Pro si contra pedepsei cu moartea

De ce a inlocuit Mantuitorul Iisus Hristos Legea Talionului cu Legea Iubirii?

<<Mantuitorul isi si demonstreaza sfatul pe care il da, adica acela de a nu rasplati raul cu rau. Asa face si Dumnezeu, spune El: "Caci El porunceste soarelui Sau sa rasara si peste cei rai, si peste cei buni, si da ploaie si peste cei drepti si peste cei nedrepti". Si din nou apasa pe diferenta in care trebuie sa se situeze crestinii, si nu pur si simplu pentru ca asa vrea El, invatatorul, ci pentru ca asa e logic, daca vrem sa intram in modul divin de gandire. Si iata demonstratia: "Caci de iubiti pe cei ce va iubesc, ce plata vi se cuvine? Au, nu fac tot asa si vamesii? Si de urati sanatate numai prietenilor vostri, ce lucru mare faceti? Au, nu si paganii fac asa?" (Matei 5, 46-47).


El stia ca numai acestea pot asigura o viata sociala si pot implini ceea ce Dumnezeu a dorit de la inceput: desavarsirea si sfintirea omului. Acest lucru i l-a spus si lui Moise, si Moise l-a insemnat la Levitic: "Sfintiti-va pe voi insiva si veti fi sfinti caci Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfant" (Levitic 20, 7). Dar Moise, pentru vremea sa, n-a gasit mijloacele cele mai adecvate ca sa realizeze acest idei. De aceea abia Iisus a inlocuit Legea talionului.>>

IPS Antonie Plamadeala
http://www.crestinortodox.ro/predici...or-121389.html

Sa rasplatesti raul cu binele! Sau, altfel spus: "Cum poti sa-ti biruiesti un dusman altfel, decat facandu-l prieten?"

<<Raul il biruiesti nu cu raul, ci cu binele, si numai cu binele poti sa schimbi sufletul celui care ti-a facut rau. Caci daca nu-i schimbi sufletul, il pedepsesti, dar nu-l indrepti. Si cand ii va veni bine, iti va face din nou rau.
Se povesteste ca unul din marii presedinti ai Statelor Unite, Abraham Lincoln, in momentul cand trebuia sa fie ales presedinte, avea un opozant foarte puternic care mergea din oras in oras si tinea cuvantari impotriva lui, vorbindu-l de rau, asa cum se obisnuieste in confruntarile electorale. Lincoln a reusit totusi sa capete cele mai multe voturi si sa fie ales presedinte. Cand si-a alcatuit guvernul, pe cine credeti ca a ales ministru de razboi in cabinetul sau? Tocmai pe acest om care il blamase in chip infam in tot timpul campaniei electorale. Prietenii l-au intrebat: "De ce ai facut aceasta?" El a raspuns: "Cum poti sa-ti biruiesti un dusman altfel, decat facandu-l prieten?"

Intr-adevar, daca stam si ne gandim bine, cea mai mare biruinta pe care poate s-o obtina cineva in relatiile cu oamenii, e ca dintr-un dusman sa-si faca un prieten. Incercati! Nu e usor, dar e cu adevarat o mare victorie. Acum stim care e mijlocul prin care poti face dintr-un dusman prieten. Nu e altul, decat tratandu-l cu iubire, cu iertare, cu intelegere, cu speranta ca se va indrepta, acordandu-i un avans de incredere. Caci dragostea pe care o investim in altii, si mai ales in cei care ne voiesc si ne fac raul, nu este altceva decat o investitie de speranta, ca vom transforma sufletul facatorului de rau intr-un suflet facator de bine.>>


IPS Antonie Plamadeala
http://www.crestinortodox.ro/predici...or-121389.html

<<Lucrurile pot parea simple, expuse astfel, dar exista totusi si un anumit grad de complicatie in ele. As vrea sa stam de vorba putin asupra complicatiei care se poate ivi. De ce? Pentru ca multi dintre noi ne putem pune intebarea: Ce ne facem cu cei care ne fac mereu rau? Daca noi ii tratam crestineste, numai cu iubire, iar ei raspund mereu numai cu raul, nu cumva incurajam raul? Nu cumva incurajam dezordinea sociala? Nu cumva ii incurajam pe cei care, suflete negre avand, traiesc numai din ura si razbunare?

