Sa ramanem ORTODOCSI pana la capat !

<Frații mei preaiubiți întru Domnul, Domnul Cel Milostiv Insuși e martor pentru sufletul meu că scriu adevărul. Să știți aceasta, fraților, și nimeni să nu se amăgească: cine nu iubește pe fratele nu iubește nici pe Dumnezeu. Scriptura vorbește precis despre aceasta [ In 4, 20-21] , iar noi trebuie să împlinim întocmai acest cuvânt și atunci vei vedea tu însuți în sufletul tău mila Domnului care înrobște sufletul tău, pentru că dulce este harul Domnului. >
(Cuviosul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, Insemnari duhovnicesti, Editura DEISIS, Sibiu, Capitolul ”Ganduri de pe urma”, pag. 282).

<Unii gândesc de rău despre părintele Ioan și prin aceasta întristează pe Duhul Sfânt Care via întru el și viază întru el și după moarte. Ei spun că era bogat și se îmbrăca bine. Dar ei nu știu că bogăția nu dăunează celui întru care viază Duhul Sfânt, pentru că sufletul acesta e cu totul în Dumnezeu și este preschimbat de Dumnezeu și uită și de bogăție și de haine. Fericiți oamenii care îl iubesc pe părintele Ioan, pentru că el se va ruga pentru noi. Iubirea lui pentru Dumnezeu este fierbinte; el insuși era cu totul într-o iubire aprinsă.>
(Cuviosul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, Insemnari duhovnicesti, Editura DEISIS, Sibiu, Capitolul ”Relatări ale unor experiențe trăite și ale unor întâlniri, și convorbiri cu alți nevoitori ” despre parintele Ioan de Kronstadt, pag. 257). (Acum Sf. Ioan de Kronstadt)


<Cine ascultă de legea lui Dumnezeu va înțelege cât de bune sunt toate poruncile Domnului. Orice poruncă ai lua, ea îți aduce bucurie și veselie. Ia, de pildă, prima poruncă: Să iubești pe Dumnezeu. Dacă gândești că Dumnezeu ne iubește, pentru acest gând ți se va da pacea. Ia a doua poruncă: să iubești pe aproapele tău. Dacă gândești că Domnul îi iubește pe oamenii Săi și că în ei viază Duhul Sfânt, sufletul tău se va desfăta de legea lui Dumnezeu și vei cugeta la ea ziua și noaptea [Ps 1, 2] și ți se va da darul deosebirii binelui și răului.>
(Cuviosul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, Insemnari duhovnicesti, Editura DEISIS, Sibiu, Capitolul ”Gânduri, sfaturi și observații ascetice”, pag. 270).


<Trebuie să-i iubim pe păstori și să avem evlavie față de ei. Dacă nu vedem prin ce har al Sfântului Duh au ajuns ei păstori, e pentru mândria noastră și pentru că nu ne iubim unii pe alții.>
(Cuviosul Siluan Athonitul, Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei, Insemnari duhovnicesti, Editura DEISIS, Sibiu, Capitolul ”Însemnări pe marginea unui catalog de plante de grădină și flori”, pag. 287).

[cezar_ioan]

Rebecca, dezbaterea privind BOR s-a purtat si se poarta pe multe topicuri, ca subiect principal sau secundar, iar parerile sunt impartite.
Atat eu cat si Cristiboss am amintit uneori anumite aspecte care tin de domeniul evidentei si nu mai sunt un secret pentru nimeni: exista si nereguli si practici lumesti evidente in BOR, pe care credinciosii le semnalizeaza mai prompt sau mai tardiv, mai bine sau mai stangaci, cum poate fiecare.
Accentul meu nu a fost insa pe o critica a BOR. Nu sunt in masura sa o fac.
Insa am aratat mereu ca ma indoiesc de foloasele amestecarii BOR in politica si ca preferinta mea se indreapta nu catre luarea de masuri secularizate in Biserica. Dimpotriva, asteptarea mea e catre intensificarea vietii de credinta. Iar aceasta, vadit lucru, nu prea se intampla concret, pretutindeni. Multe abateri si rataciri se petrec, iar noi o stim cu totii din variate surse. Si mari duhovnici deplang si ei, in public, scaderea vietii de credinta pe la noi...

Citatele din Parinti, minunate ca intotdeauna, trec din pacate prin realitatea pestrita a practicilor zilei. Care adeseori nu e tocmai in duh patristic, ci de-a dreptul lumesc.
Cu totii avem demonstratii numeroase, sub ochii tuturor, ale unor greseli si abuzuri strigatoare la Cer savarsite in BOR si in ierarhie, la varf.

Si totusi nu ne ocupam prioritar cu treaba asta! Nu suntem carcotasi si cartitori... Doar am amintit, ca sa nu se creada ca dormim si ne indopam cu citate sfinte iar altceva nu facem.
Poate in fundul muntelui ar fi altfel... Dar aici in oras, in lume, nu putem trai fara a spune, macar, ce vedem ca se petrece sub ochii nostri, ai tuturor. Spunem o vorba, dam un semn acolo si NU insistam.

Noi nu facem o campanie anti-BOR, fereasca Sfantul! Ci dimpotriva, punem rugaciune alaturi de ceilelati credinciosi, pentru buna pastorire din ierarhia BOR.

