despre familia numeroasa si eticheta de "pocaiti"

[cristina2012]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

din punct de vedere scolastic, se poate. dar motivul pt care e privit ciudat fenomen e ca acei copii nu isi dezvolta abilitatile sociale necesare si capacitatea de a rezista stresului. combina asta cu faptul ca capeti o stigma de la cei crescuti in mediul public ca esti "home-schooled",
si a faptului ca da prost pe CV, si nu mai pare o idee asa buna.

Sora mea isi scolarizeaza copiii acasa. Cel mai mare dintre cei 4 copii ai ei, care este de-o seama ca baiatul meu cel mare, are rezultate incomparabil mai bune decat al meu copil, adica are rezultate excelente, cu olimpiade, concursuri castigate. Din clasa a 7-a a inceput sa frecventeze cursurile, pana atunci a dat doar examene semestriale. In clasa a 5-a si a 6-a petrecea cam 5, maxim 6 ore pe zi invatand, in schimb copiii mei petreceau 5-6 ore la scoala + alte cateva ore acasa sa invete, iar rezultatele au fost mult mai slabe... nu ca-s prosti, ci e vorba de plictis, de lipsa de implicare..."pai eu invat si ala face circ la ora si pe mine nu ma baga profa in seama", etc. Mi se pare ca la scoala pierd ideea ca invata pentru ei, ca e vorba de interesul propriu... ei invata pentru nota, se deprima cand iau o nota mica pentru ca a fost galagie in clasa si atunci i-a pedepsit pe toti cu un test foarte greu, chestii de genul asta.
In ceea ce priveste socializarea copiilor scolarizati acasa, aceasta se rezolva foarte bine in conditiile actuale: mergi la niste cursuri la Palatul National al Copiilor din orasul tau, la unul din cluburile pentru copii din sector sau orase mai mici, il duci la un sport. Avantajul acolo este ca vin copiii care sunt interesati de acele cursuri, care au parinti care acorda timp educatiei copiilor lor... este un grup categoric mai bun decat cel de la scoala. In plus, copiii care pun realmente probleme desfasurarii unui cerc, sunt exclusi, ca urmare nu sunt obligati alti 20-30 sa isi piarda timpul lor pentru un copil rasfatat si needucat.

[Parascheva16]

În prealabil postat de cristina2012

Sora mea isi scolarizeaza copiii acasa. Cel mai mare dintre cei 4 copii ai ei, care este de-o seama ca baiatul meu cel mare, are rezultate incomparabil mai bune decat al meu copil, adica are rezultate excelente, cu olimpiade, concursuri castigate. Din clasa a 7-a a inceput sa frecventeze cursurile, pana atunci a dat doar examene semestriale. In clasa a 5-a si a 6-a petrecea cam 5, maxim 6 ore pe zi invatand, in schimb copiii mei petreceau 5-6 ore la scoala + alte cateva ore acasa sa invete, iar rezultatele au fost mult mai slabe... nu ca-s prosti, ci e vorba de plictis, de lipsa de implicare..."pai eu invat si ala face circ la ora si pe mine nu ma baga profa in seama", etc. Mi se pare ca la scoala pierd ideea ca invata pentru ei, ca e vorba de interesul propriu... ei invata pentru nota, se deprima cand iau o nota mica pentru ca a fost galagie in clasa si atunci i-a pedepsit pe toti cu un test foarte greu, chestii de genul asta.
In ceea ce priveste socializarea copiilor scolarizati acasa, aceasta se rezolva foarte bine in conditiile actuale: mergi la niste cursuri la Palatul National al Copiilor din orasul tau, la unul din cluburile pentru copii din sector sau orase mai mici, il duci la un sport. Avantajul acolo este ca vin copiii care sunt interesati de acele cursuri, care au parinti care acorda timp educatiei copiilor lor... este un grup categoric mai bun decat cel de la scoala. In plus, copiii care pun realmente probleme desfasurarii unui cerc, sunt exclusi, ca urmare nu sunt obligati alti 20-30 sa isi piarda timpul lor pentru un copil rasfatat si needucat.

