Un Paste fericit!

Ortodocsii care s-au grabit sa salute in plin Postul Mare cu ,,Hristos a inviat!" ar trebui sa mearga fuguta la duhovnic si sa se spovedeasca.

Ce-au vrut sa demonstreze? Ca-L iubesc pe Hristos mai mult decat noi, ceilalti? Ca-L iubesc atat de incat nu accepta sa-L vada patimind? Cunoastem raspunsul pe care Mantuitorul i l-a dat lui Petru atunci cand i-a cerut sa se menajeze, pentru a nu fi rastignit: ,,Mergi inapoia mea, satano!''

La mantuire, ajungem prin cruce. Pe Hristos Il iubim duhovniceste, cu cruce cu tot. Nu ne putem bucura de Inviere, daca nu L-am insotit pe Golgota mai intai. In saptamana dintre Florii si Inviere, crestinul ortodox mediteaza profund la calvarul Mantuitorului.

Pe masura ce constientizeaza importanta jertfei lui Hristos, sarbatoarea Invierii capata pentru el o importanta mai mare. Nu mai este vazuta ca o sarbatoare lumeasca la care, dupa ce a luat lumina, merge acasa si se apuca sa manance si sa bea cu pretenii.

Crestinul care a inteles importanta jertfei lui Hristos, participa la Slujba de Inviere si abia dupa ce aceasta s-a terminat, spune si el altora ,,Hristos a inviat!". Abia atunci au inceput Sfintele Pasti. Asa a spus duhovnicul meu.

Daca Invierea Mantuitorului este privita ca o simpla sarbatoare de primavara, ca un prilej de petrecere lumeasca, atunci, da, putin ne pasa de salutul pascal, putin ne pasa de icoanele de pe candele din plastic care ajung apoi la gunoi! Putin ne pasa ca biserica e goala dupa ora 0.30 in noaptea de Inviere, in timp ce noi suntem ocupati cu masa de Pasti!

Asadar, salutul pascal are importanta lui. Nu-l folosim cu superficialitate, nici pentru a sminti, nici pentru a ne arata partasi la idei straine de ortodoxie. Ori il folosim pe parcursul intregului an, precum Sfantul Serafim de Sarov, ori il folosim dupa terminarea slujbei de Inviere!

[stefan florin]

În prealabil postat de antoniap

Ortodocsii care s-au grabit sa salute in plin Postul Mare cu ,,Hristos a inviat!" ar trebui sa mearga fuguta la duhovnic si sa se spovedeasca.

Ce-au vrut sa demonstreze? Ca-L iubesc pe Hristos mai mult decat noi, ceilalti? Ca-L iubesc atat de incat nu accepta sa-L vada patimind? Cunoastem raspunsul pe care Mantuitorul i l-a dat lui Petru atunci cand i-a cerut sa se menajeze, pentru a nu fi rastignit: ,,Mergi inapoia mea, satano!''

La mantuire, ajungem prin cruce. Pe Hristos Il iubim duhovniceste, cu cruce cu tot. Nu ne putem bucura de Inviere, daca nu L-am insotit pe Golgota mai intai. In saptamana dintre Florii si Inviere, crestinul ortodox mediteaza profund la calvarul Mantuitorului.

Pe masura ce constientizeaza importanta jertfei lui Hristos, sarbatoarea Invierii capata pentru el o importanta mai mare. Nu mai este vazuta ca o sarbatoare lumeasca la care, dupa ce a luat lumina, merge acasa si se apuca sa manance si sa bea cu pretenii.

Crestinul care a inteles importanta jertfei lui Hristos, participa la Slujba de Inviere si abia dupa ce aceasta s-a terminat, spune si el altora ,,Hristos a inviat!". Abia atunci au inceput Sfintele Pasti. Asa a spus duhovnicul meu.

Daca Invierea Mantuitorului este privita ca o simpla sarbatoare de primavara, ca un prilej de petrecere lumeasca, atunci, da, putin ne pasa de salutul pascal, putin ne pasa de icoanele de pe candele din plastic care ajung apoi la gunoi! Putin ne pasa ca biserica e goala dupa ora 0.30 in noaptea de Inviere, in timp ce noi suntem ocupati cu masa de Pasti!

Asadar, salutul pascal are importanta lui. Nu-l folosim cu superficialitate, nici pentru a sminti, nici pentru a ne arata partasi la idei straine de ortodoxie. Ori il folosim pe parcursul intregului an, precum Sfantul Serafim de Sarov, ori il folosim dupa terminarea slujbei de Inviere!

doamna, Hristos inviaza in fiecare zi, si atat cat intelegem noi

În prealabil postat de stefan florin

doamna, Hristos inviaza in fiecare zi, si atat cat intelegem noi

<<Aşa suntem noi martori, martorii cei din vremea noastră suntem noi, suntem noi cei convinşi, suntem noi care nu putem să ne oprim din a spune la Învierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, în cele patruzeci de zile de după înviere, "Hristos a Înviat".

