Razboiul psihotronic

[adam000]

Aline, cred ca confunzi/suprapui un pic planurile sau persoanele la care faci referire. Daca este sa ne referim la citatul caruia ti-am raspuns eu (anume citatul de mai jos), atunci nu vad in ce fel se refera acest citat la schizofrenie, care este o boala psihiatrica majora cu criterii clare de diagnostic. Nu poti spune ca in cadrul schizofreniei "nevoia de stima de sine se transforma intr-o mandrie exagerata care daca nu-si gaseste o exprimare in realitate rabufneste in latura imaginara", etc.

În prealabil postat de AlinB

Daca e sa urmarim cauzele spirituale ale bolilor psihice, observam ca tocmai persoanele complexate, marginalizate trec nu de putine ori la extrema cealalta, nevoia de stima de sine se transforma intr-o mandrie exagerata care daca nu-si gaseste o exprimare in realitate rabufneste in latura imaginara.

Individul refuza realitatea si isi creaza una alternativa in care este o persoana deosebita si trece prin lucruri iesite din comun, avand un rol special, etc.

Aspectul pe care incercam eu sa il evidentiez este faptul ca daca despre minte si functionalitatea creierului (a unei parti din trup de fapt) un medic poate face o apreciere, apoi despre sufletul (latura duhovniceasca) a acelui om, nu poate face nici o apreciere.
Ce stii tu despre sufletul unui bolnav psihic, despre cat de mult se revarsa sau nu dragostea Lui Dumnezeu asupra lui si cat de mult o primeste (si cand/ sau daca in fiecare moment)?

Dumnezeu nu ne vrea bolnavi, dar iata ca bolile sint ingaduie de catre Dumnezeu, si de orice boala ar suferi un om, exista sana si speranta la mantuire a aceluia.
Ca daca cineva este bolnav, cel mai bine e ca omul sa mearga la medic, asta mi se pare de la sine inteles, dar este alt plan.

PS. Ca sa nu existe confuzii, comentariile mele de pe acest topic nu se refereau la nici o persoana de pe acest forum, ci era un raspuns mai degraba la nivel "principial" fata de afirmatia ta.

[AlinB]

În prealabil postat de adam000

Aline, cred ca confunzi/suprapui un pic planurile sau persoanele la care faci referire. Daca este sa ne referim la citatul caruia ti-am raspuns eu (anume citatul de mai jos), atunci nu vad in ce fel se refera acest citat la schizofrenie, care este o boala psihiatrica majora cu criterii clare de diagnostic. Nu poti spune ca in cadrul schizofreniei "nevoia de stima de sine se transforma intr-o mandrie exagerata care daca nu-si gaseste o exprimare in realitate rabufneste in latura imaginara", etc.

1. Clare? Esti asa sigur?
Sunt diverse grade de schizofrenie si unele detectabile doar in baza unei observatii atente si a unor teste speciale.
Pentru majoritatea, schizofrenicul poate sa treaca drept un om normal (eventual putin ciudat) mult timp.

2. In ce fel ceea ce am spus nu tine de schizofrenie?
Ce am afirmat este pe baza unor observatii personale asupra unor cazuri concrete.

3. Sunt diverse cauze pentru schizofenie - unele tin mai mult de fondul psihic/spiritual, altele de cel fiziologic, iar aceste aspecte se potenteaza reciproc

Aspectul pe care incercam eu sa il evidentiez este faptul ca daca despre minte si functionalitatea creierului (a unei parti din trup de fapt) un medic poate face o apreciere, apoi despre sufletul (latura duhovniceasca) a acelui om, nu poate face nici o apreciere.

1. Poate daca e si om duhovnicesc, adica il intereseaza cat de cat partea asta
2. Este evident si fara o specializare medicala, de obicei acesti oameni isi dau de gol patima cu voce tare.
Aici vorbeam de un caz f. concret - cineva care sufera de mania persecutiei desi evident este un nimeni practic insa prin iluzia auto-indusa se autoconsidera o importanta amenintare pentru cei rai care o urmaresc si o pedepsesc pentru asta, etc.

Ce stii tu despre sufletul unui bolnav psihic, despre cat de mult se revarsa sau nu dragostea Lui Dumnezeu asupra lui si cat de mult o primeste (si cand/ sau daca in fiecare moment)?

Nu am pretentia de a generaliza, citeste ce am scris si mai sus si in postarea anterioara.
Exista probabil oameni schizofrenici dar cuminti si asezati in felul lor, dar eu n-am cunoscut astfel de cazuri.

Dumnezeu nu ne vrea bolnavi, dar iata ca bolile sint ingaduie de catre Dumnezeu, si de orice boala ar suferi un om, exista sana si speranta la mantuire a aceluia.

Nici nu am afirmat altceva in acest sens.

[AlinB]

Antonia, daca nu la psiholog, la duhovnic a fost sa o invete cum sa traiasca cu cipul?
Ce i-a zis respectivul?

[Mihailc]

În prealabil postat de AlinB

Antonia, daca nu la psiholog, la duhovnic a fost sa o invete cum sa traiasca cu cipul?
Ce i-a zis respectivul?

.... şi cum a rezolvat în acest caz dilema soteriologică, întrucât:

În prealabil postat de antoniap

Acceptarea documentelor cu cip nu e chiar lepadare, ci doar o cadere. In schimb insemnarea pe mana dreapta sau pe frunte numarului al carui semn este 666, da aceasta e o lepadare.

