Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[cristiboss56]

sursa: cyprus-mail.com



Preafericitul Hrisostom, Arhiepiscopul Ciprului, a condamnat distrugerile cauzate de vandali unei moschei islamice din secolul al 18-lea care se afla în curs de restaurare în satul Denia.
Într-o declaraţie scrisă, ierarhul primat al Ciprului a caracterizat actul ca fiind un sacrilegiu şi doreşte ca acest incident să nu afecteze relaţiile pacifice dintre creştini şi musulmani în Cipru.
Biserica Ciprului, a subliniat episcopul, este şi ea victimă actelor de profanare, mai ales în nordul ocupat de Turcia în 1974 şi este păzitoare a drepturilor fundamentale şi a principiilor europene de drept.
O anchetă s-a deschis şi deja s-a arestat un suspect.

[cristiboss56]

sursa: Estelle Villeneuve, Le monde de la Bible, nr. 191 , Doxologia.



Numit un „Pompei al deşertului sirian”, anticul oraş Doura Europos, abandonat în 256 d.Hr. a bulversat istoria artei prin picturile murale excepţionale. Nimic nu se compară cu răsunetul de care s-au bucurat frescele sinagogii, cu florilegii de scene biblice, o veritabilă provocare a interdicţiei imaginilor impusă de Legea ebraică (Ieşirea 20,4; Deuteronomul 5,8).

