O poveste care sa ne dea de gandit!

În prealabil postat de Camy93

buna seara tuturor! ma numesc Camy si m-am inregistrat de foarte putin timp pe site-ul vostru.
ca probabil foarte multi altii, am venit sa impartasesc cu voi ce s-a intamplat cu sufletul meu in ultimile zile, si sa va cer sa imi dati un sfat si sa-mi fiti alaturi.
in urma cu doi ani l-am intalnit pe prietenul meu, Alexandru, cu care am continuat sa fiu pana acum cateva zile, cand am decis ca cel mai intelept ar fi sa luam o pauza.
initial am vrut sa asteptam pana la casatorie cu absolut totl, am vrut sa fie totul frumos si curat... noi am rezistat temptatiei un an, dar din pacate am cedat. am continuat sa facem acest lucruri timp de inca un an, ce e drept, pe furis, pentru ca stiam ca ai mei nu vor fi de acord cu asa ceva. ei, de vreo 3-4 zile, mi-am luat inima in dinti si le-am spus alor mei. a iesit un scandal foarte urat si mama e inca foarte ranita. plange mereu, nu poate dormi... iar mie mi se sfasaie inima. regretam amandoi nespus de mult ce s-a intamplat, si ne-am cait si inca o facem si ne rugam sa trecem peste. am dori, daca s-ar putea, sa o luam de la inceput, frumos, curat si sa incercam sa ne caim impreuna si sa ne cerem iertare fata de cel din ceruri...
am inceput prin a lua pauza de la relatia cu el, am decis ca asa e cel mai bine pentru toti... acum are fiecare putin de timp sa mediteze, sa se caiasca si sa se roage... am facut baie, m-am rugat pentru iertare de la El si continui sa fac asta si sa ii multumesc pentru tot ce mi-a dat.
eu cu mama am inceput sa vorbim din nou, dar stiu ca in adancul sufletului e suparata si dezamagita. mama nu e neaparat o fiinta religioasa, dar e foarte morala si parerea ei e ca: o fata care se respecta asteapta pana cand va fi sotie, asa e frumos, curat si moral!
si noi eram de acord cu asta, dar deh, tineri, hormoni, nu ne-am gandit de doua ori inainte sa se intample...
l-am uitat pe cel de sus si ma caiesc dar... stiu ca el nu m-a uitat pe mine. in ziua in care erau numai tipete in casa, in care nimeni nu putea dormi, manca, toti plangeau si si-ar fi dorit sa nu se mai trezeasca din somn... am... am gasit o iconita cu Fecioara Maria si Iisus. nu mi-a venit sa cred. initial am crezut ca a scapat-o mama, bunica, fratele sau tata dar, spre surprinderea noastra, nu e a nimanui. am gasit-o chiar in casa noastra, aproape de camera mea. in momentul acela, am pus-o in buzunar si cateva ore mai tarziu am luat o ata de cusut care imi era aproape si am legat-o numaidecat la gat. eu stiu ca a fost un semn, si asa crede si mama. cand i-am povestit s-a ridicat parul pe ea. relatia dintre noi si-a mai revenit, dar stiu ca e inca devastata. faptul ca a vazut ca iconita a venit asa, cand ne era mai greu, a facut-o sa zambeasca si sa spuna ca am un ingeras pazitor, si ca nu exista bucurie mai mare pentru ea.
nu-mi vine sa cred, spun cu mana pe inima, ca Fecioara Maria a venit la mine cand simteam ca mi se sfasie sufletul... o port mereu la gat si ma rog la ea, sa ma lumineze si sa ne aiba in paza ei... faptul acesta m-a facut sa plang si sa imi spun ca uite, am uitat de El, dar El nu a uitat de mine... chiar daca am gresit!
as dori, de la cei mai in varsta, un sfat, orice, chiar si critica, vreau doar sa o ajut pe mama sa isi revina, sa o vad zambind din nou, sa fie fericita. inseamna totul pentru mine si mi-as da si viata pentru ea. noi nu vom mai repeta aceasta greseala si daca se va mai intampla ceva intre mine si el, va fi doar cand timpul e prielnic si ne-am zis DA in fata Lui! ma caiesc asa de mult... tin iconita in pumn si strang de ea si ma rog sa avem putere cu totii...
aveti ceva sa imi spuneti, sa ma ajutati, sa ma sfatuiti? orice vorba e bine primita...
Doamne ajuta!

