Cea mai buna postare

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Niciun ortodox nu respinge dogma, Cătălin. Credința noastră este dogmatică. Cred că toți suntem de acord cu citatul acesta din părintele Savatie Baștovoi. Taberele care se creează aici nu sunt pro și contra dogmei. Mai curând cred că diferențele vin din felul în care înțelegem mântuirea, o parte considerând-o ca fiind încadrare într-un sistem (rigid, după părerea mea), cealaltă parte fiind pentru o mai mare libertate, în iubire, dar în duh și în adevăr în același timp.
În esență diferențele cred că sunt între rigiditate și flexibilitate, între frică (de a aluneca?) și încredere (prea mare?) în Domnul.

Nimeni nu respinge dogma, dar unii o inteleg cum vor ei, nu cum este ea in Biserica. Sunt si cei ce resping dogma, neintelegand prea bine ce inseamna, stiind doar unele citate formulate de altii. De aceea spuneam de ecumenismul radical. Dar in cel moderat tot dogma este pusa in discutie, s-o reinterpreteze, s-o faca mai laxa, sa o considere putin importanta, sa nu considere importante ereziile, etc. Totul cu scopul de a face sa inclusi in cadrul ei si alte culte si erezii. Principala preocupare e sa fie si altii inclusi in cadrul ortodoxiei si sa ii mantuiasca si pe altii.

În prealabil postat de N.Priceputu

În esență diferențele cred că sunt între rigiditate și flexibilitate, între frică (de a aluneca?) și încredere (prea mare?) în Domnul.

Exact asta propune si modernismul, flexibilitate, nu dintr-o data respingerea dogmei, adaptarea ei, reinterpretarea, modernizarea, doar ca sa se potriveasca cu miscarea ecumenista de contopire a invataturilor diverselor culte. Unii ajung sa spuna chiar ca sinoadele s-au grabit sa anatemizeze diverse erezii, ca ortodoxia in trecut era inchisa, rigida, acum oamenii fiind mai deschisi la minte, cu mai multa traire inteleg mai bine credinta si dogmele.

Mă bucur că se pare că începem să ne înțelegem: deci este vorba despre atitudinea față de dogmă: rigidă sau flexibilă. În continuare vreau să-ți spun că cei care adoptă atitudinea flexibilă nu sunt liber-cugetători, ci se bazează pe spusele multor teologi, mai ales cei numiți neo-patristici, între care se încadrează și Părintele Stăniloae. Aș mai vrea să-ți exprimi părerea și cu privire la citatul pe care l-am dat în continuare, respectiv comentariul făcut de G. Florovsky și de episcopul Kalistos Ware la zicerea „Extra Ecclesiam nulla salus”.

În prealabil postat de catalin2

Exact asta propune si modernismul, flexibilitate, nu dintr-o data respingerea dogmei, adaptarea ei, reinterpretarea, modernizarea, doar ca sa se potriveasca cu miscarea ecumenista de contopire a invataturilor diverselor culte.

Uite, teama asta că ăsta e de fapt un pas spre abandonarea dogmei nu-mi pare deloc bună. Tocmai asta duce la rigiditate (așa se întâmplă cu orice om când îl cuprinde frica, caută certitudini de care să se agațe, caută ceva fix, devenind inflexibil). Nu mi se pare deloc că dogma poate fi abandonată. Nici nu e vorba de o interpretare modernă, ci de o regăsire a duhului Părinților. Iar interpretarea nu se face decât de oameni care viețuiesc, se roagă și gândesc în Biserică.
Dogmei nu i se poate aduce atingere pentru că adevărului nu i se poate aduce atingere. El este.

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Uite, teama asta că ăsta e de fapt un pas spre abandonarea dogmei nu-mi pare deloc bună. Tocmai asta duce la rigiditate (așa se întâmplă cu orice om când îl cuprinde frica, caută certitudini de care să se agațe, caută ceva fix, devenind inflexibil). Nu mi se pare deloc că dogma poate fi abandonată. Nici nu e vorba de o interpretare modernă, ci de o regăsire a duhului Părinților. Iar interpretarea nu se face decât de oameni care viețuiesc, se roagă și gândesc în Biserică.
Dogmei nu i se poate aduce atingere pentru că adevărului nu i se poate aduce atingere. El este.