Anticul Doura Europos, de pe râul Eufrat, îşi merită renumele de „Pompeiul deşertului”. Oraşul a sfârşit tragic, într-un asediu al regilor sasanizi împotriva armatei romane în anul 256 d.Hr. Populaţia a fost deportată şi oraşul a trecut prin foc şi sabie, urmând o perioadă de abandon total până la descoperirea sa accidentală în 1920. Mai exact, pe 30 martie a acelui an, soldaţii britanici, veniţi să aducă pacea în regiune, după căderea Imperiului Otoman, au săpat tranşee în jurul unui adăpost până pământul s-a prăbuşit, descoperind o încăpere în care pereţii erau plini de figuri cu personalităţi pictate în culori noi. Arheologul american James H. Breasted, trimis în aceste locuri, a recunoscut scena unui cult păgân şi, datorită unei inscripţii, a putut identificat numele antic al oraşului: Doura.
Era vorba de o colonie militară antică construită de regii seleucizi în anul 303 î.d.Hr. sub numele Europos. Cercetătorul a intuit că aceste picturi reprezentau legătura pierdută dintre arta greco-romană clasică şi arta bizantină. Conştient de importanţa descoperirii pentru istoria artei, arheologul era totuşi departe de surpriza pe care avea să i-o rezerve acest sit arheologic. Breasted a aşteptat până ce lucrurile s-au liniştit din punct de vedere politic şi Siria a ajuns sub protectorat francez pentru a-şi continua cercetările, sub auspiciile franco-americane ale Universităţii din Yale. Din 1928 până în 1937, câte şase-şapte luni, sute de muncitori au scos la iveală vestigiile uni adevărat oraş ascuns sub pământ. În acest spaţiu, datat din secolul al II-lea î.d.Hr., cele mai multe vestigii aparţineau ocupanţilor mai recenţi ai oraşului: parţii, începând cu 113 î.d.Hr., apoi romanii, din 165 până în 256 d.Hr. Ceea ce s-a descoperit lăsă să se întrevadă imaginea unui oraş prosper, ancorat în tradiţia mesopotamiană, locuit de o populaţie multietnică şi adepta a unui diversităţi de culte.
O biserică creştină din secolul al III-lea
În septembrie 1931, arheologul american Clark Hopkins a condus proiectul de exploatare a tronsonului de vest din zidul oraşului. Deşi mai expuse pe platou, această parte era şi cea mai bine conservată, căci romanii au dublat zidurile pentru a putea lupta împotriva ofensivei sasanizilor. În acest sector, edificiile erau rambleiate, având mai puţin de suferit din cauza eroziunii decât altele. În aceleaşi condiţii se găsea de altfel şi templul descoperit în 1920, în partea de nord-vest a zidurilor. Descoperirile lui Clark Hopkins s-au ţinut lanţ: un nou templu păgân cu fresce în extremitatea de sud a crenelurilor, apoi un mythraeum (sanctuar dedicat zeului Mitra). Acesta fusese apoi domus ecclesia, una din acele case în care se adunau primii creştini înainte de libertatea religioasă din secolul al IV-lea. Pe pereţi, un decor inspirat de Evanghelii amestecat cu scene din Vechiul Testament, iar o inscripţie Îl menţionează pe „Iisus Hristos”. Picturile erau fără îndoială mai rafinate decât cele precedente, dar muncitorilor nu aveau nici o îndoială: ei contemplau mărturiile creştinismului ce data cu trei sferturi de secol înainte de recunoaşterea creştinismului de către Constantin în 313!
Sinagoga din secolul al III-lea
Mare le-a fost mirarea, la sfârşitul săpăturilor, când au descoperit fragmente acoperite în rambleurile din partea de nord a unei porţi mari a oraşului, ce prefigura un alt edificiu decorat. Acesta trebuia să aştepte următoarele săpături, din toamna anului 1932, când au fost descoperite „scene întregi, figuri şi obiecte strălucitoare, în culori vii”, după cum avea să scrie Hopkins. Dar ce fel de clădire era aceasta? Ce semnifica acea scenă mare din partea dreaptă a porţii oraşului şi ce personaj din partea stângă conducea procesiunea? În timp ce se năşteau aceste întrebări, asistentul francez al lui Hopkins, Henri du Mensil du Buisson, a observat o inscripţie aramaică, pe care a descifrat-o fără greutate: „Moise a ieşit din Egipt şi a despicat marea”. Era vorba deci de o sinagogă care a supravieţuit în secolul al III-lea! Pe cei trei pereţi din jurul nişei ce conţinea Tora şi orienta spre Ierusalim, erau reprezentate o serie de scene din ciclul Exodului până la regele David, trecând prin istoria Legământului şi a profeţilor.
Din punct de vedere al studiilor biblice, această descoperire a fost una foarte importantă: era evident că dacă a treia poruncă a Decalogului interzicea în mod formal reproducerea imaginilor figurate, au existat totuşi încălcări flagrante. A fost relativizată aplicarea Legii în tot iudaismul sau incriminat un curent din diaspora mai puţin fidel tradiţiilor? Mai mult decât atât, această descoperire obligă la recunoaşterea existenţei unei „arte evreieşti” chiar şi cu un secol mai devreme de la descoperirea catacombelor romane când a apărut noţiunea de „artă creştină”. Dacă pentru unii ele fuseseră recunoscute ca mărturii depline ale artei picturale ebraice, picturile din sinagoga de la Doura n-au trezit de la început interesul cercetătorilor, mulţi socotindu-le a fi doar un preludiu ale artei paleocreştine. Privind retrospectiv, putem observa mai bine cum perceperea actuală a imaginilor din sinagoga din Doura Europos în mediul ştiinţific şi religios a fost tributară dezbaterilor naţionaliste din cercurile germane, campioni ai istoriei artei, în anii 1930. Astăzi, tendinţa ar fi mai degrabă de a înlătura orice etichetă religioasă, închipuindu-ne artiştii păgâni, evrei şi creştini, lucrând indiferent pentru oricare comunitate religioasă, păstrând aceeaşi estetică regională…
Este reprezentat Dumnezeu la Doura Europos?
În picturile murale descoperite în sinagoga din Doura Europos, Dumnezeu nu este reprezentat în mod direct. Este reprezentat „cuvântul” Său atunci când se adresează personajelor importante din istoria Vechiului Testament: Avraam, Moise, Iezechia ş.a. Acolo unde textul biblic vorbeşte despre „vocea lui Dumnezeu” aceasta este simbolizată printr-o mână care coboară din cer, aşa cum se vede în picturile dedicate ieşirii evreilor din Egipt. Este oare vorba aici doar de o reprezentare analogică sau metaforică, sau de o prezenţă reală?

sursa: Estelle Villeneuve, Le monde de la Bible, nr. 191 , Doxologia.

[cristiboss56]

În Catedrala arhiepiscopală „Înălţarea Domnului“ din Buzău a fost oficiat sâmbăta aceasta parastasul de trei săptămâni pentru Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Epifanie, informează TRINITAS TV.

La slujbă au participat elevi de la Seminarul „Chesarie Episcopul“ din Buzău şi credincioşi din municipiu. Răspunsurile la strană au fost date de elevii Şcolii de cântăreţi „Sfântul Mucenic Sava“.