Camy (merg pe 20 de ani)

Sincer acum, ce sa imi dea de gandit? ca tu la/de la 18 ani te culci cu prietenul tau? Tu la 18 ani ce stiai sa faci, sa lucrezi adica? Cat despre parinti care: vai ce mi-a facut copilul meu, acestia trebuie sa se gandeasca inainte cum l-a crescut. La unii copii trebuie sa le explici mai detaliat ca daca nu ajung sa iti explice ei tie. Eu am 24 de ani imediat, mama nu mi-a zis niciodata sa fiu cuminte dar SUNT pentru ca asa simt si ma uit eu in jurul meu si vad cum este bine. Niciodata nu am inteles de ce la unii tropaie hormonii asa de tare si asa de repede. Mda, sunt eu invechita! Mama ta ar trebui sa se obisnuiasca ca nu esti chiar asa inocenta cum te credea. Iertati-mi rabufnirea dar imediat vine cineva sa ne povesteasca cu detalii ce anume a facut si sa ne intrebe mai stiu eu ce.

În prealabil postat de Ana Tr.

Cat despre parinti care: vai ce mi-a facut copilul meu, acestia trebuie sa se gandeasca inainte cum l-a crescut.

Depinde. Daca in trecut cand oamenilor le pasa sa nu isi faca familia de ras, le pasa sa se faca de ras in sat/comunitate, acum nu prea mai este asa. Societatea este pe dos. Sunt parinti in prezent care isi educa bine copii, sunt credinciosi, fac tot ce pot ei, dar copilul lor mai cade si asta datorita anturajului, scolii etc. Pai te duci la scoala si poti vezi pornografie. Te duci la scoala si te invata fiecare perversiune, te duci la scoala si iti spune de planificare familiala, te duci la scoala si aflii de droguri etc. Si daca te mai uiti si toata ziua la tv...
Iar scolile ortodoxe cam lipsesc. Nu mai este ca in trecut, este f.greu in prezent sa iti educi copii, mai ales cand nu ai timp sa stai cu ei zilnic. Comunicarea deschisa este f.importanta in prezent. Nu putem arunca toata vina numai pe parinti, suntem vinovati cu totii de felul in care este tineretul in ziua de astazi.
Oricum la 18-19 ani esti deja suficient de matur sa iei o decizie corecta sau ar trebui sa fi. Nu sunt de acord ca la 18-19 ani esti copil, din contra, ar trebui sa fi destul de citit si documentat in privinta sexului, credintei etc.

[Camy93]

dragii mei, multumesc din suflet pentru mesajele voastre! atat eu cat si prietenul nostru ne caim si ne pare rau pentru faptele facute, ni s-a atras atentia si ni s-a zis si explicat cum trebuie facut.

mi-as dori din tot sufletul sa pot merge undeva, din pacate sunt mutata in germania, m-am mutat cu familia cand aveam 17 ani. nu am pe nimeni aici, nu e biserica la care m-as putea duce, nu am niciun sfatuitor... mutatul a fost pentru mine un soc... nu stiam limba, nu aveam prieteni, nimic. la scoala am fost si am invatat limba in timp... ceilalti desigur ca isi bateau joc de mine, ca uite, cum de au adus-o asa in tara noastra, ia sa plece inapoi la ea si tot asa. m-am inchis mai mult in mine si mi-a fost tot mai greu dar am tinut speranta in suflet.

imi pare rau ca poate mi-am ales cuvintele gresit, dar, desi mi-e frica de necunoscut, mi-as da viata pentru ea, la fel si pt. Domnul... pentru ca inseamna enorm pentru mine. stiu, stiu ca am dezamagit-o. ma simt oribil... imi puteti fi voi alaturi si sa ma sfatuiti?
nu am la cine sa ma duc... ce as putea sa fac?

[Camy93]

exista ceva ce pot face? oricat de greu ar fi.. o cantare, ceva sa ma linisteasca... vreau sa II arat Domnului ca imi pare rau, ca ma caiesc sincer. cum poate accepta cainta mea?

pt. cei care au intrebat de religie: mama e ortodoxa, tata e musulman... dar nici unul nu dau dovada ca isi iau religia in serios....

În prealabil postat de Camy93

exista ceva ce pot face? oricat de greu ar fi.. o cantare, ceva sa ma linisteasca... vreau sa II arat Domnului ca imi pare rau, ca ma caiesc sincer. cum poate accepta cainta mea?

pt. cei care au intrebat de religie: mama e ortodoxa, tata e musulman... dar nici unul nu dau dovada ca isi iau religia in serios....

Dar tu esti botezata ortodox? Ai fost la Biserica cand erai in tara?
Nu merge cu cantarile. Pentru pocainta si iertarea pacatelor este Taina Sfintei Spovedanii si Canonul primit de la duhovnic+ Sf.Impartasanie care se primeste numai dupa spovedania sincera si infaptuirea canonului. In Germania sunt Biserici ortodoxe cu siguranta! Cauta una pe internet si mergi acolo si vb. cu preotul, asta daca esti botezata ortodox.

