Maica Domnului ajutorul nostru nemijlocit pe drumul Pocaintei !

[cristiboss56]

http://ro.scribd.com/doc/83544854/AC...AICII-DOMNULUI

[dobrin7m]

În prealabil postat de cristiboss56

http://ro.scribd.com/doc/83544854/AC...AICII-DOMNULUI

Mie imi este foarte drag Acatistul Maicii Domnului Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra.

Am vazut ca ai postat Cristi aici http://www.crestinortodox.ro/forum/s...d.php?p=440565 acatistul si povestea icoanei Maicii Domnului Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra.

[cristiboss56]

În prealabil postat de dobrin7m

Mie imi este foarte drag Acatistul Maicii Domnului Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra.

Am vazut ca ai postat Cristi aici http://www.crestinortodox.ro/forum/s...d.php?p=440565 acatistul si povestea icoanei Maicii Domnului Eu sunt cu voi si nimeni impotriva voastra.

Da , este meritul lui Adriana , despre postarea la care faci referire !

[cristiboss56]

Icoana Maicii Domnului Esfagmeni (Înjunghiata) - 21 ianuarie



Icoana facatoare de minuni Esfagmeni (“Injunghiata”) dateaza din secolul al XIV-lea si se afla in pronaosul paraclisului Sfantului Dumitru, din Biserica cea Mare a Manastirii Vatopedi, de pe Sfantul Munte Athos. Istorisirea despre aceasta icoana se afla intr-un manuscris din secolul al XVII-lea, intitulat “Proschinitar al Manastirii Vatopedi”, la capitolul “Despre Sfanta Icoana si minunea sa uimitoare”.



Un ierodiacon care se ingrijea pe atunci de biserica, intr-una din zile fiind ostenit dupa o priveghere de toata noaptea, dupa ce-si termina ascultarea, merse la trapezar si ii ceru putina paine, spre a-si potoli foamea, care il chinuia grozav. Acesta, manios pentru cererea nepotrivita, caci nu era vremea mesei, il alunga, ocarandu-l ca pe un nesatios si rob al pantecelui. Atunci, ierodiaconul se manie la randul lui si, neputandu-si face singur dreptate, s-a intors furios in biserica, tinand un cutit in mana si spunand: “In desert ma obosesc slujind si ostenindu-ma in fiecare zi ca sa ingrijesc biserica aceasta, caci nici macar putina paine nu-mi dai, spre a-mi potoli foamea”. Si, impins de diavol, veni in fata icoanei Maicii Domnului si, ridicand cutitul cu mana nelegiuita si plina de cutezanta, lovi in obrazul drept, aproape de ochi, al Maicii din icoana. “Si indata, prin minunile ei, Prealaudata Stapana, se deschise rana si tasni ca dintr-un trup viu, sange din belsug.”

De atunci, icoana aceasta s-a numit “Injunghiata”. Sangele care a tasnit din rana l-a stropit in ochi, orbindu-l cu desavarsire pe faptas. Acesta, vazand minunea nemaipomenita, a cazut plin de durere inaintea icoanei si, plangandu-si nelegiuirea, tanguindu-se si lovindu-si capul de marmura, se numea pe sine ucigas si nelegiuit si vrednic de a fi dat mortii.
Dupa putina vreme, toti parintii si fratii din manastire au aflat despre aceasta intamplare si au vazut cu totii rana de cutit, sangele care mai curgea din icoana, cutitul insangerat si pe ierodiacon zacand la pamant, ocarandu-se pe sine si zbuciumandu-se precum lunaticii, vorbind fara noima, ca un indracit, iar chipul Sfintei Icoane schimbat la fata si palid, precum al unui om fara de viata. Toti se cutremurara, incremeniti de teama. Atunci, egumenul facu impreuna cu intreaga obste priveghere de toata noaptea, cantand si rugand-o pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa-Si inceteze mania asupra vinovatului si sa Se milostiveasca si sa ierte nelegiuirea plina de indrazneala ce o savarsise nenorocitul acela.
Nu dupa multe zile se arata Nascatoarea de Dumnezeu in vedenie egumenului, zicandu-i ca pacatul nefericitului s-a iertat si ca acesta va fi tamaduit de duhul lunatic care il muncea.
Ierodiaconul isi facu insa o strana inaintea icoanei, unde a stat numai in picioare, timp de trei ani incheiati, tanguindu-se pentru marea nelegiuire, pana cand a auzit dinspre milostiva icoana (care ii darui iarasi lumina ochilor) aceste cuvinte: “Ti s-a iertat pacatul, insa mana ta cea indrazneata sa ramana uscata in vremea vietii tale, iar dupa moarte – nedestramata”. Si asa a fost. Dupa moartea lui, tot trupul i s-a destramat, numai mana nu. Aceasta se afla si astazi asezata intr-o racla sub acea icoana, marturisind vadit minunea savarsita. Iar rana din care a curs sange se vede si astazi.
Si ard dinaintea acestei icoane candela vesnica si lumanare nestinsa.



