Cum ii afecteaza pe barbati imbracamintea colegelor

În prealabil postat de Mihailc

Nu pot să răspund şi în numele lui Ovidiu, dar în ceea ce mă priveşte pot să spun că terapia este interactivă, cu alte cuvinte suntem cu toţii implicaţi în acest proces de cunoaştere de sine.

N-am să încerc să-ţi domolesc avântul primei impresii, dar, dacă o să continui pe linia cu care ai debutat pe forum, o să te convingi pe cont propriu cum stau lucrurile pe acest forum.

O regula a dialogului v-ar obliga sa-mi vorbiti la persoana a II-a plural. Asa cum m-am adresat si eu dvs. Nu suntem prieteni si chiar daca anonimatul ii poate face pe oameni mai indrazneti, ar fi bine sa-i faca si civilizati.

Sa inteleg ca ma amenintati?

[Mihailc]

În prealabil postat de Nastya

O regula a dialogului v-ar obliga sa-mi vorbiti la persoana a II-a plural. Asa cum m-am adresat si eu dvs. Nu suntem prieteni si chiar daca anonimatul ii poate face pe oameni mai indrazneti, ar fi bine sa-i faca si civilizati.

Sa inteleg ca ma amenintati?

O altă regulă, a internetului unde are loc "dialogul" de faţă, propune renunţarea la convenţii inutile în spaţiul virtual. Eu o urmez pe aceasta chiar cu riscul de a fi catalogat necivilizat!

Nu-i vorba de nicio ameninţare, este doar o sugestie, sau invitaţie dacă vrei, să-ţi laşi prima impresie deschisă îmbogăţirii prin experienţă proprie.

Nu pot să nu remarc totuşi că, după cum i-ai răspuns lui Ovidiu, apelul la toleranţă din primele postări începe să-şi piardă din credibilitate.

[AlinB]

În prealabil postat de Mihailc

Nu pot să nu remarc totuşi că, după cu i-ai răspuns lui Ovidiu, apelul la toleranţă din primele postări începe să-şi piardă din credibilitate.

Era fals oricum.
O melodie care o stim deja.

Ce n-a inteles doamna/domnisoara sau mai stiu eu cum doreste sa fie adresata, este ca iubirea de eretici nu inseamna lasarea garzii jos cand e vorba de relatiile lor cu turma care din pacate de cele mai multe ori nu sunt de pe postura de oi potentiale ci ce lupi rapitori.

Cu alte cuvinte, imi place lupul atunci cand este in padure - are rolul lui, de exemplu de a curata padurea de mortaciuni si alte animale bolnave, dar cand nu se multumeste doar cu ele si vine la mine in curte sa se infrupte, n-am cum sa-l iau in brate.

Revenind si la povestea cu fii lui Dumnezeu, ca sa detaliez, ca poate am fost prea subtil sau ma rog, poate unii in dragoste de eretici au trecut cam repede prin abc -ul catehizarii ortodoxe, stim poveste in care Dumnezeu avea doi fii. Unul ascultator si altul nu prea, care prefera sa-si traiasca fiosenia din cu totul alta perspectiva.

Ei bine, si acela era si a ramas fiu, cel putin ca statut legal si atat timp cat nu l-a prins moartea printre straini si mizerii, insa nu era asa cum trebuia sa fie un fiu.

E drept, era si el iubit, trebuie sa fie iubit, dar nu pentru mizeria in care se zbate si nu atat timp cat nici prin cap nu-i trece sa se intoarca acasa decat cel mult pentru o alta transa de bani.

Probabil e mai greu pentru unii sa inteleaga mizeria in care se zbate un sectar mai ales ca are el grija sa se bata tare si des cu caramida in piept ce om evoluat moral este el, mai ales comparat cu ortodocsii din recensamant (ca pe aia din Biserica oricum nu are habar de ei si nici nu vrea sa-i cunoasca).

Insa spiritual vorbind, mai ales haric, ea exista, ca daca n-ar exista, ar fi in Biserica si nu pe coclauri.
Sa tragem nadejdeca totusi sfarsitul nu-i va prinde astfel - in acest sens da, trebuie sa existe dragoste.

Sa speram ca am lamurit si aceasta chestiune.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Mihailc

apelul la toleranţă din primele postări începe să-şi piardă din credibilitate.

In regresie geometrica.
Previzibil, dealtfel...

Lupta cu pacatul este ilustrata in Vietile Sfintilor. Iata niste fragmente din viata Sfantului Efrem Sirul, a carui pomenire se savarseste chiar astazi.

,,Odată îşi lăsă patria şi aceasta fiindu-i poruncit ca dumnezeiescului Avraam, a ajuns la cetatea Edesa, pe de o parte, pentru închinăciunea sfintelor moaşte, care erau întru dînsa, iar pe de alta, pentru întîlnirea cu un oarecare bărbat dintre cei cuvîn-tători, ca să ia model de viaţă de acolo. Acest lucru îl cerea de la Dumnezeu, adesea, zicînd: "Doamne, Iisuse Hristoase, Stăpîne al tuturor, învredniceşte-mă ca, intrînd în cetatea Edesa, să mă întîlnesc cu acel bărbat, care va fi puternic a-mi grăi cele spre folosul sufletului".