[Camy93]

buna Laura... nu, nu sunt botezata. mi-am luat inima in dinti si i-am spus prietenului meu sa rupem legatura complet... mama il uraste din tot sufletul.. ce sa mai

În prealabil postat de Camy93

buna Laura... nu, nu sunt botezata. mi-am luat inima in dinti si i-am spus prietenului meu sa rupem legatura complet... mama il uraste din tot sufletul.. ce sa mai

Si nu ai dori sa te botezezi ortodox? Sa intri in Biserica Domnului?

[AlinB]

În prealabil postat de Camy93

buna Laura... nu, nu sunt botezata. mi-am luat inima in dinti si i-am spus prietenului meu sa rupem legatura complet... mama il uraste din tot sufletul.. ce sa mai

Suparearea mamei tale este normala insa doar pana la un punct.
Atat timp cat nu ti-a dat o educatie ferma in acest sens, nu ar trebui sa faca atata caz de rezultate.

Chiar ar trebui sa vorbesti cu ea in acest sens, sa-i explici ca o intelegi, ca iti pare rau DAR ca tu chiar tii la baiatul asta si vreti sa va casatoriti intr-o buna zi.
Asa ar fi frumos si intr-un fel s-ar repara si greseala asta.
In plus, daca te iubeste, n-ar trebui sa-l ranesti in felul asta.
Tie ti-ar veni chiar asa usor sa-l parasesti?
Nu-l iubesti?

De fapt asa stau lucrurile? Esti sigura ca te iubeste?
Daca da, nu trebuie sa te lasi influentata de modul in care decurg lucrurile pe moment, mai exact de atitudinea mamei tale si sa reluati legatura, poate mai de la distanta asa pentru inceput si sa va puneti problema cum vedeti pe viitor aceasta relatie.

In ceea ce priveste relatia cu Dumnezeu, nefiind botezata (ortodox), lucrurile sunt putin mai complicate.
Incearca sa faci lumina in aceasta directie.
Ai dori lucrul asta?
Parintii tai ce parere ar avea?
Mai ales tatal care e musulman.

Prietenul tau este credincios? Cat de?

De asemeni ai putea sa incepi sa te rogi, sunt rugaciunile de dimineata si de seara, un canon de pocainta, ceva acatiste, pari a fi o persoana bine intentionata, sincera, cu certitudine Dumnezeu iti va lumina calea.

[Demetrius]

În prealabil postat de Camy93

exista ceva ce pot face? oricat de greu ar fi.. o cantare, ceva sa ma linisteasca... vreau sa II arat Domnului ca imi pare rau, ca ma caiesc sincer. cum poate accepta cainta mea?

pt. cei care au intrebat de religie: mama e ortodoxa, tata e musulman... dar nici unul nu dau dovada ca isi iau religia in serios....

Dragă Camy, născută în 93(probabil), m-a impresionat mesajul tău mai mult decât pe tine, încât lacrimile mi-au curs dinainte de a citi că și voi ați plans, ceea ce iarăși mi-a dat încredere că, poate, sunteți făcuți unul pentru altul; o să o puteți lua de la început, dar va trebui să faceți amândoi/fiecare spovada.
Ca să înțeleg mai bine te-aș ruga să ne mai spui câte ceva.
Alexandru este român? El le-a spus părinților lui?
Unde este cea mai apropiată Biserică Orotdoxă(caută pe internet)?
Ce te-a determinat să le mărturisești părinților situația voastră? Minciuna(impostura) din fiecare zi?

Vei fi iertată cu siguranță după ce te vei spovedi la un preot ortodox și după împărtășanie cu trupul și sângele lui Hristos.

În legătură cu mama ta va trebui să ai răbdare și să-i depășești de-acum așteptările, să-i povoci mulțumiri; nu va fi imposibil deoarece i-ai produs deja o mare amărăciune și oricum vrea să te ierte.
Editat ulterior:
Am recitit mesajele apărute intre timp și ințeleg că nu ai fost botezată ortodox fiindcă tatăl tău e musulman. Alexandru e ortodox?
Se pare că lipsesc informații în continuare.

[Camy93]

multumesc din suflet de mesaje! da, alexandru e ortodox si din pacate parintii lui nu mai sunt.... mama a murit cand el avea 13 ani iar tata a murit cand el avea 24 de ani. a fost un om care a baut mult si nu a avut grija de copilul lui... a trait cu matusa, care a avut grija de el, dar nu cum are o mama.
referitor la tata, el nu e asa de sfasiat, de trist... dar eu stiu ce se petrece in sufletul lui... of...
da, alexandru este roman.
am vorbit cu mama astazi si i-am spus ca as simti nevoie sa merg la o biserica... si din cauza a ceea ce am facut, mi-a spus exact asa "acum te-ai facut bisericoasa, t***o?"
ma doare... ajutati-ma
motivul pentru care am marturisit: nu merita sa traim cu minciuna, imi iubesc parintii, vreau sa fiu de acum mereu sincera fata de ei


ne pare asa de rau ca a trebui sa invatam pe metoda grea...