Cum trebuie sa ne purtam, ca sa respectam si porunca Mantuitorului, dar sa satisfacem si simtul nostru de dreptate si sa salvam si ordinea din societate? Ca sa lamurim aceasta problema, caci ea trebuie lamurita, va trebui sa apelam la alte cateva texte din Sfanta Scriptura. Mantuitorul zice: "Sa-l iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti" si "sa iubesti si pe vrajmasii tai". Si mai zice: "Ce vrei sa-ti "faca tie oamenii, fa-le si tu lor". Da, dar acelasi Iisus Hristos mai spune: "Daca insa iti va gresi fratele tau, mergi si-l mustra intre tine si el singur, si de te va asculta, ai dobandit pe fratele tau. Iar de nu te va asculta, mai ia impreuna cu tine pe unul sau doi, ca pe spusa a doi sau trei martori sa se sprijine orice cuvant. Si de nu-i va asculta nici pe ei, spune-l Bisericii, iar de nu va asculta nici de Biserica, sa-ti fie tie ca un pagan si vames" (Matei 18, 15-17). Si Sfantul Pavel spune: "Va rugam fratilor, sa mustrati pe cei ce traiesc in neoranduiala" (I Tes. 5, 15, v. si Tit 2, 15; 3, 10).>>




Regula stabilita de Sfantul Apostol Pavel

<<Trebuie insa sa mai adaugam ceva. Daca cel iertat sau pe care suntem gata sa-l iertam pentru o greseala facuta noua, personal, ramane insensibil, atunci ce facem? Cu acesta procedam dupa regula stabilita de Sfantul Pavel. In cele din urma il dam judecatii Bisericii. Iertarea se justifica in speranta ca va curma raul. Noi sa iertam, dar pentru ceea ce continua cel ce a facut raul, desi iertat, sa-l spunem Bisericii. Sa transferam raspunderea pe seama colectivitatii. Principiul insa sa ramana. Sa iertam. Caci e mai marc "mila decat jertfa" (Matei 9, 13), iertarea decat pedeapsa. "Fiti milostivi" (Luca 6, 36), caci milostivii sunt fericiti de Dumnezeu, si vor avea parte de mila (Matei 5, 7).>>


<<Dar Iisus n-a apelat nici macar la aceasta. El a iertat si L-a rugat chiar pe Tatal sa nu se razbune: "Iarta-le lor ca nu stiu ce fac" (Luca 23, 24), iar Sfantul Pavel ne indeamna: Sa avem si noi gandirea lui Hristos (I Cor. 2, 16). Sfantul Vasile cel Mare, intr-o omilie despre mila si dreptate, iese din dilema, indemnand: "Sa unim mila cu dreptatea". Si se explica: "Sa dobandim toate cu dreptate, dar sa le sacrificam pentru mila". Adica, chiar daca suntem porniti sa cerem si sa facem dreptate, s-o cerem, dar de indata s-o sacrificam si sa facem loc milei, dragostei, acelei dragoste care merge pana la dragostea de vrajmasi. A face dreptate devine astfel sinonim cu a face mila. Si invers.>>

<<La grea incercare suntem pusi. Adevarata victorie trebuie s-o obtinem nu impotriva celor ce ne fac rau, ci mai ales impotriva noastra insine. In cazul ca am dori razbunarea, cel mai aproape de noi care face raul, neimplinind porunca lui Hristos, am fi in primul rand noi insine. Cum ne tratam pe noi in cazul acesta? Cerem pentru noi dreptate, sau iubire, iertare, mila? Iata o tema de adanca meditatie, care poate arunca o lumina noua asupra intregii dileme!>>

IPS Antonie Plamadeala, Predica de pe munte - Iubirea vrasmasilor, Decizie grea: iertam sau facem dreptate?
09 Mai 2012
Vizualizari: 3145

Cititi tot articolul pe:
http://www.crestinortodox.ro/predici...or-121389.html





[

[Florinvs]