[cristiboss56]

Multumesc , frate Ioan , pentru precizarile tale binevenite , si sunt convins ca a fi "ortodox pana la capat " , nu inseamna nici pe departe a fi indiferenti de suferinta noastra , caci B.O.R. nu inseamna numai Patriarhul Romaniei si Sfantul Sinod , ci B.O.R suntem noi toti cei care marturisim un Crez la fiecare Sfanta Liturghie , un Crez care ne obliga , nu sa fim farisei si formali in credinta noastra , umbland dupa cuvinte mieroase , pline de "iubire" si "iertare" , impartind in stanga si dreapta faramituri din scrierile Sfintilor Parinti , acoperind cu buna stinta ratacirile noastre a celor din B.O.R. Cui ii este frica de "lupta" si de ispite , e semn evident de lasitate , caci credinta noastra nu-i presarata cu lozinci , cu flori , si cuvinte mieroase , ci dinpotriva , iar atitudinea asta "suparacioasa " denota multa mandrie din partea noastra . Trebuie sa-l accepti si pe cel ce-ti canta , si pe cel ce te huleste , altfel credinta nu-i decat pulbere si praf , citate , linguseli fara acoperire , minciuna , o pacaleala continua , pe care unii o numesc ortodoxie !
Nu asta-i ortodoxia , e doar o inselare , o fata morgana , o pierdere de timp !
Dar daca tot veni vorba despre citate , scrieri , iata un cuvant al Parintelui Iustin Parvu pentru cei care inca nu au inteles in ce vremuri traim :
<<Ortodoxia si neamul nostru au coexistat incă din primele veacuri ale crestinismului si de atunci ortodoxia a fost sufletul acestui neam. De aceea noi am si dăinuit in istorie cu demnitate pană astăzi, datorită binecredinciosilor nostri voievozi si tuturor mărturisitorilor si rugătorilor acestei tări, care au preferat mai bine să moară decat să vandă credinta predată nouă de Sfantul Apostol Andrei si au fost totdeauna constienti că aceasta este cinstea si puterea neamului, si nu altceva. Datorită faptului că am păzit credinta nevătămată mai rezistă acest neam in istorie, acum.

Dragi credinciosi, vă aduc in atentie faptul că de noi depinde soarta acestui neam, de noi depinde predania pe care o vor mosteni fiii fiilor nostri, de noi depinde mantuirea acestui neam. Invătati de la eroii si martirii nostri cum s-au luptat să ne păstreze nouă, celor de azi, invătătura strămosilor nostri. Ei nu au tăcut, dragii mei, niciodată cand a fost vreme de mărturisire, cand vrăjmasii ortodoxiei năvăleau asupra credintei noastre. Chiar dacă multi au tăcut, mari oameni de stat, mari fete bisericesti, poporul credincios nu a tăcut, totdeauna s-au găsit oameni de valoare, investiti cu putere de sus, care să mărturisească adevărul.

Ceea ce se intamplă astăzi in viata noastră bisericească este foarte grav, nu este lucru lipsit de importantă. Nu trebuie să trecem indiferenti pe langă problemele cu care se confruntă Biserica noastră. Sfintii Părinti asa ne invată, că atunci cand credinta ne este primejduită, porunca Domnului este să nu păstrăm tăcerea si nimeni nu este indreptătit să zică idar, ce, eu sunt prea mic, cine sunt eu să mă amestec in problemele Bisericii"i Nu, dragii mei, Sfintii Părinti ne invată că dacă noi vom rămane nepăsători si vom tăcea, pietrele vor striga. Este necesar să ne cunoastem catehismul, canoanele si invătătura Bisericii noastre. Pentru că uitati ce se intamplă - trecem indiferenti pe langă un gest precum al acestui ierarh, care a indrăznit să treacă cu atata usurintă peste stavilele puse de dumnezeiestii Părinti si anume să se impărtăsească cu cei ce au apostat, pentru că greco-catolicii au fost si răman schismatici, afurisiti de Biserica Ortodoxă.

Vedeti dumneavoastră acumi Aceste vremuri sunt mult mai dificile, pentru că ei acum incearcă să ne amăgească prin căi diplomatice, politicesti, să ne stirbim credinta, unindu-ne ca intr-o hora unirii cu toate credintele eretice. Sărmanii greco-catolici, ei nu au făcut decat să cadă in plasa papistasilor, să fie o unealtă a lor, chiar dacă ei nu sunt constienti de lucrul acesta. Nu avem nimic cu bietii greco-catolici, ii lăsăm să se roage linistiti in bisericile lor, dar să nu atenteze la bisericile si credinta noastră. Noi ii respectăm pe toti, noi nu am purtat niciodată un prozelitism asa cum a purtat Biserica Catolică, noi nu am impus niciodată cu forta credinta noastră, nimănui.

Cu totii stim cat au suferit ortodocsii nostri din Ardeal in timpul uniatiei. Cate falsuri, cată miselie, cată necinste! Acestea au fost dintotdeauna metodele romano-catolicilor. Ce incredere putem avea noi in eii Ce unire si amestec să avem noi cu eii Nu vedeti unde a dus tot acest ecumenismi Am ajuns să pătăm fata ortodoxiei prin acest act necanonic al Mitropolitului Nicolae Corneanu. Numai durere si suferintă au adus papistasii neamului nostru. Dusmanii adevărului vor cu orice pret să ne compromită. Ei nu mai vin să te atace direct, ca in alte vremuri, ci vin cu viclenie, cu inselătorie. De aceea si Mantuitorul ne spune să ne păzim de lupii cei in piei de oi si că vor veni invătători mincinosi. Ce incredere să avem noi in acest ecumenism, cand, asa cum spune si Părintele Stăniloae, romano-catolicii au făcut din problema reunirii bisericilor un obiect de targuială confesionalăi Pe ei prea putin ii interesează să fie in adevăr, la ei primează suprematia papei. Toate incercările de unire din istoria Bisericii nu au făcut altceva decat să agraveze si mai mult neintelegerile dintre Apus si Răsărit; au dus si la mai mari neintelegeri si politice si economice si militare. Au căutat permanent să se extindă asa după cum au obiceiul si pană astăzi, căci papalitatea nu este altceva decat coroana marelui imperiu roman, asa cum spuneau ei că papa este soarele, iar impăratul este luna.