Exact aici este neintelegerea de care vorbeam, regasirea duhului parintilor este tocmai arguemntul pentru reformularea dogmei in spiritul ecumenist, diluarea invataturii. Nu stiu daca intelegi exact ce este dogma, este revelatia, sinoadele si sfintii au adus doar unele clarificari, ca sa se combata invatatura gresita. Intotdeauna a fost acelasi duh, nu avem ce sa regasim, doar penticostalii au reinnoirea harismatica, eventual pentru cei ce nu au studiat se poate vorbi de aflare a invataturii.
Dogma este o serie de invataturi care trebuie crezute asa cum sunt, aportul nostru este sa le credem, credinta in ele. De aceea crezul are tot timpul repetat cuvantul "cred". Dogmele trebuie si crezute, nu doar recitite, asta e de fapt credinta. In plus sunt faptele si harul din Sfintele Taine.
Tu cred ca incerci sa spui ceva asemanator cu ce spun si eu, dar nu toti inteleg acelasi lucru prin regasirea duhului parintilor, am scris in cateva mesaje despre teologia post-patristica.

În prealabil postat de catalin2

Dogma este o serie de invataturi care trebuie crezute asa cum sunt, aportul nostru este sa le credem, credinta in ele. De aceea crezul are tot timpul repetat cuvantul "cred". Dogmele trebuie si crezute, nu doar recitite, asta e de fapt credinta. In plus sunt faptele si harul din Sfintele Taine.

Tocmai ce spusesem și tu, și eu, mai sus, că dogma este mărturisită de toți ortodocșii.
Iar cu privire la „Extra Ecclesiam nulla salus”, asta nici măcar nu este o dogmă. Însă felul în care este interpretată această afirmație de către diferiți teologi face diferența.
Au existat opinii diferite mereu, și tabere diferite. Tu i-ai arătat pe eretici. Eu îți spun că în Biserica Ortodoxă coexistă concepții diferite dintotdeauna, însă ceea ce păstrează unitatea Bisericii este sobornicitatea, faptul că hotărârile și mărturisirile de credință se fac în sinod. Deci atâta vreme cât neo-patristicii nu sunt excluși, ba chiar sunt luați în considerare în sinoade, teologia lor nu este greșită.
Știu că i-ai criticat, însă sper măcar să nu-i consideri eretici. Sunt multe nume aici, și datorită lor mulți intelectuali au devenit ortodocși activi în ultimii douăzeci de ani, cel puțin la noi. Nu știu ce ar fi fost azi ortodoxia noastră fără cărțile publicate de Editura Anastasia (și alții) de la Revoluție încoace.
Fără teologii ultimelor decenii, între care mulți din diaspora rusă, mă tem că Ortodoxia s-ar fi închis și mai mult în sine însăși, ar fi respins și mai mult știința și ar fi sfârșit într-o fundătură, respingând în cele din urmă evidențele. Ei au adus un suflu nou, de care Ortodoxia avea mare nevoie, și care consider că de la Duhul Sfânt este.
Or fi și idei vehiculate în protestantism, cum spui, mai ales că părintele Stăniloae, de exemplu, a citit și s-a referit mult la scrierile unor teologi și filosofi occidentali. Dar toate le-a raportat la Sfinții Părinți, pe care-i cunoștea ca nimeni altul, dând interpretări profunde.
Însă eu nu văd o diluare a credinței prin contribuția lor ci, din contră, o întărire. Bine ar fi să asculți predicile părintelui Galeriu (sunt pe arhiva ortodoxă), care în aceeași linie a neo-patristicilor se încadrează, și să vezi acolo cuvânt cu putere și profunzime, deschidere dumnezeiască către știință și către toți oamenii. Și toate pornind mereu de la tâlcuirile Sfinților Părinți.