Până la împlinirea a 40 de zile de la trecerea la Domnul a fostului arhipăstor al Buzăului şi Vrancei, la Catedrala voievodală şi la noua Catedrală Arhiepiscopală din municipiul Buzău, se oficiază zilnic slujbe de pomenire, după Sfânta Liturghie. Înaltpreasfințitul Părinte Epifanie a trecut la cele veşnice pe 7 ianuarie, la vârsta de 80 de ani.

[cristiboss56]

sursa: cnn.com



31 de morţi şi sute de răniţi: acesta este bilanţul sumbru al confruntărilor dintre forţele se securitate şi demonstranţi, după ce 21 de oameni au fost condamnaţi la moarte pentru participarea la tulburările de anul trecut de pe stadionul din Port Said.
Barbaria din Port Said cauzează iată o altă violenţă, mai puternică, ceea ce îngrijorează întreaga lume. Instabilitate şi insecuritatea din Egipt influenţează întreaga lume arabă.
322 de oameni au fost răniţi, iar 61 au rămas în spital cu răni grave. Forţele guvernamentale au închis o serie de drumuri în Port Said. Mai multe clădiri au fost arse de către protestatari. Violenţele au început sâmbătă, când rudele celor condamnaţi au intrat în conflict deschis cu poliţia şi cu gărzile închisorii.
Anul trecut, datorită violenţelor, 73 de oameni au fost ucişi şi peste 1000 răniţi în confruntările de pe stadion.
Violenţele s-au mutat în Cairo, în Piaţa Tahrir, simbolul revoluţiei egiptene. Ele sunt expresia nemulţumirii egiptenilor faţă de politica lui Morsi, preşedintele ales din partea Frăţiei Musulmane, care şi-a arogat puteri nelimitate în stat, fiind acum mai puternic decât Hosni Mubarak, dictatorul înlăturat de revoluţie.
Creştinii copţi din Egipt, care numără aproximativ 10 milioane de oameni, trăiesc cu frică în fiecare zi datorită extremiştilor salafiţi dar şi protestatarilor care deţin arme de foc.

[cristiboss56]

Sfânta Sofia” şi „Războiul Stelelor”


Este un nou tip de dictatură, la fel de nociv ca nazismul sau comunismul, doar că este practicat cu mai multă diplomaţie şi se declară eliberator pentru oameni şi naţiuni.
Cultura este chintesenţa valorilor esenţiale ale umanităţii şi ea este o realitate diversă şi complexă, cu neputinţă de nivelat sau de unifiormizat de dragul puterii sau al supunerii.
Diversitatea însă nu trebuie să devină temei pentru sfărâmarea identităţii persoanelor umane unice în univers, cum din păcate se întâmplă în occident. Diversitatea a devenit aici un diversionism atroce, în care se pierd milioane de vieţi veşnice ce dragul corectitudinii politice.
Aici, autorităţile decreştinate, elimină toate dimensiunile culurale din actul social, mai ales cele cu sens religios sau tradiţional, pentru a nu ofensa alteritatea şi pentru a impune o dictatură a multi-culturalismului difuz şi confuz, în care persoana umană îşi pierde adevărul credinţei şi felul de a fi firesc, pentru a se încadra în insectarul social post-modern.
Este un nou tip de dictatură, la fel de nociv ca nazismul sau comunismul, doar că este practicat cu mai multă diplomaţie şi se declară eliberator pentru oameni şi naţiuni, desfiinţând temeiurile valorice trradiţionale şi alienând persoana până la stadiul de individ. Este de fapt scopul oricărei ideologii din istoria lumii.
Pentru a reliefa această fobie multiculturalistă care anihilează culturile tradiţionale, vom arăta doar un exemplu de agresivitate ideologică şi de confuzie multi-culturală în Europa.
Gigantul de jucării Lego, care este responsabil de scăderi drastice din bugetul familiilor cu băieţi în special, a fost somat de către comunitatea turcă din Austria că a ofensat sentimentele musulmanilor de pretutindeni, arătând că modelul Star Wars al reşedinţei extraterestrului Jaba the Hutt seamănă izbitor cu un simbol al islamului, Hagia Sofia din Istanbul.
Ceea ce stârneşte perplexitatea şi oprobriul este faptul că Hagia Sofia nu este o moschee simbolică a islamului, ci catedrala fundamentală a creştinismului oriental ortodox, dedicată Sfintei Înţelepciuni, adică lui Hristos. Ea a slujit drept centru al ortodoxiei universale pentru 1000 de ani, a fost focarul de spiritualitate al teologiei eclesiale pentru Europa şi Asia, punctul simbolic de plecare pentru misiuni creştine în întreaga lume şi o minune a arhitecturii creştine.
Comunitatea musulmană va da în judecată Lego pentru incitare la ură şi pentru insultarea demnităţii umane.
Ceea ce uită această comunitate austriacă este faptul că un om moare la câteva secunde în lume pentru vina de a fi creştin, crucea la gât este pricină de biciuire în unele ţări musulmane, legea blasfemiei condamnă la moarte oamenii care se închină Dumnezeului Treime, peste 500 de milioane de creştini se culcă în fiecare seară rugându-se să nu fie ucişi, mai ales în Orient, Asia şi Africa. Pentru toate acestea niciun fel de protest, nicio atenţionare sau critică, sau măcar delimitare politică.
În timp ce sute de milioane de oameni sunt oprimaţi, intimidaţi, persecutaţi sau chiar ucişi pentru credinţa lor creştină, occidentul se complace în raţiuni periferice, stimulează deviaţiile prin asfixierea tradiţiei creştine, îşi trăieşte decadenţa letală în patimi şi inventează motive de ură, acolo unde în ultimele sute de ani s-au aşezat şi trăiesc paşnic sute de milioane de oameni veniţi de pe alte continente.
Cultura europeană este un conglomerat de valori netrecătoare, în care influenţele orientale, islamice, africane, asiatice sau de altă natură sunt fireşti, necesare, îmbogăţitoare şi pline de sens. Însă coloana vertebrală a umanităţii europene este credinţa ei creştină, izvorând din Dumnezeu, transmisă prin Apostoli, curgând prin venele spirituale ale lumii ca un sânge viu, şi hrănind umanitatea cu ideal veşnic.