Cate suferinte si umilinte au răbdat bietii romani ardeleni, pentru că nu erau lăsati să-si săvarsească in liniste cultul lor, liturghia lor. Dar nu au stat nepăsători, au mărturisit alături de Sfintii Visarion, Sofronie si Oprea. Acestia să fie pildă pentru noi. Iată cată durere si curaj in acelasi timp reiese din cererile lor către regina Maria Tereza:
Iată noi, tăranii din principat, facem de stire Măriilor Voastre, anume din acest judet al Hunedoarei, al Albei, al Zarandului, impreună cu scaunele cele mai indepărtate, despre acest lucru, că noi asa poftim de la cel mai mare, pană la cel mai mici Toate neamurile isi au legea lor, si au pace in legea lor. Si proorocul Moise a dat legea jidovilor si ei o tin in pace, iar noi suntem prigoniti neincetat pentru legea noastră. De ce nu ne dati pace ca să ne odihnimi De ce să dăm unitilor bisericile, pe care bietii de noi le-am zidit, cu cheltuiala si cu mainile noastrei Nu, niciodată pană ce suntem vii! Dar să fim scurti, cinstiti domni: cand va sosi episcopul si stăpanul legii noastre si va face judecată asupra bisericilor, care să se dea unitilor, le vom da; pană atunci insă nu. Căci e păcat mare să rămană bisericile inchise in acest post. Nu-i cu cuviintă, nici Dumnezeu nu vrea si nici romanii nu o ingăduie. Căci prea de ajuns ne-am rugat cu toată cuviinta, si n-am primit nici un răspuns, ca si cand niciodată nu ne-am fi rugat. Nici noi nu suntem vite, cum cred Măriile Voastre, ci avem biserica noastră. Iar bisericile nu de aceea sunt clădite, ca să rămană goale, si nici noi nu ne vom mai inchina in grajduri, ci ne vom duce la biserici, ca să ne rugăm acolo si ca să nu rămană goale.

Vedeti cum a supravietuit ortodoxiai Prin darza rezistentă a poporului, a clerului si a monahilor. De la inceput ei s-au folosit de conducători slabi, de ierarhi slabi, pe care i-au momit cu făgăduinte zadarnice, dar credinciosii au stat in picioare. Si ca să vedeti viclenia si perfidia lor, ascultati ce spune intr-o scrisoare din 11 martie 1701 a lui Gavril Kapy - superiorul iMisiunii de propagandă catolică in Dacia" către cardinalul Leopold Kollonits:>>
( continuare in postarea urmatoare )

[cristiboss56]

Eu cred că acum va fi de ajuns să ne multumim cu primirea unirii in principiu, fiindcă ar fi foarte periculos, ba chiar imposibil, să inlăturăm toate obiceiurile cele rele ale Romanilor. De aceea va fi de ajuns, ca episcopul si ceilalti dintre ei, cand vor face in viitor mărturisirea credintei si a unirii, să promită in general, că voiesc să depindă de biserica catolică si de oficiantii substituiti si că voiesc să trăiască după ritul grecesc aprobat de biserica catolică si in alte tinuturi. Va fi apoi datoria noastră pe viitor, să schimbăm incetul cu incetul multe din obiceiurile lor, si anume să le schimbăm chiar si liturghia si forma cultului divin spunandu-le, că obiceiurile acestea s-au introdus la ei din prostia si nestiinta preotilor lor din tările acestea. Acestea au fost adevăratele intentii ale iezuitilor.

La sinodul de la Ferrara Florenta (1438-1439), multi ierarhi au căzut, dar s-au pocăit si vedeau această cădere mai rea decat oricare. De ce să repetăm greselile lor, cand putem să invătăm din greselile lori

Catolicii au folosit foarte mult politica in viata bisericească. Ea este lipsită de curătie, foloseste necinstea si fariseismul politic. Din pricina catolicismului am ajuns la un moment dat ca Ardealul să cadă in mainile lor fără nici un drept, in sfarsit, de apel, pană in zilele noastre; astăzi noi nu mai suntem in măsură să stăpanim tara aceasta a noastră. Ei incearcă să ne cotropească pe toate căile: si pe cale religioasă, si pe cale comercială, si pe cale financiară, nu mai vorbesc de calea lingvistică, nu mai găsesti nici un indicator in limba romană, iar terenurile si intinderile mari pe care le cumpără grofii ăstia din Ardeal sunt in mainile lor.

