Nascatoare de Dumnezeu ?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Nastya

Noi zicem "Maica Domnului" ca şi când am zice un titlu. Or, noi trebuie să ştim că Maica Domnului este mamă.

Extraordinară precizare!, consider...
Pompa triumfalistă, clădită pe temelia micimii sufleteşti şi pe răceala afectivă, pe inima de piatră, se repede desigur la titluri şi alte sclifoseli zadarnice, culminînd cu Academia şi Preşedinţia. Pe care le proiectează până în Ceruri, inventînd pe-acolo pompe similare şi onoruri lumeşti. Ce caraghioslâc!
Deşertăciunea e mereu însoţită de împietrire neroadă şi viţeversa.

Dar a avea o relaţie personală cu Maica Domnului, a te simţi al Ei, copil protejat de Ea, ocrotit şi hrănit, iubit... E un simţământ cu totul minunat. Ferice de cei care îl trăiesc!
Cât despre ceilalţi....
Poate că tocmai asta îi supără: impresia că dreptmăritorii creştini fac un singur lucru, acela de a ridica pe un soclu artificial o femeie... Evident că nu asta fac dreptmăritorii, însă... uneori cei care se consideră creştini lasă de înţeles că de fapt cam asta fac. Şi primesc critica (desigur strâmbă în raport cu miezul credinţei noastre) pe care o merită comportamentele izvorâte din mintea noastră nu tocmai înţelegătoare, nu tocmai lucidă şi îndrăgostită de Viaţă ci deseori doar de vieţi...

Să ia aminte, cei rău-credincioşi, că Maica Domnului e mama noastră, a fiecăruia dintre noi. Şi că e o strategie neînţeleaptă să îţi respingi Maica iubitoare. Pentru ce să te lipseşti de asemenea Iubire şi Putere lucrătoare? Pentru un pumn de brice şi un fulg de pitulice?...

[myself00]

În prealabil postat de cezar_ioan

Extraordinară precizare!, consider...
Pompa triumfalistă, clădită pe temelia micimii sufleteşti şi pe răceala afectivă, pe inima de piatră, se repede desigur la titluri şi alte sclifoseli zadarnice, culminînd cu Academia şi Preşedinţia. Pe care le proiectează până în Ceruri, inventînd pe-acolo pompe similare şi onoruri lumeşti. Ce caraghioslâc!
Deşertăciunea e mereu însoţită de împietrire neroadă şi viţeversa.

Dar a avea o relaţie personală cu Maica Domnului, a te simţi al Ei, copil protejat de Ea, ocrotit şi hrănit, iubit... E un simţământ cu totul minunat. Ferice de cei care îl trăiesc!
Cât despre ceilalţi....
Poate că tocmai asta îi supără: impresia că dreptmăritorii creştini fac un singur lucru, acela de a ridica pe un soclu artificial o femeie... Evident că nu asta fac dreptmăritorii, însă... uneori cei care se consideră creştini lasă de înţeles că de fapt cam asta fac. Şi primesc critica (desigur strâmbă în raport cu miezul credinţei noastre) pe care o merită comportamentele izvorâte din mintea noastră nu tocmai înţelegătoare, nu tocmai lucidă şi îndrăgostită de Viaţă ci deseori doar de vieţi...

Să ia aminte, cei rău-credincioşi, că Maica Domnului e mama noastră, a fiecăruia dintre noi. Şi că e o strategie neînţeleaptă să îţi respingi Maica iubitoare. Pentru ce să te lipseşti de asemenea Iubire şi Putere lucrătoare? Pentru un pumn de brice şi un fulg de pitulice?...

O întrebare! Cum o vedeți dvs pe Maica Domnului?
Adică ce atribute îi atribuiți!

[cezar_ioan]

Ca tot creştinul ortodox de pe la noi din sat.
Şi aşa cum am învăţat inclusiv din paginile pe care le-am postat în acest thread, ca selecţii din cartea "Viaţa Maicii Domnului". Vă rog să revedeţi postările/citatele, dacă doriţi o lectură pe care o consider binefăcătoare sufletului omenesc.

[myself00]

În prealabil postat de cezar_ioan

Ca tot creştinul ortodox de pe la noi din sat.
Şi aşa cum am învăţat inclusiv din paginile pe care le-am postat în acest thread, ca selecţii din cartea "Viaţa Maicii Domnului". Vă rog să revedeţi postările/citatele, dacă doriţi o lectură pe care o consider binefăcătoare sufletului omenesc.

Nu mi-ați răspuns la întrebare! Cum adică ca tot creștinul de pe la noi din sat?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de myself00

Nu mi-ați răspuns la întrebare! Cum adică ca tot creștinul de pe la noi din sat?

Revedeţi, vă rog, postarea 28. Desigur şi postările 36, 37.
Cât priveşte tot creştinul din satul meu, e o poveste veche... Cam de când e satul...
Şi nu e alta decât povestea tuturor creştinilor dreptmăritori ai acestei patrii.
Anume, aşa cum scrie în toate cărţile româneşti care fac parte din Tradiţia Neamului Ortodox Român.

M-aş bucura să înţelegeţi că eu (şi, îndrăznesc să spun, noi) nu atribui nimic. Noi românii creştini nu atribuim, noi cunoaştem din însăşi vieţuirea noastră. Prin Mila Domnului şi prin mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Nu vă pot explica taina aceasta mare, nu stă în puterea mea... Totuşi, când veţi gusta fericirea de a trăi experienţa aceasta, veţi cunoaşte atunci. Şi nu veţi mai atribui...