[cristiboss56]

sursa: persecution.org



Ultimele cercetări arată clar că trei creştini au fost ucişi cu premeditare de către extremiştii musulmani în Malatya, Turcia.
Au trecut 5 ani de la uciderea brutală a trei creştini în acest oraş turcesc. Totuşi, câteva documente descoperite recent pe computerul unuia dintre suspecţi arată că această crimă a fost planificată din timp.
Cei trei creştini care au fost ucişi erau misionari creştini care lucrau la Editura Zirve. Ei au intrat în vizorul unei reţele criminale extremiste pentru încercarea lor de a tipări cărţi creştine şi Biblia. Criminalii aveau o listă completă a misionarilor din regiune, precum şi informaţii detaliate despre familiile şi adresele lor.
Gruparea extremistă avea infiltraţii în armată şi jandarmeria turcă, precum şi într-un anumit partid politic din Turcia şi avea ca scop alungarea sau exterminarea misionarilor creştini din Turcia.

[cristiboss56]

Astăzi Polonia este un model de umanitate responsabilă, având mai puţin de 700 de avorturi pe an pe cuprinsul întregii ţări. Infracţionalitatea este printre cele mai mici din Europa, iar Polonia este singura ţară europeană care nu a intrat în recesiune şi nu resimte criza economică.
În vreme ce cifrele morţii se adună în ţările occidentale care au legalizat avortul, printre care şi România, există ţări în Europa unde umanitatea este mai de preţ decât patimile, iar viaţa mai importantă decât moartea.
Într-un documentar al organizaţiei Human Life International (HLI), intitulat “Central and Eastern Europe: A Return to Life,” sunt examinate cauzele, contextele şi efectele avortului în această regiune a Europei.
Un exemplu în acest sens este Polonia, o ţară decimată de cele mai distructive ideologii ale istoriei: nazismul şi comunismul. În Polonia avortul a fost impus de autorităţile comuniste acum 60 de ani, invers decât a făcut Ceauşescu în România. Însă spiritul libertăţii a biruit, iar în Polonia, Mişcarea Solidaritatea a fost printre primele care au anunţat moartea ciumei roşii.
În 1993 Polonia a devenit prima naţiune din Europa care a interzis avortul. Spiritul creştin catolic foarte profund, inspirat şi de Papa Ioan Paul al II-lea, a fost un ferment al credinţei şi al respectului pentru viaţă.
Solidaritatea a fost aşadar mai mult o revoluţie a credinţei decât a politicii.
Astăzi Polonia este un model de umanitate responsabilă, având mai puţin de 700 de avorturi pe an pe cuprinsul întregii ţări. Infracţionalitatea este printre cele mai mici din Europa, iar Polonia este singura ţară europeană care nu a intrat în recesiune şi nu resimte criza economică. Polonezii atrag de 20 de ori mai multe fonduri europene decât fraţii lor români, există un cult al muncii şi responsabilităţii care aduc prosperitate şi echilibru social, iar istoria plină de răni dureroase cauzate de vecinii uriaşi se vindecă prin credinţă, solidaritate şi înţelepciune.
Sărăcia, corupţia, infracţionaltatea şi mai ales perpetua nemulţumire umană sunt pedepsele îngăduite de Dumnezeu asupra unui popor care a legalizat uciderea celor mai sfinte mădulare ale umanităţii şi semnul sinuciderii popoarelor prin decadenţă, patimă şi ignoranţă.
În România, ţară în care credinţa ortodoxă este covârşitoare, politicienii sunt în marea lor majoritate atei, indiferenţi sau chiar adversari declaraţi ai Bisericii. Credinţa lor, sau mai bine zis lipsa lor de credinţă, ar trebui să fie un criteriu fundamental de alegere al creştinilor, mai ales că deciziile lor de mai târziu sfidează conştiinţa naţională şi voinţa oamenilor şi instaurează o oligocraţie clientelară , bazată de monopol, corupţie, alternanţă politică şi mentalitate de gaşcă.