Să ne aducem aminte de scrisoarea Patriarhului Dosoftei către Episcopul Atanasie Anghel, care căzuse in ispita uniatismului si care il mustră asa: Chir Atanasie, adu-ti aminte că ai venit in Tara Romanească si ai cerut să te fac mitropolit in părtile acelea, adu-ti aminte cum te-am inteles că esti om rău si că inima ta nu era dreaptă cu Dumnezeu si a trecut atata vreme si inconjurai drumurile si apoi cu făgăduielile tale si cu infricosatele-ti jurăminte ne-ai miscat si pe noi si pe ceilalti de te-au ales arhiereu si la urma urmei ai fost hirotonisit cu cinste si ai fost socotit de toti mai presus decat ti se cădea. Ai mărturisit inaintea ingerilor, a arhanghelilor si a lui Dumnezeu, că vei avea credintă in Sfintii Părinti si a lui Dumnezeu Biserică. Apoi a venit aici un tanăr si ne-a spus că te-a văzut la Viena si ai liturghisit cu cardinalul si alti popi francesti si de două ori in acea liturghie francească te-ai lepădat de Sfanta biserică a toată lumea. Ai mărturisit Biserica Romei, ceea ce inseamnă: schismatică si eretică. In sfarsit am auzit că te-ai intors in Ardeal si erai pe cărută cu sase cai si inaintea ta au aprins făclii, că ai strans preoti si le-ai făgăduit iertare de dăjdii si alte lucruri lumesti, numai să fie uniti, ceea ce e totuna ca si a fi despărtiti de Dumnezeu (i) si astfel te-ai făcut din păstor lup, pentru că oile ti le iei din stana lui Hristos si le răpesti in gura diavoluluii Ci eu iti spun: fiule Atanasie, pe care iarăsi te plang pană ce Hristos va lua chip in tine, vino-ti in simtire, nu te teme de jurămintile ce le-ai făcut la Viena, ci teme-te de acelea ce le-ai făcut cand te-ai hirotonisit arhiereu. Nu esti copil mic, gandeste-te că ale latinilor sunt indoiri, sunt lucruri schismatice, sunt minciuni, sunt inselăciune, sunt străine de Sfanta Evanghelie si de Sfintii Părinti.

Asadar să nu ne facem părtasi la erezie, ci mai bine să murim muceniceste pentru adevărul Bisericii lui Hristos, după cum spune si troparul: Sfintilor mucenici, care bine v-ati nevoit si v-ati incununat, rugati-vă Domnului să se mantuiască sufletele nostre.

Frati romani, nu dati uitării martirajul sfintilor nostri! Apărati-vă credinta si sufletele voastre si ale fiilor vostri.>>

[cristiboss56]

,,Ortodoxia nu este doar un fel de organizaţie pur pământească care este condusă de patriarhi, episcopi şi preoţi care deţin slujirea în Biserica care se numeşte în mod oficial ,,Ortodoxă”. Ortodoxia este ,,Trupul lui Hristos” mistic, al cărui Cap este Însuşi Hristos (potrivit Efeseni 1, 22-23, Coloseni 1, 18 şi 24 şi următoarele), şi în alcătuirea sa intră nu numai preoţi, ci toţi cei care cred cu adevărat în Hristos, care au intrat pe o cale legiuită prin sfântul botez în Biserica pe care El a întemeiat-o, cei care trăiesc pe pământ şi cei care au murit în credinţă şi evlavie”

De citit aici , cu rabadare :
http://www.catacombeleortodoxiei.ro/...iva-nr-19.html

Eu vreau sa raman la religia mea toata viata. Nu critic alte religii, nici nu stiu mare lucru despre multe dintre ele. Asa simt eu ca este bine si imi iubesc religia. Nu ma convins nimeni de asta, m-am convins singura.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de cezar_ioan

ma indoiesc de foloasele amestecarii BOR in politica
preferinta mea se indreapta nu catre luarea de masuri secularizate in Biserica. Dimpotriva, asteptarea mea e catre intensificarea vietii de credinta.

Apropo de politica! In aprilie 2007 Parlamentul Romaniei l-a suspendat pe presedintele tarii, provocand o serie intreaga de opinii pro si contra. A fost un fapt cat se poate de controversabil intr-o „democratie”! Biserica a fost chemata si ea sa-si spuna un punct de vedere si, iata ce a fost de precizat: cauzele acestei „galcevi a inteleptilor cu lumea” nu trebuiesc cautate numaidecat in imediatul lumii politice de atunci si de astazi! Ar trebui sa ne intoarcem la anul 1789 cand, prin Revolutia Franceza, s-au pus bazele unui sistem politic fara de Dumnezeu. Trebuie s-o spunem foarte clar: nu Dumnezeu a conceput „democratia”, Dumnezeu a instaurat „teocratia”, iar Sfanta Scriptura a Vechiului Testament ne arata ce fel si cum anume erau randuiti „conducatorii” poporului Sau si, mai ales, dupa care „Constitutie”: erau alesi de Dumnezeu si randuiti de Acesta cu ungere sfanta, iar nu cu „mandat de serviciu” pe patru sau cinci ani. Punand pe „om” in centrul lumii, iar nu pe Dumnezeu — Stapanul ei, oamenii L-au izgonit pe Acesta din viata publica, inlocuind sistemul teocratic cu cel democratic, construit de oameni, pentru oameni si, de cele mai multe ori, cu oameni care au prea putin de-a face cu Dumnezeu. Unde a fost Dumnezeu in toata acea tulburare? Acolo unde L-au izgonit si L-au marginalizat oamenii: in sufletele unora care au inteles demult ca Dumnezeu nu mai poate avea prea mult de-a face cu acest sistem politic neteocratic.