In SUA de ex., unde foarte multi copii sunt scoliti acasa, s-au facut teste si s-a ajuns la concluzia ca copii educati acasa sunt mai bine pregatiti si nu ii opreste sa intre in facultati f.bune. F.putini au stat sa cerceteze scoala acasa, vorbesc asa din auzite. Cei din SUA au propriul grup de copii educati acasa si se intalnesc f.des, ies afara, merg la muzee etc. Se ocupa de socializare. Socializarea nu se face numai la scoala, unde sa fim seriosi, multi sunt f.needucati (injurii, violenta etc.) Comunistii au facut obligatorie scoala de stat si se pare ca ideile lor inca mai sunt vii.
Daca scolile de stat ar fi fost ce erau odata, academii de unde copii ieseau oameni si nu roboti, nu ar mai zice nimeni nimic.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de cristina2012

In ceea ce priveste socializarea copiilor scolarizati acasa, aceasta se rezolva foarte bine in conditiile actuale: mergi la niste cursuri la Palatul National al Copiilor din orasul tau, la unul din cluburile pentru copii din sector sau orase mai mici, il duci la un sport. Avantajul acolo este ca vin copiii care sunt interesati de acele cursuri, care au parinti care acorda timp educatiei copiilor lor... este un grup categoric mai bun decat cel de la scoala. In plus, copiii care pun realmente probleme desfasurarii unui cerc, sunt exclusi, ca urmare nu sunt obligati alti 20-30 sa isi piarda timpul lor pentru un copil rasfatat si needucat.

hai sa spun un secret. o ora de vioara(dau un exemplu) nu se pune ca socializare.
da, stiu, sunt alti copii acolo, dar faptul ca timp de 90 de minute, ca sa fiu reductionist, freaca un bat cu un fir de niste coarde in aceeasi camera nu inseamna ca socializeaza.

[Dumitru73]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

hai sa spun un secret. o ora de vioara(dau un exemplu) nu se pune ca socializare.
da, stiu, sunt alti copii acolo, dar faptul ca timp de 90 de minute, ca sa fiu reductionist, freaca un bat cu un fir de niste coarde in aceeasi camera nu inseamna ca socializeaza.

păi, nu socializeaza ... cu coardele? (ce urât sună :D)

[cristina2012]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

hai sa spun un secret. o ora de vioara(dau un exemplu) nu se pune ca socializare.
da, stiu, sunt alti copii acolo, dar faptul ca timp de 90 de minute, ca sa fiu reductionist, freaca un bat cu un fir de niste coarde in aceeasi camera nu inseamna ca socializeaza.

Hai sa iti spun eu mai multe secrete, ca am cativa copiii care merg la mai multe activitati extrascolare de vreo 7 ani incoace, deci am ceva experienta... chiar una mare as putea spune...

De obicei la instrument se lucreaza cu un singur copil, deci nu socializeaza, nu in timpul orei de curs, dar colegii socializeaza intre ei atunci cand pregatesc un spectacol, cand merg impreuna la diferite activitati legate de curs.
Copiii mei studiaza cate unul singur cu profesoara la pian, in schimb fac teoria muzicala cu mai multi copii care sunt de nivel apropiat si acolo socializeaza chiar si in timpul orei, dar sunt chiar draguti in pauza dintre cursul de cor si cel de teorie muzicala, cand stau impreuna, canta impreuna unul la pian altul sau altii cu vocea (asta fara profesor), discuta, joaca diferite jocuri. Fireste ca la cor, grupuri vocale, dansuri, sport, desen, ceramica, cenaclu literar, teatru, etc, etc, se socializeaza, si in timpul cursurilor si cat timp asteapta sa intre, cand pleaca, cand au pauze intre cursuri, cand au activitati...

[sophia]

Eu totusi nu sunt lamurita cu anumite aspecte si intreb de curiozitate.
(Inteleg ca esti la al 5 lea copil, Cristina? Si sora ta face multi copii!)

1. Va propuneti un anumit numar de copii?
Sau lasati cati copii va da Dumnezeu (din nou, abstinenta nu o practicati?)
Concret cati copii va doriti?
2. Am citit undeva (in mai multe locuri) ca sunt femei care au dependenta de sarcina/nastere. Adica le place sa fie gravide si sa nasca. Nu pot trai fara.
Se intampla asta si la voi?
3. Cand ma refeream la uzura organismului ma gandeam la probleme de toate felurile, incepand de la partea de jos a organismului si care duce greul si pana la inima si alte cele. Nu aveti nici o urmare dupa nasteri repetate?
4. Zilele trecute am vazut la televizor un experiment foarte interesant si care m-a pus pe ganduri. Un barbat din televiziune se pune de o vreme in postura diverselor grupe de oameni (batrani, alcoolici, oameni ai strazii etc., ca sa inteleaga cum se simt acestia, ce probleme si greutati au.
Zilele trecute s-a pus in postura de femeie. Printre altele a incercat sa umble cu o burta mare si de greutatea unui bebelus, sa doarma cu el, sa faca totul cu el. I s-a parut greu si foarte incomod.
Pe urma a mers undeva unde niste femei i-au pus un aparat special cu senzori si telecomanda care sa-i simuleze durerile nasterii. A ajuns sa urle si sa se zvarcoleasca de durere, ii curgeau lacrimile siroaie.
Era terminat cand s-a terminat "nasterea" si a zis ca el nu pricepe cum poate o femeie sa faca mai mult de un copil in aceste conditii. Este traumatizant.
Si inca la el nu s-a rupt nimic, nu a fost taiat, nu nimic.
A declarat ca admira puterea femeilor.
Si atunci intreb si eu: cum este posibil sa accepti sa induri asa traume in repetate randuri? Si inca sa mai fi si dependenta de ele?