Astfel rugîndu-se, cînd a ajuns la porţile cetăţii, era îngrijorat: cum adică se va apropia de acel bătrîn, ce va afla de la dînsul şi ce folos va dobîndi?
Deci, călătorind astfel cu aţintirea minţii, o femeie îndată îl întîmpină şi aceasta era desfrînată. Negreşit al lui Dumnezeu lucru era acesta; căci pentru cele bune, de multe ori le rînduieşte tainic pe cele potrivnice. Deci, sfinţitul Efrem, astfel întîlnind pe desfrînata, stătea uimit oarecum, căutînd către dînsa, mîhnindu-se şi pătimind întru sine cu sufletul, că nu i s-a împlinit cererea după rugăciune, ci cu totul potrivnic. Iar ea văzîndu-l, iarăşi privea la dînsul cu ochi necuvioşi. Şi fiindcă astfel multă vreme se priveau unul pe altul, vrînd s-o ruşineze şi întru sfiala ce se cuvine femeilor a o aduce, i-a zis: "Pentru ce nu te ruşinezi, o! femeie, privind la mine cu ochii aţintiţi?" Şi aceea zise: "Dar mie aşa mi se cade a privi la tine, că din tine şi din a ta coastă sînt luată. Iar ţie ţi se cade a te uita nu către noi, ci în pămînt, din care ai şi fost luat".
Acestea auzindu-le Efrem a mulţumit şi femeii, pentru folosul ce a avut din vorbele ei, şi lui Dumnezeu cu fierbinţeală îi înălţa mulţumire; care chiar prin cele fără de nădejde de multe ori poate face lucruri bune.




Deci, după ce au trecut zile destule, în cetatea Edesei dumnezeiescul Efrem era, locuind aproape de dînsul, o desfrînată care s-a făcut organ de răutate al vicleanului. Şi printr-însa, ca prin şarpele cel dintîi, năvălea asupra dreptului. Deci, de vreme ce s-a întîmplat, că dumnezeiescul Efrem fierbea nişte bucate, acea femeie deschizînd fereastra care era în perete, se plecă cu neruşinare, apoi cu obrăznicie căutînd la cuviosul, îi zise: "Binecuvintează, părinte". Iar el cu blîndeţea cea cuviincioasă lui şi cu graiul îi zice: "Domnul să te binecuvinteze". Şi aceasta iarăşi cu rîs necuvios a zis: "Dar ce lipseşte bucatelor tale?". Iar acela a zis: "Trei pietre şi puţin noroi, ca fereastra aceasta să se astupe". Aceea cu obrăznicie a zis: "Pentru că te-am cinstit, aceasta a făcut întru tine mîndrie? Eu voiesc a dormi împreună cu tine, iar tu de prima dată mă deznădăjduieşti?".
Însă precum aceea avea graiuri sataniceşti, astfel şi el cu mult mai vîrtos n-a fost lipsit de cuvinte duhovniceşti, căci a zis: "De voieşti împreună cu mine a dormi, trebuie s-o faci unde-ţi voi zice eu". Iar aceea, dacă a auzit cuvîntul, a şi întrebat de locul unde voieşte a dormi. "Nu într-alt loc, a zis el, decît chiar în mijlocul cetăţii voi dormi cu tine". Iar ea a zis: "Dar nu ai sfială şi ruşine de bărbaţii ce ne vor vedea dormind în mijlocul cetăţii?". Deci, femeia aceea dorind să vîneze sufletul cel pătimaş, n-a voit a cunoaşte ceea ce zice Solomon: Că ochii Domnului Celui Preaînalt de milioane de ori mai luminaţi sînt decît soarele; căci caută peste tot căile oamenilor.
Atunci sfîntul a răspuns îndată: "Dacă ochii oamenilor i-ai judecat că sînt puternici a ruşina sufletul şi a-l opri de la fapta cea rea, dar oare de ochii lui Dumnezeu, care văd toate cîte se lucrează în ascuns şi întru arătare, nu ne vom teme şi nu ne vom spăimînta cu mult mai vîrtos?". Acestea destule au fost ca să înduplece pe desfrînata a se depărta de vicleana poftă către dînsul şi să se căiască de cele dintîi fapte rele ale ei. Căci îndată apropiindu-se şi căzînd la pămînt, cerea iertăciune de dobitoceasca şi neînfrînata ei pornire.
Apoi, făcînd adevărată pocăinţă, a luat povăţuitor şi dascăl pe Sfîntul Efrem în calea cea către mîntuire. Iar el fiind gata a sluji unei cereri ca aceasta, o sfătui cele cuviincioase, spre a nu merge iarăşi, după cum zice dumnezeiescul Ieremia, în urma gîndurilor inimii celei rele; apoi s-a îngrijit a o aduce într-o mînăstire femeiască, spre a face fapte bune. Şi în scurt, pe aceea care a voit a-l împie-dica din calea cea dreaptă, el mai vîrtos întorcînd-o de la calea cea rea, a avut ca rod al dreptăţii întoarcerea ei spre calea mîntuirii."


Sursa:http://paginiortodoxe.tripod.com/vsi...rem_sirul.html

[DragosP]

Linștiți-vă fraților!
Nu mușcați așa ușor.

[stefan florin]

În prealabil postat de DragosP

Linștiți-vă fraților!
Nu mușcați așa ușor.

ai fost tare aici!