Sursa: Război întru Cuvânt ( http://www.razbointrucuvant.ro/2011/...rte-ale-lumii/ )

În prealabil postat de cezar_ioan

Rebecca, dezbaterea privind BOR s-a purtat si se poarta pe multe topicuri, ca subiect principal sau secundar, iar parerile sunt impartite.
Atat eu cat si Cristiboss am amintit uneori anumite aspecte care tin de domeniul evidentei si nu mai sunt un secret pentru nimeni: exista si nereguli si practici lumesti evidente in BOR, pe care credinciosii le semnalizeaza mai prompt sau mai tardiv, mai bine sau mai stangaci, cum poate fiecare.
Accentul meu nu a fost insa pe o critica a BOR. Nu sunt in masura sa o fac.
Insa am aratat mereu ca ma indoiesc de foloasele amestecarii BOR in politica si ca preferinta mea se indreapta nu catre luarea de masuri secularizate in Biserica. Dimpotriva, asteptarea mea e catre intensificarea vietii de credinta. Iar aceasta, vadit lucru, nu prea se intampla concret, pretutindeni. Multe abateri si rataciri se petrec, iar noi o stim cu totii din variate surse. Si mari duhovnici deplang si ei, in public, scaderea vietii de credinta pe la noi...

Citatele din Parinti, minunate ca intotdeauna, trec din pacate prin realitatea pestrita a practicilor zilei. Care adeseori nu e tocmai in duh patristic, ci de-a dreptul lumesc.
Cu totii avem demonstratii numeroase, sub ochii tuturor, ale unor greseli si abuzuri strigatoare la Cer savarsite in BOR si in ierarhie, la varf.

Si totusi nu ne ocupam prioritar cu treaba asta! Nu suntem carcotasi si cartitori... Doar am amintit, ca sa nu se creada ca dormim si ne indopam cu citate sfinte iar altceva nu facem.
Poate in fundul muntelui ar fi altfel... Dar aici in oras, in lume, nu putem trai fara a spune, macar, ce vedem ca se petrece sub ochii nostri, ai tuturor. Spunem o vorba, dam un semn acolo si NU insistam.

Noi nu facem o campanie anti-BOR, fereasca Sfantul! Ci dimpotriva, punem rugaciune alaturi de ceilelati credinciosi, pentru buna pastorire din ierarhia BOR.

<<BOR primeste ce merita, si noi odata cu ea, vai!>>
BOR= Sf. Biserica=Trupul lui Hristos? Va razboiti cu Mantuitorul Hristos? Sunteti crestin?


Va bucurati, sunteti fericit si linistit ca „Biserica Ortodoxa Romana primeste ce merita”?

Dar dvs. primiti ce meritati? Dar noi, cei care ne scaldam in pacate impreuna cu dvs, si altii, primim ce ni se cuvine? Sa ne feresca Dumnezeu sa primim doar ce ni se cuvine dupa dreptate! Sa ne ajute Dumnezeu ca judecata Sa sa fie si dupa iubire, nu numai dupa dreptate.
(Vezi: Ps.142, 1-2, Ps.119,88,122,124, 132,156,160, 176)

<<Către Domnul am strigat în necazul meu şi El m'a auzit. Ce ţi se va da şi ce ţi se va adăuga prin limba vicleană?>> (Ps. 119, 2)
<<Cu cei ce urăsc pacea eram paşnic;
când le grăiam, fără pricină se războiau cu mine.>> (Ps. 119, 7)]


<<Multe abateri si rataciri se petrec, iar noi o stim cu totii din variate surse.>>
Ce abateri si rataciri? Ale cui? Care noi, la cine va referiti cand spuneti noi? Care sunt sursele dvs.?

<<Nu avem nevoie de o biserica fariseica, preocupata de probleme sociale.>>
Cine sunt acesti noi, al caror puratator de cavant pare ca sunteti? Chiar credeti ca oamenii – crestinii – nu mai au nevoie de Biserica?

<<Ci de preoti a caror viata sfanta sa straluceasca prin negura vremilor.>>
Cum ar trebui sa fie acesti preoti despre care vorbiti? Si care ar fi ”preotul ideal”in conceptia dvs.? Sa inteleg ca deja sunteti - impreuna cu acei noi - intemeietor de drumuri noi in ortodoxie?
Ati mai citit, macar in fuga, in ultimul timp, din cuvantul Parintelui Arsenie Boca? Va amintiti ce spune Parintele despre cei care-i necinstesc pe preoti? Nu va dau citatul ca vad ca deranjeaza.... Si oricum, cred ca il cunoasteti, daca il combateti!

<<Si mari duhovnici deplang si ei, in public, scaderea vietii de credinta pe la noi...>>
Care sunt acesti mari duhovnici care deplang...? Pe la noi, pe unde? Pe peste toata tara? Mai sunt si exceptii? Care ar fi ele?

<Citatele din Parinti, minunate ca intotdeauna, trec din pacate prin realitatea pestrita a practicilor zilei.>
Citatele din Sfintii Parinti s-au demodat? Am vazut ca deranjeaza pe forum. Nu sunt de actualitate. Sunt de actualitate judecarea aproapelui si judecarea Bisericii si a slujitorilor ei?

<<Si totusi nu ne ocupam prioritar cu treaba asta! Nu suntem carcotasi si cartitori... Doar am amintit, ca sa nu se creada ca dormim si ne indopam cu citate sfinte iar altceva nu facem.