E adevarat- stiu ca morala crestin-ortodoxa spune sa iertam greselile oamenilor, insa unele fenomene infractionale - cel putin in Romania- se pare ca nu pot fi starpite decat prin aplicarea- in cazuri evidente si de prindere in flagrant delict- a pedepsei cu moartea!
De exemplu ia sa se puna patrule inarmate de jandarmi in locurile unde se fura elemente de semnalizare feroviara, si sa-i impuste mortal pe tiganii care vin la furat de cabluri, sa vedem, ar mai veni dupa asta la furat ?!
Ce sa mai zic de toti aceia care au distrus economia romaneasca dupa 1990, si au furat ca in codru- incepand de la Petre Roman, pana la Ioan Avram Muresan, Radu Sarbu, Sorin Dimitriu, Adrian Nastase, Traian Basescu, Miron Mitrea, Mihai Necolaiciuc, Ovidiu Musetescu, Calin Marinescu, Ion Stoica, Razvan Temesan si multi altii! De-abia acestia ar merita acuzati de "subminarea economiei nationale"" si pusi la zid!

[philalex]

ce sa zic, cine e fara de pacat sa ia piatra si sa dea...

În prealabil postat de philalex

ce sa zic, cine e fara de pacat sa ia piatra si sa dea...

In sensul celor spuse de dumneavaostra:


<<Un om a ajuns la spital cu fiul sau care trebuia operat de urgenta. Medicul nu era in spital. Omul s-a suparat, s-a enervat. „Cum e posibil asa ceva? Chiar nu vine nimeni ? Copilul meu moare si nimanui nu-i pasa! De ce nu vine medicul?! Unde e?”
Cand a venit medicul, omul a tăbărât pe el. Nu se mai oprea. „Ce calm sunteti! Cum puteti sa fiti asa de calm? Nu va pasa! Daca ar fi fost copilul dvs. in locul copilului meu, ati fi procedat la fel?” Medicul tacea. Cand sa intre in sala de operatie, i-a spus: „Sa va rugati!”
Operatia a durat 5-6 ore. Dupa operatie medicul a plecat grabit, rugand-o pe asistenta sa stea de vorba cu parintele cel suparat.
Omu’ s-a pornit iar. „E posibil sa se grabeasca asa... sa nu stea de vorba cu mine... sa-mi spuna cum a decurs operatia... Ce oameni dom’ne!”
Asistenta – abia stapanindu-si plansul – i-a spus: „Fiul doctorului a murit ieri intr-un accident de masina. Cand l-am sunat sa vina de urgenta la Spital era la priveghi. Acolo a plecat acum.”>>

Remus Radulescu, Emisiunea Matinal, Lumea credintei, Radio Romania Actualitati (31 ianuarie 2013)

(In timp ce Remus Radulescu ne istorisea aceasta pilda, am incercat sa scriu repede si cat mai corect tot ce a spus. Si vi le-am scris si dumneavoastra. Doamne ajuta!)

[AlinB]

În prealabil postat de Nastya

In sensul celor spuse de dumneavaostra:


<<Un om a ajuns la spital cu fiul sau care trebuia operat de urgenta. Medicul nu era in spital. Omul s-a suparat, s-a enervat. „Cum e posibil asa ceva? Chiar nu vine nimeni ? Copilul meu moare si nimanui nu-i pasa! De ce nu vine medicul?! Unde e?”
Cand a venit medicul, omul a tăbărât pe el. Nu se mai oprea. „Ce calm sunteti! Cum puteti sa fiti asa de calm? Nu va pasa! Daca ar fi fost copilul dvs. in locul copilului meu, ati fi procedat la fel?” Medicul tacea. Cand sa intre in sala de operatie, i-a spus: „Sa va rugati!”
Operatia a durat 5-6 ore. Dupa operatie medicul a plecat grabit, rugand-o pe asistenta sa stea de vorba cu parintele cel suparat.
Omu’ s-a pornit iar. „E posibil sa se grabeasca asa... sa nu stea de vorba cu mine... sa-mi spuna cum a decurs operatia... Ce oameni dom’ne!”
Asistenta – abia stapanindu-si plansul – i-a spus: „Fiul doctorului a murit ieri intr-un accident de masina. Cand l-am sunat sa vina de urgenta la Spital era la priveghi. Acolo a plecat acum.”>>

Remus Radulescu, Emisiunea Matinal, Lumea credintei, Radio Romania Actualitati (31 ianuarie 2013)

(In timp ce Remus Radulescu ne istorisea aceasta pilda, am incercat sa scriu repede si cat mai corect tot ce a spus. Si vi le-am scris si dumneavoastra. Doamne ajuta!)