doxologia

[MihaiG]

În prealabil postat de cristiboss56

Sfânta Sofia” şi „Războiul Stelelor”



Gigantul de jucării Lego, care este responsabil de scăderi drastice din bugetul familiilor cu băieţi în special, a fost somat de către comunitatea turcă din Austria că a ofensat sentimentele musulmanilor de pretutindeni, arătând că modelul Star Wars al reşedinţei extraterestrului Jaba the Hutt seamănă izbitor cu un simbol al islamului, Hagia Sofia din Istanbul.

În viaţa mea am auzit de/şi multe imbecilităţi manifeste dar asta depăşeşte orice.

[cristiboss56]

Sectorul de pelerinaje al Patriarhiei Române organizează în perioada 23 aprilie-1 mai o nouă călătorie în Egiptul creştin. Printre cele mai importante obiective ale pelerinajului se numără Mănăstirile „Sfântul Macarie”, „Sfântul Paisie cel Mare” şi „El Surian”, Catedrala „Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu” din Alexandria, Mănăstirea „Sfânta Ecaterina” din Peninsula Sinai, Biserica “Sfinţii Serghie şi Vah”, Biserica „Sfânta Varvara” şi Mănăstirea „Sfântul Mercurie”.

Mai multe informaţii despre deplasările organizate de Sectorul Pelerinaje al Patriarhiei Române puteţi afla de pe site-urile www.pelerinaj.ro şi www.basilicatravel.ro, precum şi de la sediile centrelor din Bucureşti: Calea Victoriei, nr. 45, sector 1, Bulevardul Corneliu Coposu, nr.1 D, Strada Doamnei, nr. 20, ambele în sectorul 3, Str. Icoanei Nr. 12, sector 1, Bd. I. C. Brătianu, nr. 12 şi Ploieşti, Str. Republicii, nr. 171.

[cristiboss56]

“Nu este alta şi mai frumoasă şi mai cu folos în toată viaţa omului zăbavă decît cetitul cărţilor”, spunea cronicarul Miron Costin. În pofida mijloacelor ultramoderne de comunicare, cărţile rămân un nesfârşit izvor de taine. Este valabil şi pentru cărţile bisericeşti. Locul în care se nasc aceste cărţi în Capitală este Tipografia din cadrul Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, continuatoarea tipografiei Mitropolitului Varlaam al Ungrovlahiei, înfiinţată în 1678. În ultima perioadă, aceasta a suferit transformări importante.

Tipografia realizează toate etapele cuprinse între manuscrisul brut şi cartea finită, gata a fi oferită cititorului pe rafturile unei librării, după cum informează TRINITAS TV.

Au fost amenajate, totodată şi secţiile Offeset şi Legătorie.După ce textul a văzut lumina tiparului, foile merg la secţia legătorie, unde sunt unite în volume. În cadrul Secţiei Legătorie mai au loc şi alte operaţiuni. Tot în cadrul acestei secţii, cărţile sunt finisate şi ambalate în pachete.

Tipografia Cărţilor Bisericeşti are 80 de angajaţi. Pentru bunul mers al lucrurilor, aceştia beneficiază frecvent de traininguri.

Tipografia Cărţilor Bisericeşti a fost sfinţită la sfârşitul lunii septembrie a anului trecut de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.