Fapta îndrăzneaţă a celui nemulţumitor ai vădit-o prin pedeapsă,Dar milostivirea Ta de maică nu a lăsat pe cel căzut să se piardă,Pentru aceasta, pe noi cei ce dureri Îţi priicnuim prin a noastră răutate,Îndreptează-ne pe căile mântuirii, ca să-Ţi aducem roade de bune fapte.
O, Preacurată, cu evlavie şi credinţă ne închinăm înaintea chipului Tău celui strălucitor şi cerem acoperământul razelor rugăciunilor Tale ca să aflăm trecere netulburată prin deşertul patimilor noastre. Nu-Ţi întoarce preamilostivă faţa ta de la noi, nevrednicii, cei ce nu plinim nicidecum poruncile Fiului Tău şi suntem pururea gârboviţi de multe păcate.
Îndrăzneala călugărului ce slujea în sfânt lăcaşul Tău ai ruşinat, şi în braţele bolii ai lăsat pe cel ce cu mâna sa a îndrăznit să junghie chipul Tău zugrăvit în sfânta icoană. Dar milostivirea Ta de maică iubitoare faţă de toţi nu a lăsat până în sfârşit, pentru rugăciunile fraţilor, ca cel ce a îndrăznit unele ca acestea să fie osândit, ci l-ai ridicat din suferinţă şi păcatul i l-ai iertat. Iartă-ne şi pe noi, nevrednicii, care deşi nu înjunghiem sfântă icoana Ta cu păcatele noastre rănim inima Ta iubitoare de maică şi cu patimile noastre mai mari biciuiri aducem Fiului Tău Care a venit ca prin pătimirea Sa să ne slobozească din temniţa patimilor. De mânia cea cumplită şi noi suntem biruiţi şi chipul aproapelui zugrăvit în sufletele noastre îl junghiem cu ascuţişul gândurilor rele. Cu săgeţile cuvintelor rănim prin osândire pe cei ce ne greşesc şi inima noastră împietrită nu voieşte a ieşi la lărgimea iertării şi milostivirii. Deci, pe Tine Te rugăm: sădeşte în inimile noastre florile gândurilor iubitoare şi cu smerita cugetare păzeşte-ne pe noi, ca şi cu un zid nebiruit, de toate loviturile ispitelor, ca să aflăm izvoarele îndurările cele nesecate ale Ziditorului nostru.
Pe cel nemulţumitor pentru că nu primise hrană l-ai îndreptat prin pedeapsă, arătând că nu voieşti moartea păcătosului, ci prin pocăinţă să vină la Adevăr. Pe noi, cei ce nu ne hrănim nicidecum cu rugăciunea, ci cu paiele gândurilor rele, mai rău decât dobitoacele cele necuvntătoare, ne revarsă izvorul îndurărilor Tale, solind pentru noi iertare şi mare milă.
Mâna călugărului nemulţumitor a rămas ca mustrare şi pentru noi, ca să ne purtăm cu toată evlavia şi să cinstim sfintele Tale icoane. Dar noi, nepăsători fiind la cele duhovniceşti, suntem înghiţiţi de adâncul grijilor lumeşti. Ba încă am uitat a ne ruga, fiind cu totul trupeşti şi alergând numai între hotarele celor văzute, junghiind însuşi sufletul nostru cu răutatea şi tăind toate legăturile duhovniceşti ale rugăciunii.
Deci, pe noi, cei neîndreptaţi, ne povăţuieşte cu blândeţe în pământul umilinţei, ca făcând voile Fiului Tău să aflăm plata răbdării şi să Te mărim pe Tine neîncetat ca pe 0 Ocrotitoare nebiruită a vieţii noastre. Amin.