Noi nu facem o campanie anti-BOR, fereasca Sfantul! Ci dimpotriva, punem rugaciune alaturi de ceilelati credinciosi, pentru buna pastorire din ierarhia BOR. >>

Daca nu va ocupati prioritar...m-am mai linistit. Domnule, va rog frumos, cine sunt acesti noi despre care vorbiti?
Cum nu faceti campanie anti-BOR? Dar ce ati scris ce e?
Cum va rugati pentru Biserica noastra? Si in care Biserica o faceti daca despre Biserica pe care o avem, declarati ca <<Nu avem nevoie de o biserica fariseica, preocupata de probleme sociale.>>?

Toate aceste suparari exprimate la modul general, nu fac decat sa intunece mintea celor care va citesc (sau poate unii se lumineaza; depinde in ce sens). Este simplu si la indemana oricui sa arunce cu noroi; dar e si crestineste?
Daca v-ati propus sa faceti ordine in Biserica despre care vorbiti, de ce nu spuneti direct ce va doare? Modul in care va exprimati dezacordul si durerile este datator de inselaciune si de sminteala. Si veti raspunde in fata lui Dumnezeu asa cum noi toti vom raspunde in fata lui Dumnezeu pentru tot cuvantul rostit cu intelepciune sau fara, tendentios sau curat.

Domnule,
Cele doua mesaje pe care mi le-ati adresat sunt diferite, desi sunt din aceeasi nauceala care bantuie printre multi oameni care au impresia ca sunt crestini.
In primul mesaj, aruncati vipere (nu limbi de foc) si afisati o prea plina bucurie că BOR a primit, in sfarsit ce merită. Si vine firesc si o intrebare: mai aveti si alte bucurii din aceeasi familie? Oricum, tot e bine ca sunteti implinit in bucurii.

In cel de-al doilea, reveniti la sentimente mai bune, deveniti mai intelegator si mai conciliant, vorbind in numele unor noi care duc greul Ortodoxiei ratacite din Romania.

Nu stiu pe cine reprezentati, nu stiu al cui port drapel sau purtator de cuvant sunteti; sunt un om obisnuit care s-a ratacit pe un forum Crestin Ortodox.
Spuneti ca aparati Dreapta Credinta ? Cu asa aparatori, ma intreb daca nu i-ar fi mai bine Ortodoxiei cu niste dusmani declarati? Ajungand astfel la intelepciunea poporului nostru, nascut ortodox, care spune, intre altele:
- Fereste-ma Doamne de prieteni, ca de dusmani ma apar singur!
- Sa faci ce spune popa, nu ce face el!

<<[quote=cristiboss56;497403]Multumesc , frate Ioan , pentru precizarile tale binevenite , si sunt convins ca a fi "ortodox pana la capat " , nu inseamna nici pe departe a fi indiferenti de suferinta noastra , caci B.O.R. nu inseamna numai Patriarhul Romaniei si Sfantul Sinod , ci B.O.R suntem noi toti cei care marturisim un Crez la fiecare Sfanta Liturghie , un Crez care ne obliga , nu sa fim farisei si formali in credinta noastra , umbland dupa cuvinte mieroase , pline de "iubire" si "iertare" , impartind in stanga si dreapta faramituri din scrierile Sfintilor Parinti , acoperind cu buna stinta ratacirile noastre a celor din B.O.R. Cui ii este frica de "lupta" si de ispite , e semn evident de lasitate , caci credinta noastra nu-i presarata cu lozinci , cu flori , si cuvinte mieroase , ci dinpotriva , iar atitudinea asta "suparacioasa " denota multa mandrie din partea noastra . Trebuie sa-l accepti si pe cel ce-ti canta , si pe cel ce te huleste , altfel credinta nu-i decat pulbere si praf , citate , linguseli fara acoperire , minciuna , o pacaleala continua , pe care unii o numesc ortodoxie !
Nu asta-i ortodoxia , e doar o inselare , o fata morgana , o pierdere de timp !
Dar daca tot veni vorba despre citate , scrieri , iata un cuvant al Parintelui Iustin Parvu pentru cei care inca nu au inteles in ce vremuri traim :>>



Domnule,
Ca sa fii ortodox pana la capat, presupune sa fii ortodox si de la inceput sau macar la un moment dat. Adica, sintetizand gandul: Sa fii ortodox. Nu va suparati, despre care ortodoxie vorbiti dvs.?

Cand va marturisiti credinta, deci: atunci cand spuneti Crezul la Sfanta Liturghie, cand spuneti
„Intru-una Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica”, la ce Biserica va referiti? La Biserica pe care o criticati? Aveti dvs. dreptul asta? Un crestin are dreptul sa-si critice Biserica? Pai, de aici si pana la Dumnezeu, la critica lui Dumnezeu, mai aveti doar un pas. Ma tem ca l-ati facut deja. Despre ascultare, iubire, intelegere, iertare, iubire de Dumnezeu si de aproapele si chiar si de vrajmas ati auzit cumva? Cred ca ati auzit, dar astea nu se pun; acum problema dvs. si a colegilor dvs. de suferinte este de a improsca cu noroi. Corect ar fi fost, dar nu stiu daca in spirit crestin, sa spuneti direct si pe de-a dreptul, cine sunt aceia care prin comportamentul lor fac un mare deserviciu Bisericii Ortodoxe Romane si credintei noastre stramosesti. Nu confundati Biserica – Trupul lui Hrsitos - cu membrii ei, fie ei preoti, episcopi, patriarhi, calugari sau enoriasi. Nu confundati Crestinismul cu crestinii(declarati asa in statistici, doar pentru ca s-au botezat; Botezul=primul pas in crestinism).