Sfântul Serafim de Sarov, un sfânt din secolul trecut - a murit în 1833 - când se întâlnea cu cineva totdeauna spunea "Hristos a Înviat", şi pe fiecare om îl numea "bucuria mea". "Hristos a Înviat, bucuria mea" zicea el când se întâlnea cu cineva.

Bineînţeles că dacă am face şi noi aşa ceva nu s-ar potrivi, pentru că nu ţine de stilul nostru de vieţuire, dar mărturia ca atare noi trebuie să o dăm.

Să ştiţi că Învierea Domnului Hristos nu o mărturisim numai în ziua Învierii şi în Săptămâna Luminată, în vremea raiului anului bisericesc, ci în toate duminicile. Cu mici excepţii, duminica este o prăznuire a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos.

De pildă la slujba de dimineaţă din ziua Învierii spunem aşa: "Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că prin Cel ce S-a întrupat din tine iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta cântând strigăm: bine eşti cuvântat Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce bine ai voit aşa, mărire Ţie".

Vorbim cu Maica Domnului, vorbim cu Domnul Hristos, vorbim cu Maica Domnului şi amintim de darul Învierii, că zicem: "Preabinecuvântată eşti Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că prin Cel ce S-a întrupat din tine iadul s-a nimicit".

Nu mai există pentru noi iad, nu că nu mai există obiectiv iad, există, dar nu mai există pentru noi cei care credem în Înviere. Într-o alcătuire de la sfintele slujbe se spune aşa: "Când Te-ai pogorât la moarte Cel ce eşti viaţa cea fără de moarte, atunci iadul L-ai omorât cu strălucirea dumnezeirii".

Dacă străluceşte Dumnezeu în noi, dacă Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne dă certitudinea Învierii Lui şi străluceşte în inima noastră, nu mai are loc iadul.>>
(Parintele Teofil Pârâian, Martorii Învierii): http://www.nistea.com/martori.html

[Mihnea Dragomir]

Cateva ganduri pe acest topic, care s-a vrut a fi unul de fratietate, dar a esuat, ca de obicei, in a fi unul de aciditate...

Eu nu am auzit, in Romania, unde roman-catolicii au cunostinta despre decalajul dintre postul in rit apusean si cel in rit rasaritean, ca vreun romano-catolic sa ofere mancare de frupt unui rasaritean. Se poate, insa, intampla in vest, unde covarsitoarea majoritate a oamenilor nu au auzit nici de greco-catolici, nici de ortodocsi.

Ei bine, in cazul in care un asemenea lucru s-ar intampla, daca ortodoxul respectiv chiar face parte din minoritatea ortodoxa care posteste in Duminica respectiva, se cuvine mai degraba sa refuze darul decat sa il primeasca, luand precautiile necesare ca acest refuz sa nu ofenseze. Astfel, va profita de acest prilej explicand romano-catolicului ca exista un decalaj in privinta Pascaliei, iar Biserica sa nu permite sa manance miel in post.

Dar, daca ortodoxul (sau greco-catolicul) "nu a fost pe faza" si a primit darul, atunci nu comite pacat daca il va folosi ca hrana pentru animale (caini, pisici) in virtutea faptului ca cel care primeste un dar este pe deplin stapan al darului primit.

Situatia este analoga cu acea ipoteza teoretica in care eu as primi o Biblie din partea unui protestant. Voi refuza, explicandu-i, politicos, ca nu pot primi carti sfinte care nu au binecuvantarea Bisericii. Dar, daca totusi nu sunt pe faza si o primesc, atunci este la alegerea mea ce fac cu acea Biblie. Pot sa o pastrez, daca nu am o Biblie catolica sau ortodoxa, fiindca o Biblie protestanta este superioara unei Biblii inexistente. Pot sa o pastrez ca material de studiu biblic in afara lecturii sfinte. Sau, pot sa-mi exercit dreptul de a o arunca pur si simplu, ca pe un lucru din care nu am cum sa trag vreun folos. In practica, am primit de vreo doua ori Biblii (neo)protestante. Nu am fost pe faza. Nici nu le-am aruncat: sunt pe undeva prin pod si mi s-a intamplat de cateva ori sa le deschid. Desigur, aici e o mica deosebire fata de mancare: nu poti pastra friptura de miel in pod. Un catolic normal la cap nu se va supara chiar daca afla ca ai dat-o la caini. Oricine are catel, i-a dat adesea fruptura cu care nu a avut ce face.