[cristiboss56]

Această icoană făcătoare de minuni a Născătoarei de Dumnezeu este o icoană pe lemn, portabilă, zugrăvită în secolul al XVII-lea şi a fost adusă de către obştea lui Gheronda Iosif Vatopedinul de la Nea Skiti, obşte care s-a închinoviat la Vatopedi, mănăstire care a devenit astfel din nou de obşte în 1990. Icoana se află pe proschinitarul din stânga al bisericii mari. Prima dovadă că această icoană are un har deosebit a fost următoarea întâmplare:
Într-o zi un tânăr din Cipru a intrat în biserică să se închine. Îndreptându-se către icoană, Gheronda Iosif a văzut deodată că faţa Maicii Domnului străluceşte. În acelaşi moment o putere nevăzută l-a aruncat pe tânăr la pământ. Îndată ce şi-a revenit a mărturisit cu lacrimi părinţilor că era necredincios, dispreţuind poruncile lui Dumnezeu şi se ocupa cu vrăjitoria. Astfel, intervenţia miraculoasă a Născătoarei de Dumnezeu l-a convins pe tânăr să-şi schimbe viaţa şi să devină un bun credincios.
Această icoană are de la Dumnezeu şi harul deosebit de a vindeca înfricoşătoarea boală a cancerului. Cunoaştem foarte multe cazuri de canceroşi vindecaţi recent, după citirea Acatistului sau a Paraclisului Maicii Domului Pantanassa.
De asemenea, multe minuni au avut loc în ultimii ani în Rusia după ce au fost aduse—la cererea Patriarhului Moscovei—trei copii ale icoanei Pantanassa: una la biserica Tuturor Sfinţilor din Crasnoe Selo, Moscova, a doua la Mănăstirea Schimbării la Faţă a Mântuitorului din Novospaski, iar a treia la Mănăstirea Valaam.
Iată însă că Maica Domnului are de acum două icoane Pantanassa vindecătoare de cancer şi în România: la biserica Rusă din Bucureşti şi la Sf. Mănăstire Oaşa din judeţul Alba
Aducerea celei de a treia reproduceri a Icoanei făcătoare de minuni „Pantanassa” în România, de la Mănăstirea Vatopedidin Sf. Munte Athos, „icoană atotvindecătoare, este un eveniment providenţial pentru Biserica Sf. Dumitru din Suceava, dar şi o binecuvântare pentru credincioşii din această parte a ţării”. Preotul Horga ne-a povestit că nu a fost nimic programat. „Aşa a rânduit Dumnezeu, cu ajutorul Maicii Domnului, cu binecuvântarea Arhimandritului Efrem, egumenul Mănăstirii Vatopedidin Sf. Munte Athos, dar şi al părintelui Chiril, ca această icoană pictată şi sfinţită în Sf. Munte Athos să fie donată bisericii noastre de către familia avocatului Ioan Bulboacă, împreună cu soţia Iris Elena şi cu fiicele Ariana Elena şi Alexia Ioana din Suceava. Să dăm slavă lui Dumnezeu pentru aceasta”.
Arhimandritul Efrem: „Toate copiile pe care le facem după această icoană sunt făcătoare de minuni!”
Într-una din vizitele făcute de Arhimandritul Efrem, egumenul Mănăstirii Vatopedidin Sf. Munte Athos, la Bucureşti, acesta le-a spus studenţilor teologi: „un singur lucru vreau să vă spun acum despre această icoană cu care se petrece o mare taină: toate copiile pe care le facem după această icoană pentru a le dărui sunt făcătoare de minuni! În mod special este vindecătoare de cancer”.
„Maica Domnului şi mama noastră a tuturor ne cheamă permanent pentru a ne da ajutorul ei înaintea lui Dumnezeu şi doreşte neîncetat să-i vadă pe creştini că urmează vieţii Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Deşi omul se îndepărtează de Dumnezeu, crezând că poate face orice, totuşi, Dumnezeu continuă, din marea Sa iubire, lucrarea iconomiei mântuirii. O dovadă a iubirii Sale este şi prezenţa icoanei „Pantanassa”, care va fi adusă de la Muntele Athos.Când ne rugăm Maicii Domnului, intrăm în comuniune de rugăciune cu părinţii de la Sf. Munte, care se roagă necontenit pentru a uşura suferinţele lumii”.
Îi îndemnăm aşadar pe credincioşi să alerge cu credinţă la ajutorul acestor icoane, cerând ulei de la candela Maicii Domnului şi aghiazmă şi citind în faţa icoanei Acatistul sau Paraclisul Maicii Domnului .