In Romania, nu e nevoie sa stii dinainte ce caracter sau probleme personale are medicul ca sa recunosti un om de calitate:

Sunt niste indicii foarte simple si clare:

1. Te opereaza si fara sa-i avansezi spaga mai intai

Si daca vorbim de super-oameni:

2. Daca ii avansezi spaga dupa operatie, o refuza sistematic primind cel mult atentii simbolice.

[laurastifter]

În prealabil postat de Nastya

In sensul celor spuse de dumneavaostra:


<<Un om a ajuns la spital cu fiul sau care trebuia operat de urgenta. Medicul nu era in spital. Omul s-a suparat, s-a enervat. „Cum e posibil asa ceva? Chiar nu vine nimeni ? Copilul meu moare si nimanui nu-i pasa! De ce nu vine medicul?! Unde e?”
Cand a venit medicul, omul a tăbărât pe el. Nu se mai oprea. „Ce calm sunteti! Cum puteti sa fiti asa de calm? Nu va pasa! Daca ar fi fost copilul dvs. in locul copilului meu, ati fi procedat la fel?” Medicul tacea. Cand sa intre in sala de operatie, i-a spus: „Sa va rugati!”
Operatia a durat 5-6 ore. Dupa operatie medicul a plecat grabit, rugand-o pe asistenta sa stea de vorba cu parintele cel suparat.
Omu’ s-a pornit iar. „E posibil sa se grabeasca asa... sa nu stea de vorba cu mine... sa-mi spuna cum a decurs operatia... Ce oameni dom’ne!”
Asistenta – abia stapanindu-si plansul – i-a spus: „Fiul doctorului a murit ieri intr-un accident de masina. Cand l-am sunat sa vina de urgenta la Spital era la priveghi. Acolo a plecat acum.”>>

Remus Radulescu, Emisiunea Matinal, Lumea credintei, Radio Romania Actualitati (31 ianuarie 2013)

(In timp ce Remus Radulescu ne istorisea aceasta pilda, am incercat sa scriu repede si cat mai corect tot ce a spus. Si vi le-am scris si dumneavoastra. Doamne ajuta!)

Foarte impresionant, vă mulţumim mult că aţi împărtăşit cu noi aceste gânduri!
Sunt întru totul de acord şi cu ceea ce aţi afirmat în celelalte mesaje de pe acest topic.
Şi eu sunt împotriva pedepsei capitale, indiferent sub ce pretext s-ar pune în aplicare.
Din ce motiv?
Oare mai este necesar să argumentez?...
Dacă da, atunci voi începe prin a menţiona porunca lui Dumnezeu: "Să nu ucizi". "Verbum Domini", cum spun catolicii.
Dumnezeu n-a spus: să nu ucizi decât în cazul în care...
Nu, ci El a spus simplu, categoric şi fără nici un fel de explicaţie: "SĂ NU UCIZI".
Alte argumente?
Toată Legea cea Nouă a iubirii lui Hristos Dumnezeu constituie un îndemn la a evita răzbunarea şi la a păşi, cu bucurie şi încredere, pe calea "dragostei şi a salvatoarei putinţi de a ierta" (Steinhardt).
Demonii nu pot fi alungaţi prin metode diabolice!
Răul NU poate fi antidotul răului!
Păcatul nu poate fi distrus prin păcat!
Inspirat fiind de Duhul Sfânt, Apostolul neamurilor ne sfătuieşte: "nu te lăsa biruit de rău, ci BIRUIEŞTE RĂUL CU BINELE".
Să nu perpetuăm răul, ci să-l vindecăm prin bine!
Iar pentru cei care se întreabă ce gândeşte Hristos despre pedeapsa cu moartea... primele versete din cap. 8 al Evangheliei după Ioan îi vor lămuri cu siguranţă.
Hristos este VIaţa noastră! De aceea, noi, în orice situaţie, avem datoria de a ne exprima pentru viaţă şi împotriva morţii.

Doamne ajută!