P.S. Trebuie înțeles că ce au făcut și fac acești teologi nu e o modernizare, nu e un „aggiornamento” în Ortodoxie. Este chiar o regăsire a Sfinților Părinți, de care ortodoxia se îndepărtase în ultimele secole, fiind mult influențată de scolastică și chiar și de arta catolică. Prin ei își regăsește specificitatea, Duhul în care respira la început. Și în care cuprinde ca într-o îmbrățișare și știința actuală, așa cum a făcut-o întotdeauna cu știința vremii.

[catalin2]

Ca sa nu mai fim in afara topicului (pe mine nu ma deranjeaza), am creat un topic nou pe baza ultimelor discutii de pe acest topic: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=16208

[catalin2]

În prealabil postat de N.Priceputu

Tocmai ce spusesem și tu, și eu, mai sus, că dogma este mărturisită de toți ortodocșii.

Am raspuns si la acest mesaj tot pe acel topic: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...83&postcount=5

În prealabil postat de cristiboss56

sursa: stgabrielashland.org



Tulburarea e vremelnică, doar pacea este veșnică.

A-ți pune viața pentru aproapele tău, asta înseamnă: A-ți purta păcatele și a nu privi la nimeni altcineva fie el bun sau rău. Nu răni pe nimeni, nu gândi pe nimeni de rău în inima ta, nu disprețui pe cel ce face rău, nu-ți pune încrederea în cel ce greșește aproapelui său și nici nu te bucura cu cel ce face rău aproapelui său. Asta înseamnă a-ți pune viața pentru aproapele tău. Nu batjocuri pe nimeni ci mai degrabă zi în sinea ta: „Dumnezeu știe pe fiecare”.
Nu te fă părtaș cu cel ce vorbește de rău pe alții, nu te bucura la vorbele lui și nu-l urî pe acesta ce bârfește pe aproapele său. Asta înseamnă să nu judeci. Nu purta dușmănie pe nimeni și nu lăsa ura să-ți pună frâie inimii tale; nu urî pe cel ce-și urăște aproapele. Asta este pacea. Ține minte cuvintele acestea: „Tulburarea e vremelnică, doar pacea este veșnică.”
Căci Domnul Hristos ne-a spus: „Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă, nu precum dă lumea vă dau Eu. Să nu se tulbure inima voastră, nici sa se înfricoșeze” (Ioan 14, 27). (Avva Moise Etiopianul)

E prea frumos pentru a mai adauga ceva!

<<Credința este un dar de la Dumnezeu,spune Scriptura, dar cu toate acestea Apostolul Pavel afirma ca dragostea este mai mare decât toate.Dintr-o dragostea infinita am plecat si in ea suntem așteptați sa ne intoarcem si niciodată nu te poți întoarce intr-o asemenea dragoste singur.Citeam undeva ca la Judecata cand vom sta lângă un om sfânt si vom vedea propria noastră goliciune de traire ne vom retrage singuri rușinati din calea acelei lumini ce se revarsa din acel om,intelegand finalmente ce trebuia sa fim si nu am fost.Eu cred ca aceea lumina este de fapt dragostea care ne-a lipsit si singura dragoste mantuitoare este cea propovaduita de Hristos.Este o dragoste imposibil de ascuns,cei binecuvantati de Dumnezeu cu ea stralucesc inca de acum in anticiparea Parusiei si in vestirea finalului intunericului.Pentru restul care nu avem asa ceva ramine un smerit ,,Ai mila Doamne si de mine pacatosul care nu oferă nimic dar care vrea totul.".Pentru mine parintele Paraian ramine un om sfânt al lui Dumnezeu care ne arată cum se pot trai cuvintele apostolului din I Corinteni 13. >>
__________________
Domnul este pastorul meu: nu voi duce lipsa de nimic.Chiar daca ar fi sa umblu prin valea umbrei mortii, nu ma tem de niciun rau, caci Tu esti cu mine.


Pelerin spre Rasarit

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15880