[cristiboss56]

Icoana Nascatoarei-de-Dumnezeu de la Malevi

Undeva în zona Peloponezului, mai sus de Tripoli, se află Mănăstirea Malevi, de maici, foarte frumoasă, care are o icoană cu Adormirea Maicii Domnului, zugrăvită de Sfântul Apostol Luca. Această icoană este izvorâtoare de mir şi face foarte multe minuni.
În anul 1964, cu douăzeci de zile înainte de a începe să izvorască mir, a ieşit o mireasmă foarte puternică, încât s-a umplut toată zona mănăstirii. Maicile erau oarecum înspăimântate, neştiind la ce să se aştepte. Pe 17 aprilie, în Vinerea Acatistului, au apărut primele picături de mir. Au fost văzute de Maica Theonimfi şi de închinătorii care se aflau în biserică, iar Duminica, după Vecernie, a început să curgă mirul din belşug. Ieşea pe gura Maicii Domnului care se deschidea şi se închidea. Când o deschidea, curgea ca de la robinet, iar când o închidea, se oprea. Mirul trecea prin geamul icoanei ca şi cum nu ar fi existat. Suportul icoanei se umpluse de mir, care era de culoarea cerului, un albastru deschis, dar mireasma era mereu aceeaşi. În ziua următoare au apărut din nou picături, care se prelingeau în jos, pe geam, şi aveau culoarea diamantului. Apoi a început să curgă de mai multe ori pe zi şi culoarea era ca aurul, după cum este şi astăzi, fără să-şi mai schimbe culoarea. Curgea foarte mult mir, încât maicile au adunat o jumătate de borcan şi l-au închis bine, dar a doua zi nu se mai afla nimic în borcan. Uneori curgea aşa mult că ajungea jos şi se prelingea pe marmură. Maicile puneau vată şi-l adunau, apoi îl împărţeau la credincioşi. Lumea venea din ce în ce mai mult.
A venit şi poliţia, a scos lumea afară, au încuiat biserica şi au rămas numai ei înăuntru. Când au ieşit, unul din poliţai povestea că, pe când ştergea icoana, Maica Domnului a aruncat mir pe faţa lui. Atunci el a zis: „Cred, Preasfânta mea!”.
Au venit şi de la Mitropolie, au scos icoana din ramă, au şters-o şi s-au încredinţat şi ei de minune.
Mirul curge până în ziua de azi, dar nu tot timpul, iar maicile îl adună cu vată şi-l împart la credincioşi.
S-au făcut şi se fac minuni în toată lumea. S-au vindecat oameni de toate bolile, la care medicii nu mai acordau nici o şansă.
Povestea o călugăriţă că, odată, a simţit prezenţa Maicii Domnului în mănăstire timp de cincisprezece zile. O simţea atât de aproape, de parcă ar fi putut să o atingă. Altădată, pe când s-a întins pe pat să se odihnească, fiind foarte obosită, a auzit un glas zicându-i: „Ridică-te”, şi a simţit mireasma mirului atât de puternică, încât a pătruns în interiorul ei. Atunci ea a răspuns: „Sunt foarte obosită!”. Aşa s-a întâmplat şi a doua oară, iar a treia oară a simţit o mână nevăzută care a apucat-o şi a aruncat-o în mijlocul camerei, pe podea. Atunci s-a ridicat şi s-a dus la maica ce avea cheile bisericii şi i-a zis: „Mergem la Maica Domnului!”. „Nu-mi miroase a mir”, a răspuns aceea, dar a insistat şi i-a zis că „este porunca Maicii Domnului”. S-au dus la biserică şi ce să vadă: mirul curgea aşa de mult că ajunsese pe podea, apoi au întors suportul cu icoana şi mirul ţâşnea aşa de tare că ajungea până pe perete şi se prelingea în jos. Tot mirul a fost adunat cu vată.
Aceeaşi maică povestea că odată a simţit că o urmăreşte diavolul şi, intrând în chilie, s-a aşezat pe pat, iar diavolul s-a aşezat alături de ea. Atunci a auzit vocea Maicii Domnului venind dinspre biserică, zicându-i: „Fă-ţi rugăciune, că te urmăreşte duhul necurat!”. Atunci s-a sculat şi a început să se roage, făcându-şi semnul crucii, iar diavolul s-a ridicat şi el de pe pat, i-a apucat mâna şi a lovit-o peste obraz, făcându-se nevăzut. După ce a adormit a văzut un tânăr strălucitor care i-a zis: „Născătoarea de Dumnezeu locuieşte aici!”.
Altădată a apărut pe icoană mirul sub forme de litere şi scria: IC XPOC, adică Iisus Hristos, după cum este scris pe schimă.
Mirul a apărut în mai multe chipuri: sub formă de tron, de biserică, de parcă ar fi fost pictat de o mână omenească. Un meseriaş văzând această minune s-a speriat şi a devenit un om credincios.
Odată, o maică ce era paraclisieră, s-a dus mai repede să deschidă biserica. Fiind încă noapte, a văzut uşa întredeschisă şi înăuntru lumină multă şi o maică umblând prin biserică. S-a în-tors la chilie, socotind că a deschis cealaltă paraclisieră, căci erau două. Când a ajuns la chilie, a găsit-o pe cealaltă maică dormind. A trezit-o şi apoi s-au dus împreună la biserică găsind uşa încuiată, iar în biserică întuneric. A venit şi un creştin care dormise în mănăstire şi le-a întrebat pe maici dacă acum deschid biserica, zicând că el s-a trezit puţin mai devreme şi a văzut lumină multă în biserică şi a auzit cântări foarte frumoase şi se gândise că poate au început maicile slujba fără să fi auzit el când s-a tras clopotul.

