Drumul spre calugarie

Eu zic că, în calitate de părinte nu poți decât să te străduiești, însă nu poți să faci (și să crești) un copil iubitor de Dumnezeu, dar asupra ta poți lucra în acest sens.
Singurul „lut” pe care-l poți modela până la capăt este al sufletului tău.
Nu-mi place ideea de opoziție între cele două căi. Consider că amândouă sunt bune.

[adam000]

În prealabil postat de N.Priceputu

Eu zic că, în calitate de părinte nu poți decât să te străduiești, însă nu poți să faci (și să crești) un copil iubitor de Dumnezeu, dar asupra ta poți lucra în acest sens.
Nu-mi place ideea de opoziție între cele două căi. Consider că amândouă sunt bune.

Asta da. Cu singurul amendament ca si asupra ta nu poti decat sa te straduiesti, pentru ca rezultatul de a trai peste fire iarasi nu depinde exclusiv de tine. La fel si in priviinta cresterii copiilor.
Pina la urma, nimeni nu poate sa se faca nici pe sine, nici pe altul, sa fie iubitor de Dumnezeu, ci Dumnezeu ii face, nu omul. De aceea sfintii au facut /adus pe atatia la crediinta - pentru ca Dumnezeu, nu sfantul (ca om) a lucrat prin ei. Asa, cu cat un parinte se straduie mai mult pe calea sfinteniei, cu atat, cred, ca Dumnezeu ar lucra prin el si in priviinta credintei copiilor. cred. Tinta ar fi, sa fie pt copil, un model de dragoste vie in si pt Dumnezeu.
Oricum Dumnezeu rasplateste si ajuta stradania reala.

[fallen]

Vazind raspunsurile unora dintre voi, nu pot sa raspund decit cu o alta intrebare: noi cei cativa in cauza, care avem deja sau ne apropiem de o virsta (>35-40 ani) si nu am reusit (inca), cu sau fara voia noastra, sa ne implinim in casatorie, sau nu s-a milostivit Dumnezeu de noi sa ne dea copii, nu am fi indreptatiti sa ne punem intrebarea ce cale vom urma de acum in colo, ce-o fi randuit Dumnezeu pt noi? Probabil majoritatea inca mai speram, mai asteptam sa se implineasca prima varianta, poate ca varianta cealalta inca ne sperie?
(Scuze daca am poate prea directa....)
Pe de alta parte, vad o multime de calugari si calugarite foarte tineri/e, care par ca inca din copilarie/adolescenta si-au ales calea, nicidecum nu ai zice ca ar fi avut ocazia sa cunoasca si viata de om in lume si sa aleaga ei insisi ce cale vor sa urmeze. Probabil multi din ei ascund o drama, n-avem de u de sti ce i-a determinat din frageda tinerete sa intre in manastire, sau poate la unii din ei a fost chemarea atat de puternica incat nu au dorit sa cunoasca alternative.

[Dumitru73]

În prealabil postat de fallen

Vazind raspunsurile unora dintre voi, nu pot sa raspund decit cu o alta intrebare: noi cei cativa in cauza, care avem deja sau ne apropiem de o virsta (>35-40 ani) si nu am reusit (inca), cu sau fara voia noastra, sa ne implinim in casatorie, sau nu s-a milostivit Dumnezeu de noi sa ne dea copii, nu am fi indreptatiti sa ne punem intrebarea ce cale vom urma de acum in colo, ce-o fi randuit Dumnezeu pt noi? Probabil majoritatea inca mai speram, mai asteptam sa se implineasca prima varianta, poate ca varianta cealalta inca ne sperie?
(Scuze daca am poate prea directa....)
Pe de alta parte, vad o multime de calugari si calugarite foarte tineri/e, care par ca inca din copilarie/adolescenta si-au ales calea, nicidecum nu ai zice ca ar fi avut ocazia sa cunoasca si viata de om in lume si sa aleaga ei insisi ce cale vor sa urmeze. Probabil multi din ei ascund o drama, n-avem de u de sti ce i-a determinat din frageda tinerete sa intre in manastire, sau poate la unii din ei a fost chemarea atat de puternica incat nu au dorit sa cunoasca alternative.

te duci în mănăstire, când simţi că pentru asta ai fost făcut. când simţi că Lumea nu este pentru tine.
e greu să devii monah adevărat, dacă te calugaresti în urma unei drame, sau pentru că nu ai reuşit să te casatoresti.

[fallen]

din pacate sunt foarte multi care inca din tinerete simt ca lumea nu e pentru ei, dar nu ajung la manastire ci la balamuc...

[Dumitru73]

În prealabil postat de fallen

din pacate sunt foarte multi care inca din tinerete simt ca lumea nu e pentru ei, dar nu ajung la manastire ci la balamuc...

tocmai de aceea este foarte greu a discerne între chemare către o viaţa şi neadaptarea
pentru alta.
tocmai de aceea în vechime te ţineau şi câteva zile la poartă mănăstirii şi apoi, dacă te primeau, te tundeau după minim 7 ani de ucenicie.
astăzi ... în maxim un an te-a făcut monah şi după încă un an poţi fi hirotonit, dacă corespunzînd cat de cât.
sunt încă mănăstiri unde regulă de 7 ani încă funcţionează.

[fallen]

si cei care deja sunt clerici? (preoti sau diaconi de mir, vaduvi sau parasiti de consoarte), devin "direct" ieromonahi? adica au dreptul sa slujeasca inca de la intrarea in cinul monahal?

[Nicolae41]

eu doresc sa devin calugar chiar daca sant casatorit si am copil.

În prealabil postat de Nicolae41

eu doresc sa devin calugar chiar daca sant casatorit si am copil.

Si cu copilul tau ce se va intampla? Si el trebuie calauzit spre mantuire.

http://www.sfaturiortodoxe.ro/calugariecasatorie.html

Trebuie sa studiezi din timp REGULAMENTULpentru organizarea vietii monahale si functionarea administrativă si disciplinară a mânăstirilor

CAPITOLUL II
Primirea în viata monahală
A. Actele necesare
Art.15 - Primirea în mănăstire, schit sau metoc a celor care doresc să intre în monahism se face numai cu aprobarea Chiriarhului.
Atr.16 - Cel care doreste să intre în viata monahală este dator să înainteze Chiriarhului locului o cerere scrisă, însotită de următoarele acte:
a) certificatul de nastere;
b) certificatul de botez;
c) actul de studii (solicitantul, dacă este minor, să fie absolvent al Scolii generale, cel putin si să aibă acordul părintelui sau tutorelui;
d) cazier judiciar;
e) certificat de stare civilă, din care să se constate că nu are nici una din obligatiile familiale prevăzute de Codul familiei;
f) recomandarea preotului paroh;
g) act privind stagiul militar si declaratia că renuntă la averea sa donând-o rudelor sau mănăstirii;
h) fisa medicală privind starea sănătătii fizice si psihice.
Vârsta minimă pentru primirea în mănăstire, ca novice, este de 16 ani (cu acordul scris al părintilor sau tutorilor).
Minorii vor depune si consimtământul scris al ambilor părinti sau al tutorilor.
Mai mult:

http://www.nistea.com/regula.htm

[AlinB]

În prealabil postat de Nicolae41

eu doresc sa devin calugar chiar daca sant casatorit si am copil.

Poti face asta dupa ce iti indeplinesti datoria de parinte si in principiu si sotia ar trebui sa fie de acord.