Am vazut dezbateri aprinse pe tot felul de topicuri ale Forumul Crestin Ortodox; problema cea mai disputata si discutata pare a fi: Dreapta Credinta. Deci: ortodoxia este credinta adevarata in contradictie cu toate celelalte. Biserica Ortodoxa este cea adevarata, nu Biserica Romano-Catolica, nu Bisericile Protestante, Nu,. Nu,. Nu. Etc. Cum o slujti dvs.? E aceeasi Biserica despre care spuneti numai neadevaruri? Pai, unde e adevarul?
Raspunsul este (ma scuzati, nu l-am dedus eu, asa scrie in Sfanta Scriptura: Adevarul este in cuvantul lui Dumnezeu – Sfanta Scriptura, Biblia: ”Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece!” Matei 24, 35)

Eu inteleg ce vremuri traim. Si ma rog lui Dumnezue sa trecem vremelnicia si vremurile.
Nu puteti sa adaugati la cuvantul Parintelui Iustin Parvu caruia-i dati crezare si cuvantul Sfantului Ioan Gura de Aur? Dar cuvantul Sfantului Nectarie sau al Sfantului Nicolae Velimirovici? Dar cuvantul Sfantului Siluan Athonitul? Dar cuvantul IPS Iustinian Chira ? Dar cuvantul Parintelui Arsenie Boca sau al Parintelui Arsenie Papacioc sau al Parintelui Adrian Fageteanu sau al Parintelui Sofian Boghiu? Dar Parintele Gheorghe Calciu sau Parintele Bartolomeu Anania sau Parintele Dumitru Staniloae?
Au propovaduit ei oare, alta Ortodoxie?



V-am urmat sfatul si am accesat link-ul cu articolul UN OM ÎN FAŢA APOSTAZIEI: Arhiepiscopul Averchie de Jordanville (Articol apărut în ,,The Orthodox Word”)
Iata ce am descoperit, printre altele:
,,Biserica Ortodoxă nu este un fel de ,,monopol” sau ,,afacere” a clerului, cum cred ignoranţii şi cei străini de duhul Bisericii. Ea nu este bunul unui ierarh sau preot. Ea este uniunea duhovnicească apropiată a tuturor celor care cred cu adevărat în Hristos, care se străduiesc să păstreze cu sfinţenie poruncile lui Hristos, cu singurul scop de a moşteni acea binecuvântare veşnică pe care Hristos Mântuitorul ne-a gătit-o nouă, şi dacă păcătuiesc din slăbiciune, se căiesc sincer şi se luptă să aducă roade vrednice de pocăinţă (Luca 3, 8)”[3].


<<De asemenea, arhiepiscopul Averchie cita adesea cuvintele Episcopului Ignatie Briancianinov: ,,Nu îndrăzni să ridici mâna ta slabă pentru a opri cursul fundamental al apostaziei. Evită-l, păzeşte-te pe tine însuţi de el, şi aceasta este îndeajuns pentru tine. Învaţă să cunoşti duhul vremurilor, cercetează-l ca să te poţi feri pe cât posibil de influenţa lui”>>
http://catacombeleortodoxiei.ro/inde...tati&Itemid=54

Pentru domul Cezar si pentru domnul Cristi

Cu care Biserica va razboiti? Care va nemultumeste? De ce ati ridicat sabia?
<<Atunci Iisus i-a zis: „Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri.>>Matei 26,52

Ce este Biserica
<<Sf. Nectarie din Eghina despre Biserica:
După gândirea autentic ortodoxă, cuvântul Biserică are un dublu înțeles: unul exprimă caracterul său dogmatic și religios, altfel spus esoteric și duhovnicesc, celălat exprimă caracterul său exterior, conform înțelesului însuși al termenului. După duhul și credința ortodoxă, Biserica se definește ca un așezământ religios și ca un sobor bine închegat.>>

<<Definiția Bisericii ca așezământ religios: Biserica este un așezământ religios al Noului Legământ. Mântuitorul nostru Iisus Hristos a întemeiat-o prin iconomia întrupării Sale. Ea este zidită pe credința in El, pe mărturisirea cea adevărată. Ea a fost încheiată în ziua Cincizecimii, atunci când Duhul Sfânt S-a pogorât peste sfinții ucenici și apostoli ai Mântuitorului Hristos.>>

<<Biserica ca adunare religioasă: Biserica este o comunitate de oameni uniți în Unitatea Duhului și care păstrează Unitatea Duhului întru legătura păcii (Efes. 4,3).>>

<<Opera ei apostolească poate fi formulată astfel: Biserica este unealta Harului Dumnezeiesc carea realizează comuniunea lui Dumnezeu si a oamenilor prin credinta în Mântuitorul Iisus Hristos.>>
(Noi minuni ale Sfântului Nectarie, Sfântul Nectarie de Eghina, Despre Biserică, Editura Egumenița, Galați 2003, pag. 103 și 104)