*

Într-o zi, două maici se aflau la robinetul din spatele sfântului altar şi se spălau pe mâini. Privind în vale, au văzut o maică urcând treptele. Se gândeau că poate o fi maica Agnia. Între timp, maica ajunsese aproape de ele şi le-a privit. Au văzut că faţa îi strălucea. După ce le-a privit câteva clipe, s-a făcut nevăzută. Văzând aceasta, maicile s-au speriat şi au fugit la chilie. De atunci nu au mai îndrăznit să se spele la robinetul respectiv.

*

Un închinător pe nume Athanasios, fiind bolnav, tocmai coborâse din autocar şi a văzut o preafrumoasă monahie care s-a apropiat de el cu blândeţe şi i-a zis: „Nu-ţi fie frică! Te vei face bine!”. După aceea, s-a făcut nevăzută şi, într-adevăr, minunea s-a făcut în clipa aceea, că s-a vindecat de boala care suferea.

*

Un autocar care venea spre mănăstire în timpul nopţii a rătăcit drumul şi a apucat-o pe un drum prăpăstios. La un moment dat, li s-a arătat o monahie în mijlocul drumului şi i-a oprit, zicându-le: „Întoarceţi-vă înapoi, că nu este acesta drumul”. Şi arătându-le pe unde să meargă, s-a făcut nevăzută, iar autocarul s-a umplut de mireasma mirului. În clipa în care au ajuns la mănăstire şi au văzut icoana de deasupra porţii, au recunoscut în ea pe monahia care li se arătase pe drum.

*

Un alt închinător, pe nume Apostolos, a venit cu un autocar de închinători şi au fost cazaţi la arhondaricul mănăstirii, care se află la o mică distanţă de mănăstire. În timpul nopţii, a fost trezit de mireasma puternică a mirului. Ridicându-se din pat, a ieşit afară şi s-a apropiat de poarta mănăstirii. Pe treptele de la intrare vede o monahie înaltă şi frumoasă, şi cum bătea vântul, îi mişca năframa şi hainele. „Cine este acolo?”, a întrebat Apostolos de câteva ori, dar nu a primit nici un răspuns. Afară era ca ziua şi o lumină puternică învăluia tot aşezământul, cu toate că era ora două noaptea. În cele din urmă, a înţeles că nu era o monahie, ci Împărăteasa cerului. A încercat de câteva ori să se apropie de ea, dar mireasma mirului devenea aşa de puternică încât îl îneca şi se întorcea. S-a întors până la colţul mănăstirii, a făcut trei metanii mari, apoi s-a dus la cameră, slăvind pe Preasfânta Stăpână.
(Extrase din cartea Monahului Pimen Vlad – “Povestiri duhovniceşti”)

[cristiboss56]

Icoana Maicii Domnului de la Malevi, izvorâtoare de mir