Presupunând, prin absurd, că speculaţia Antoniei ar avea ceva de-a face cu realitatea, cum interpretezi implatarea incognito a unui cip în măsea? E lepădare sau cădere? Mai are vreo şansă la mântuire cumătra respectivă, din moment ce are deja cipul într-însa?!

[adam000]

Nu am acum timp sa iti raspund, insa iata o povestire cu un pic de talc, a unui simpatic psihiatru:

http://dulce-mahala.tapirul.net/2008/10/19/ej-nebun/

Discuţia pornise de la intervenţiile unui individ agresiv, prost crescut şi prost tout court. Bineînţeles, cititorii luLulu au adoptat ipoteza cea mai la îndemână. “O fi unu de la spital”. Că “nebunia” nu este nici scuză, nici explicaţie pentru atributele enumerate mai sus, şi că de fapt nu are nicio legătură cu acestea, voi încerca să ilustrez prin povestirea de mai jos, strict autentică.
Eram în anul I de rezidenţiat şi prea multe lucruri nu ştiam. Diferenţa faţă de prezent constă în faptul că acum ştiu şi mai puţine, dar asta e altă poveste. Domnul A, cu dependenţă de alcool, era un domn cu aparenţă amabilă. Povestea necazurile vieţii lui cu lacrimi în ochi. Ce mai, un înger rănit. Într-o bună dimineaţă, l-am găsit pe domnul A într-un salon de supraveghere, unde fusese încuiat de doamnele asistente. Am întrebat ce se întâmplase. Se întâmplase în felul următor. În seara precedentă, domnul A s-a gândit să molesteze puţin pe domnişoara B, pacientă cu retard mintal şi fără domiciliu, adică ceea ce în limbajul de popularizare a ştiinţei se numeşte aurolacă. Văzând că domnişoara B, speriată, ţipă, rezistă şi vrea să fugă, domnul A îi arde un şut. În momentul ăla, apare domnul C, pacient cu schizofrenie, şi, îngrozit, o scoate pe domnişoara B din ghearele domnului A, o conduce la salon, apoi povesteşte totul asistentelor. Care decid să-l pună pe domnul A în salonul de supraveghere până dimineaţă, ca să nu mai fie probleme.
Domnul A nu a încercat să ascundă nimic. Mi-a povestit toată întâmplarea cu candoare absolută. Nu se simţea deloc în culpă. Era în schimb profund jignit. “Cum adică, păi aia e o aurolacă, iar ăla e un nebun. Io sunt un om normal, n-am decât alcoolism, de ce să fiu eu încuiat pentru nişte nebuni?”
Desigur, măsura internării la supraveghere (internare nevoluntară) nu e o măsură punitivă sau coercitivă. O iei când nu ai încotro, când omul ar putea să-şi facă rău singur. Eu unul o detest, dar uneori nu există alternativă. Pe atunci, măsura de supraveghere, era foarte la îndemână, astăzi e nevoie de o comisie specială şi aprobarea parchetului şi asistentele nu ar mai putea să-l mai încuie pe domnul A. Căci într-adevăr, măsura a fost total nemeritată în cazul dumnealui. Corect ar fi fost să chemăm direct poliţia, să-l încuie ei, acolo unde oamenii responsabili îşi ispăşesc crimele.

[AlinB]

În prealabil postat de adam000

Nu am acum timp sa iti raspund, insa iata o povestire cu un pic de talc, a unui simpatic psihiatru:

http://dulce-mahala.tapirul.net/2008/10/19/ej-nebun/

Cum ziceam, sunt forme subtile de nebunie nu atat de usor de detectat dar in spatele lor se ascund categoric probleme spirituale.

Cine s-a nascut cu retard, Dumnezeu cu mila, dar cui i s-a creer si l-a busit pe parcurs..

[adam000]

Aline, citeste, te rog, (daca poti cu atentie) povestirea. Era un exemplu asupra faptului cum se manifesta un om cu o problema spirituala (un om impatimit cum este un alcoolic), fata de cum se manifesta un bolnav psihic, in cazul din poveste chiar unul suferind de schizofrenie.
Patima nu are absolut nimic de-a face cu boala psihiatrica.

Ca in timp alcoolismul produce modificari cerebrale ireversibile, asta e alta poveste. Ma refeream la aspectul de patima.

----
Si apropo, un bolnav psihiatric nu isi busete singur, din vina lui, creierul, insa un impatimit (un alcoolic de ex) poate sa si-l buseasca singur daca insista cu patima sa pina isi distruge trupul.

[AlinB]

Nu are legatura cu consumul de alcool, genul asta de ipocrizie este intalnit si la persoane care nu au patima alcoolului.

Este o problema spirituala insa "candoarea" cu care isi sustin punctul de vedere te face sa te intrebi daca nu e si o problema psihica pe undeva.

Sunt unii care sustin ca la radacina unor boli psihice sunt, in unele cazuri cel putin, bolile spirituale.

[adam000]

Genul asta de ipocrizie este in sine o patima. Nu are legatura cu consumul de alcool decat in masura in care o patima atrage alta patima. Oricum se refera la patima, nu la boala psihica (in exemplul respectiv, cel bolnav de schizofrenie s-a comportat in felul lui cu dragoste fata de aproapele, in timp ce impatimitul s-a comportat exact opus).

Lipsa constiintei morale (candoarea absentei ei) este o problema spirituala, o suferinta duhovniceasca, nu una psihiatrica.
La fel, termenul de mandrie se refera la o patima, la o notiune legata de viata spirituala, nu la un simptom psihiatric.