Stim ca Sfantul Nectarie,<< in 1889, a fost hirotonit episcop al Pentapolei (episcopie corespunzînd în acea vreme Libiei superioare) de către Patriarhul Sofronie, care l-a numit și predicator, secretar partriarhal și reprezentant al său la Cairo.Dar după doar un an a fost alungat din Egipt în urma calomniilor unor clerici invidioși. A trebuit să se întoarcă la Atena, singur, nebăgat în seamă, disprețuit, în mari lipsuri materiale. A rămas câțiva ani predicator (l891-1894), iar apoi a fost numit director al școlii teologice Rizarios, care forma viitori preoți. A rămas 15 ani în acest post ecleziastic.
În 1904, la cererea mai multor călugărițe, a ctitorit mănăstirea "Sfânta Treime" din insula Eghina, devenită azi unul din marile locuri de pelerinaj din lumea ortodoxă. În decembrie 1908, la vârsta de 62 de ani, sfântul Nectarie și-a dat demisia din postul de director al școlii teologice și s-a retras în mănăstirea sa din Eghina, unde a rămas până la sfârșitul vieții.
A murit la 8 noiembrie 1920, în urma unui cancer de prostată care l-a chinuit un an și jumătate. A fost înmormântat în mănăstirea sa de către ieromonahul iconar Sava, care mai târziu a pictat prima icoană a sfântului. >>
http://ro.wikipedia.org/wiki/Nectarie_din_Egina

Va dau de gandit vorbele aceluiasi Sfant Nectarie:
<<Crestinii nepocaiti care pacatuiesc din nestiinta trebuie sa-si dea seama ca prin pacatele lor isi aduna lorusi o mare osanda si ca rascumpararea pentru osandire va fi intreita, deoarece: 1) au nesocotit poruncile calcand in picioare Legea lui Dumnezeu, facandu-se astfel robi ai pacatului, 2) si-au adaugat pete, zbarcituri si au necinstit Biserica, si 3) au zadarnicit lucrarea Bisericii, intinand-o prin impotrivirea constienta la misiunea ei. Iata motivul pentru care Dumnezeiescu Gura de Aur spunea:”Daca noi am fi cu adevarat crestini, idolatrii ar fi venit la Hristos”. De aceea, noi zadarnicim lucrarea Bisericii prin aceea ca nu mergem pe calea lui Hristos si ducem razboi impotriva ei. >>
(Sfantul Nectarie din Eghina, Despre pocainta si spovedanie, (pag.69), Traducere Francisc Stefan Voronca, Editura Egumenita, Galati 2004, Carte tiparita cu binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului).

<<Biserica, este adevărat, nu poate fi desprinsă cu totul de lume, pentru că oamenii care intră în ea trăiesc încă pe pământ, şi, prin urmare, elementul ,,pământesc” din structura şi organizarea sa exterioară este inevitabil; însă cu cât acest element ,,pământesc” este mai neînsemnat, cu atât va fi mai bine pentru ţelurile sale veşnice. În orice caz, acest element ,,pământesc” nu ar trebui să întunece sau să înăbuşe elementul pur duhovnicesc – anume mântuirea sufletului spre viaţa veşnică – pentru care Biserica a fost întemeiată şi există.>>

http://catacombeleortodoxiei.ro/inde...tati&Itemid=54


<<Biserica si puterea (statul) sunt antagonice?

<<Cred ca toata puterea vine de la Dumnezeu. Deci nu cred ca exista un conflict esential intre Biserica si Stat. Insa in starea de pacat, este adevarat ca puterea politica nu reflecta pe pamnat intodeauna vointa lui Dumnezeu. Avem in Evanghelie textul despre Mantuitorul in pustiu, cand Hristos a fost ispitit de diavolul si diavolul Îi ofera puterea intregului pamant, daca i Se va inchina lui. Hristos a refuzat aceasta ispita. In fapt, insa, vedem ca puterea politica nu rezista permanent la aceste tentatii.
Deci, in starea noastra de pacat, Statul propune un bine relativ. Este domeniul dreptului. Statul nu ne poate conduce in rai, dar se forteaza ca pamantul sa devina un iad.
In ce priveste Biserica, ea este Imparatia lui Dumnezeu, prezenta printre noi, pe cale de realizare. Daca Biserica ar ajunge cu adevarat sa duca toti oamenii la Hristos, puterea statului n-ar mai avea ratiunea de a exista. Trebuie sa ne gandim mai degraba la o cooperare intre Biserica si Stat, decat sa ne gandim la un conflict. Dar stiti prea bine ca acest conflict nu poate fi evitat si uneori izbucneste.>>
(Celalat Noica, marturii ale monahului Rafail Noica insotite de cateva cuvinte de folos ale Parintelui Symeon, Editura Anastasia si Editura Partener, 1994, Partea a II-a, Parintele Symeon, pag.191-192).

<<Episcopul sârb Nikolai Velimirovici, care vizitase de cateva ori Sfantul Munte, il iubea foarte mult pe staret. Afland de decesul lui, a scris in revsita sa misionara un necrolog intitulat”Aurul iubirii”, pe care-l reproducem mai jos:
(Fragment)
Odata i-am spus ca pe monahii rusi îi nelinistea mult tirania exercitata impotriva Bisericii lui Dumnezeu de catre bolsevici. La care el a raspuns: ”La inceput am fost tulburat si eu, dar dupa mai multe rugaciuni mi-au venit gandurile urmatoare: Domnul iubeste negrait pe toti oamenii. Cunoaste sfarsitul si dainuirea tuturor lucrurilor. A ingaduit suferinta poporului rus pentru un folos viitor pe care nu pot nici sa-l inteleg, nici sa-l vad dinainte. Nu-mi ramane decat rugaciunea si iubirea. Mânia si strigatele impotriva ateilor nu rezolva situatia.>>
[Viata si invatatura Staretului Siluan Athonitul scrise de ucenicul sau, arhimandritul Sofronie, Editura DEISIS, Sibiu, pag. 282, Necrolog ”Aurul iubiri” scris de Episcopul Nikolae Velimirovici (acum Sfantul Nicolae Velimirovici].