5. Copiii sunt dati de Dumnezeu. Ce faceati daca nu va dadea, sau va dadea numai unul? Cum v-ati fi simtit? Ati fi si adoptat?
6. Si sotii vostri isi doresc multi copii si pe voi numai gravide? Ca multi barbati nu pot asta...

Ma rog, as mai avea intrebari, dar ma rezum la astea.

Legat de scoala la domiciliu:
Aici a fost scandal mare pe tema asta. Statul nu accepta asa ceva.
Au fost vreo 2-3 cazuri foarte rebele. Au plecat familiile si in alte tari si s-au intors, ca n-au reusit nicaieri.
Iar mai tarziu, copiii s-au hotarat sa se duca la scoala.
Si nici eu nu sunt de acord.
Nu mi-a placut scoala in sensul de comunitate niciodata. Nu m-am simtit bine de multe ori si as fi refuzat sa mai merg. Mi-a placut sa invat insa...
Totusi sunt de parere ca scoala la domiciliu nu este buna.
1. Ce scoala pot sa ofere parintii? Ce si cate materii? Cine ii verifica pe parinti?
Si restul? Cu ce costuri, daca ar angaja profesori?
2. Socializarea la scoala este importanta: copiii trebuie sa creasca printre copii, trebuie sa se poata compara. Ii pregateste si pentru mai tarziu, cand vor trebui sa lucreze printre oameni sau cu oameni. Nu se pot izola o viata intreaga. Trebuie sa invete competitia, dar si iubirea de aproape. Lucrul in echipa.

Eu nu cred nici in pregatire, ca este mai buna decat la scoala. Bine, sunt scoli si scoli, dar invata multe lucruri, mai mult decat acasa.
Exista cativa parinti rebeli sau copii cu probleme de integrare, dar restul se descurca bine la scoala, de sute de ani.
Se leaga prietenii, se ajuta unul pe altul, isi mai petrec si timpul impreuna. Cum sa izolezi copilul?
Si daca au probleme si cu parintii su cu fratii, atunci cum se mai izoleaza?

Nu comunistii au facut scolile!!! Au existat si inaintea lor. In toate tarile se duceau copiii la scoala. Si inca la internate. Bine, unii bogatasi aveau profesori acasa. Azi si copii din familiile regale se duc la gradinite, scoli si facultati normale, impreuna cu alti copii. Asa si sunt educati. Nu mai exista nici la ei profesori privati.

[cristina2012]

În prealabil postat de sophia

Eu totusi nu sunt lamurita cu anumite aspecte si intreb de curiozitate.
(Inteleg ca esti la al 5 lea copil, Cristina? Si sora ta face multi copii!)

Ai inteles bine, astept al 5-lea copil.

1. Va propuneti un anumit numar de copii?
Sau lasati cati copii va da Dumnezeu (din nou, abstinenta nu o practicati?)
Concret cati copii va doriti?

Singurul lucru pe care mi l-am propus a fost sa nu imi omor copiii. Si singurul lucru pe care mi-l doresc este sa nu fiu fortata sa fac lucruri importiva constiintei si impotriva sanatatii mele. Dupa primul copil m-am prins ca deja unul e prea mult pentru puterile mele.

2. Am citit undeva (in mai multe locuri) ca sunt femei care au dependenta de sarcina/nastere. Adica le place sa fie gravide si sa nasca. Nu pot trai fara.
Se intampla asta si la voi?