Cu privire la cealalta problema: nu am considerat niciodata un pacat sa salut un crestin de rit apusean cu "Cristos a inviat !". Mai mult: o fac frecvent si mereu cu bucurie. Mai intai, fiindca asa este: cand folosim acest salut, spunem un Crez in miniatura. Este propozitia de baza a crestinilor. Nu am citit in viata mea vreun canon semnat de Papa sau de vreun conciliu ecumenic prin care sa fie interzis sa folosesti salutul pascal in afara contextului pascal. Pe urma, folosirea acestui salut nu inseamna ca eu ader la spiritualitatea celui caruia i-l adresez. Nu am fost niciodata un fan al franciscanilor si nu am nici cea mai mica legatura cu spiritualitatea lor. Dar, cand intalnesc un franciscan, imi place sa-l salut in forma draga lor: "Pace si Bine !". Asta nu inseamna ca am devenit, dintr-o data, franciscan. La fel, daca s sti ca cel cu care vorbesc este un ortodox din Oastea Domnului, l-as saluta cu "Slavit sa fie Dumnezeu". Iar pe ortodocsii care nu sunt in Oastea Domnului ii salut frecvent cu "Doamne-ajuta", fara sa am impresia ca am tradat cu ceva Sfanta Biserica Catolica, nici constiinta ca as fi comis un pacat. E chiar ultimul lucru pe care sa-l iau in serios inainte de spovada: faptul ca am spus "Doamne-ajuta" unui ortodox. De aceea, mi se pare hilar ca sunt fiinte, precum antoniap, care te trimit la duhovnic daca ai spus "Cristus resurrexit" unui romano-catolic.

[DragosP]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

De aceea, mi se pare hilar ca sunt fiinte, precum antoniap, care te trimit la duhovnic daca ai spus "Cristus resurrexit" unui romano-catolic.

Doctore eşti "de apreciat" că şi atunci când (aparent) spui lucruri paşnice şi cu gând de pace, nu rezişti să nu muşti de fund pe cineva!

[lore86]

În prealabil postat de DragosP

Doctore eşti "de apreciat" că şi atunci când (aparent) spui lucruri paşnice şi cu gând de pace, nu rezişti să nu muşti de fund pe cineva!

aciditatea fratiei tale e de 10 ori mai mare decat a doctorului.

[DragosP]

Cred că mă băgaţi în seamă prea mult.

În prealabil postat de DragosP

Cred că mă băgaţi în seamă prea mult.

Este inevitabil... din pacate.

[DragosP]

Fii binecuvântată!
Pe de altă parte, poți merge la ’Optiunile utilizatorului’ (dreapta-sus a interfeței forumului), ’Edit Ignore List’ (din coloana din dreapta’ și voila: zona magică unde poți pune la ignorat forțat ce utilizatori vrei, dacă pur și simplu nu-i poți ignora.
Post binecuvântat și dumitale!

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu nu am auzit, in Romania, unde roman-catolicii au cunostinta despre decalajul dintre postul in rit apusean si cel in rit rasaritean, ca vreun romano-catolic sa ofere mancare de frupt unui rasaritean. Se poate, insa, intampla in vest, unde covarsitoarea majoritate a oamenilor nu au auzit nici de greco-catolici, nici de ortodocsi.

Ei bine, in cazul in care un asemenea lucru s-ar intampla, daca ortodoxul respectiv chiar face parte din minoritatea ortodoxa care posteste in Duminica respectiva, se cuvine mai degraba sa refuze darul decat sa il primeasca, luand precautiile necesare ca acest refuz sa nu ofenseze. Astfel, va profita de acest prilej explicand romano-catolicului ca exista un decalaj in privinta Pascaliei, iar Biserica sa nu permite sa manance miel in post.

Dar, daca ortodoxul (sau greco-catolicul) "nu a fost pe faza" si a primit darul, atunci nu comite pacat daca il va folosi ca hrana pentru animale (caini, pisici) in virtutea faptului ca cel care primeste un dar este pe deplin stapan al darului primit.

Iertati-ma, domnule Dragomir, dar nu inteleg de ce dati sfaturi unui ortodox. Invatatura ortodoxa ne spune ce avem de facut in cazul in care primim de dulce in Post.
Stiti prea bine ce diferente exista intre invatatura catolica si cea ortodoxa; deci nu e cazul sa depasiti niste limite acceptabile. Dar puteti sa va adresati linistit greco-catolicilor...