Daca ai stii ce m-am distrat... Nu am auzit de dependenta de sarcina si nastere si nici nu ma simt dependenta de asa ceva si nici nu cunosc pe nimeni care sa fi declarat ceva de genul asta. Bine, a fi gravida nu e numai greu si obositor, sunt si parti bune, dar pana la a fi asa de bine, e drum lung. Cat priveste nasterea, aceasta poate fi o experienta interesanta in ciuda durerii, dupa cum sustin unele mame care au nascut in conditii confortabile, in armonie cu propriul corp si cu natura... dar in Romania nasterea e o mizerie, o agresiune mojica a sistemului medical impotriva feminitatii. Am vazut ca in ultimii ani au aparut posibilitati noi, dar ca sa nu fii agresata, sa ai dreptul de a simti ce vrei sa faci, de a decide ce riscuri iti asumi, etc trebuie sa platesti bani grei, bani pe care majoritatea femeilor nu ii au, iar cele care au mai multi copii sunt cu atat mai oropsite. Cand fac socoteli, vad ca cea mai ieftina nastere in sistem privat (Maternitatea Eva din Brasov) costa cat toate cursurile extrascolare ale celor 4 copii pe care ii am timp de 6 luni, iar acesti bani ii obtin cu greu si nu i-as putea dubla...

3. Cand ma refeream la uzura organismului ma gandeam la probleme de toate felurile, incepand de la partea de jos a organismului si care duce greul si pana la inima si alte cele. Nu aveti nici o urmare dupa nasteri repetate?

Organismul se uzeaza. Problema mare este atunci cand sarcinile-nasterile-alaptarile se tin lant. Cand exista pauze, e mult mai bine pentru mama.
Urmari in ceea ce ma priveste: dintii distrusi (dar nu o duceam bine la capitolul asta nici inainte, asa ca nu o pot pune doar pe seama sarcinilor), varice pe un picior, din ce in ce mai urate cu fiecare sarcina, dar care se reduc foarte mult cand ies din sala de nasteri... In afara sarcinilor, piciorul respectiv ma supara doar uneori, de obicei daca mananc multa grasime sau prajeala, ceea ce nu imi sta in obicei. Dupa a 3-a si a 4-a sarcina faceam crize de hipoglicemie aproape zilnic. Dupa ce am intarcat si ultimul copil mi-am revenit.

4. Zilele trecute am vazut la televizor un experiment foarte interesant si care m-a pus pe ganduri. Un barbat din televiziune se pune de o vreme in postura diverselor grupe de oameni (batrani, alcoolici, oameni ai strazii etc., ca sa inteleaga cum se simt acestia, ce probleme si greutati au.
Zilele trecute s-a pus in postura de femeie. Printre altele a incercat sa umble cu o burta mare si de greutatea unui bebelus, sa doarma cu el, sa faca totul cu el. I s-a parut greu si foarte incomod.
Pe urma a mers undeva unde niste femei i-au pus un aparat special cu senzori si telecomanda care sa-i simuleze durerile nasterii. A ajuns sa urle si sa se zvarcoleasca de durere, ii curgeau lacrimile siroaie.
Era terminat cand s-a terminat "nasterea" si a zis ca el nu pricepe cum poate o femeie sa faca mai mult de un copil in aceste conditii. Este traumatizant.
Si inca la el nu s-a rupt nimic, nu a fost taiat, nu nimic.
A declarat ca admira puterea femeilor.
Si atunci intreb si eu: cum este posibil sa accepti sa induri asa traume in repetate randuri? Si inca sa mai fi si dependenta de ele?

Burta mare nu e nici pe departe cel mai greu lucru in sarcina, greturile, arsurile, varicele, hemoroizii, hipo/hipertensiunea, depresia sau irascibilitatea, somnolenta si sau insomnia, astea sunt mai greu de dus decat burta. Cu burta te obisnuiesti cat de cat, ea creste putin cate putin, pe de alta parte mai reduci si efortul zilnic...
Durerile nasterii sunt crunte, dar n-ai ce-i face, asta-i soarta. Bine este sa te pregatesti, cu gimnastica, masaj, tehnici de relaxare, sa ai o persoana calificata care sa te ajute si, mai ales, sa nu te incurce altii.

5. Copiii sunt dati de Dumnezeu. Ce faceati daca nu va dadea, sau va dadea numai unul? Cum v-ati fi simtit? Ati fi si adoptat?

In momentul in care mi-as fi dorit sa am copii si era clar ca nu e posibil sa ii facem noi, as fi adoptat.

6. Si sotii vostri isi doresc multi copii si pe voi numai gravide? Ca multi barbati nu pot asta...

Sotul meu nu isi doreste multi copii si nici sa fiu numai gravida, asta in primul rand pentru ca-i este mila de mine ca mi-e rau, ma doare una-alta, mi-e somn mereu si nu pot sa dorm. Dar ii plac femeile cu chip de mama... Mie imi spune ca arat mult mai bine cand sunt gravida si cand am copil mic, decat arat in restul timpului.

Ma rog, as mai avea intrebari, dar ma rezum la astea.

Cand vrei, poti sa mai intrebi si altele.

[Andra_07]

Sunt sigura ca e minunat sa ai multi copii. Felicitari pentru asta!

Insa ce-ai descris in mesajul de mai sus, este un pic terifiant, sincer. E greu sa extragi numai parti bune.
Mie, una, mi se pare mult mai in regula sa ai 2-3 copii, asupra carora sa-ti indrepti toata dragostea, atentia si resursele financiare.


Iar treaba asta cu omoratul copiilor, este o exagerare.

S-a tot vorbit ca daca nu mai vrei copii atunci singura solutie e abstinenta. Unii tineri se casatoresc pana in 25 de ani si fac 2 copii inainte de varsta de 30 de ani. Daca ei considera ca doar atatia prunci pot creste, ce le sugerati? Abstinenta pana la moarte?

Si totusi va mirati ca se destrama atatea familii.
Numai extreme din cate vad. Ori faci copii "fara numar", chiar daca n-ai dupa ce bea apa. Ori faci 1-2 si apoi traiesti cu sotul/sotia intr-un regim "fratesc". Dar o calea sanatoasa de mijloc nu vedeti?

[AlinB]

În prealabil postat de Andra_07

Insa ce-ai descris in mesajul de mai sus, este un pic terifiant, sincer. E greu sa extragi numai parti bune.
Mie, una, mi se pare mult mai in regula sa ai 2-3 copii, asupra carora sa-ti indrepti toata dragostea, atentia si resursele financiare.

De cele mai multe ori e vorba de resursele afective.

Iar treaba asta cu omoratul copiilor, este o exagerare.

Nu este daca vorbim despre viata de la conceptie si sunt persoane care folosesc metode anticonceptionale avortive sau chiar apeleaza la avortul pentru a-si face viata mai usoara (statisticile..ai uitat?)

S-a tot vorbit ca daca nu mai vrei copii atunci singura solutie e abstinenta. Unii tineri se casatoresc pana in 25 de ani si fac 2 copii inainte de varsta de 30 de ani. Daca ei considera ca doar atatia prunci pot creste, ce le sugerati? Abstinenta pana la moarte?

Depinde de nivelul spiritual de intelegere a fiecaruia.
Exista o tinta, si un drum pana acolo.
Important este, in primul rand, sa ai in vedere tinta.

Si totusi va mirati ca se destrama atatea familii.

Nu ne miram ca stim de ce.

Numai extreme din cate vad. Ori faci copii "fara numar", chiar daca n-ai dupa ce bea apa.

Uite ca sunt si cu "fara numar" - dupa standardele moderne cf. carora 2 copii sunt un maxim maximorum, si nu o duc chiar atat de rau.

Ori faci 1-2 si apoi traiesti cu sotul/sotia intr-un regim "fratesc". Dar o calea sanatoasa de mijloc nu vedeti?

In general, nu e bine sa alergi dupa struto-camile.
Persoanele care sunt active sexual (inclusiv dorinta) si totusi sunt capabile sa depaseasca instinctul, cred ca sunt niste persoane speciale.
Sa intelegem ca vrei o lectie despre cum sa nu fii chiar atat de special, mai ales ca turma are cu totul alte standarde?

În prealabil postat de Andra_07

Sunt sigura ca e minunat sa ai multi copii. Felicitari pentru asta!
Insa ce-ai descris in mesajul de mai sus, este un pic terifiant, sincer. E greu sa extragi numai parti bune.

Este minunat ... dar terifiant. Cred că pentru cine privește mai mult la partea minunată ceea ce numești terifiant se traduce prin „jertfă de sine”.

Suferințele pe care le-a descris Cristina, prin care trece o mamă, sunt totodată cununi pe care nimeni nu le va lua de pe capul ei, cu ele se va duce înaintea lui Dumnezeu.

Orice cale am urma, cu familie sau fără familie, cu copii sau fără copii, creștinismul nu e niciodată o cale confortabilă. El implică Crucea. Cei căsătoriți au nevoințele lor, pe care le aleg mai mult sau mai puțin conștient, însă de dragul lui Hristos le duc, iar monahii își aleg singuri nevoințele mântuitoare.

Omului modern îi pare de neacceptat durerea pentru că nu găsește sens în ea. Dar asta pentru că nu mai găsește sens în nimic. Sigur că durerea în sine e absurdă și e anormal să o cauți. Însă durerea cu sens, durerea pentru cineva (sau ceva) e mântuitoare și nu trebuie evitată. Dar, din nou, nu are sens fără iubirea de Dumnezeu și de oameni.

Iar mamele (creștine) au cu atât mai multă iubire cu cât au mai mulți copii. Și mor puțin câte puțin pentru ei, și înviază cu fiecare durere.