Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de rednicgeorge

Lipsirea unuia de celălalt 1) să fie cu bună învoială, ambii să fie de acord; 2) să fie limitată din punct de vedere temporar, sau să fie limitată la un anumit moment sau eveniment însă timpul sau ocazia să fie stabilită de comun acord; 3) are ca scop îndeletnicirea cu rugăciunea (şi cu postul).

Actele omenesti, alegerile si toate demersurile noastre voluntare sunt orientate si fundamentate de un scop. Omul nazuieste sa atinga o tinta, mai mult sau mai putin constient.
S-a facut mare tamtam in ultimul secol in jurul problemei motivatiei, insa, gandindu-se asa pe firul axei motivatie-scop nu s-a bagat de seama ca acest mod de concepere a vietii omenesti este nu doar liniar ci si artificial si gaunos.

Toti oamenii, conform invataturii care pune ca baza a vetii motivatia, toti oamenii ar pieri si si-ar deteriora activitatea daca nu ar avea acest motor al nevoilor (biologice, sociale etc., precum spune Maslow si echipa de umanisti).
Ceea ce se omite insa aici e ca oamenii actioneaza deseori impotriva motivelor proprii si ca sunt trecuti peste privatiuni extraordinar de mari de dorul dupa scop, ca sa zic asa...
Un astfel de scop este, pentru crestin, intrarea in Imparatie.
Forta de atractie a acestui scop este atat de mare incat omul crestin, daca e sa cercetam tarimurile frustrarii, bate absolut toate recordurile in materie de toleranta la frustrare.

Scopul comun al sotilor: indeletnicirea cu postul si cu rugaciunea... De unde, fireste, decurge si abstinenta.
Nimic mai aberant pentru omul obisnuit. Nimic mai firesc, mai omenesc, mai plin de sens pentru omul crestin.

Consider ca abtinerea de la relatiile sexuale intre soti este ca si abtinerea de la hrana: fie trufie, fie prostie, fie conduita necesara in plan medical etc. In orice caz, afacere omeneasca, mai mult sau mai putin arbitrara. Tine de o patologie mai mult sau mai putin evidenta.

Abtinerea, insa, la toate cele omenesti (hrana, sex, alte placeri/activitati recompensatorii) care decurge din rugaciune si viata de evlavie, din cufundarea omului in tarimul intalnirilor cu Dumnezeu este pur si simplu legica. Este o lege tare, pusa de Dumnezeu in om, lege care ne alcatuieste fiinta si viata.

Cine se indeletniceste cu postul si cu rugaciunea stie bine ca, fara sa fie nevoie ca altcineva sa ii atraga atentia sau sa ii aduca aminte, simte singur nevoia unei concentrari aparte asupra duhului care ne leaga de Hristos. Nu ai nevoie de nici o interdictie si de nici o justificare sau intemeiere cognitiva pentru a te tine departe de relatiile trupesti cu sotul/sotia atunci cand traiesti in biserica dinlauntrul rugaciunii. Toate decurg de la sine, fara a mai fi nevoie de infranare.

Dar unde nu e rugaciune, unde omul nu simte binefacerile vietii centrate pe pocainta... acolo toate sunt chinuite, totul e presarat cu razvratire, totul e chin si frustrare si, vai, dupa vreme de postire cu forta si scrisnind din dinti (eventual cu fariseica laudarosenie de sine), vine uraganul sporit al tuturor formelor de nebunie. Si taraboiul o ia de la capat...

Scopul numit rugaciune si post (tinere la pocainta, intru Hristos) aduce ca rod firesc lasarea vietii sexuale pe plan secund sau mai departe, inca, spre nimicuri....
Si toate sub randuiala Bisericii milenare, intrucat omul poate incepe bine acest demers al pocaintei insa faptura noastra e complicata si vulnerabila si multi lupi sunt gata la orice pas sa isi infiga coltii in oitele ratacite de turma...

[Teodosie]

leonte
Infranarea si abstinenta e destul de lejer demonstrat ca sunte benefice.Prin acestea simturile se ascut, puterile cresc, energiile se aduna si poti sesiza mii de detalii vibrezi ca o vioara nu grosolan ca un butuc cum te face pacatul deci e clar ca vezi "peisajul" cu o lentila zeiss nu cu un ciob de borcan murdar , o atingi cu mana de pianist nu de manelist.
Creatorul femeii a facut-o pentru noi si ne-a dat carte tehnica legile sa nu stricam asa minunatie. Nu Il deranjeaza sa o atingem, ca si El le-a atins , ci sa nu o stricam ca atunci e pacat de ea.
Chiar Domnul ne spune ca daca lasam toate ( si era pomenita si femeia pe langa averi copii etc ) pentru evanghelie le vom lua inmultit aici in veacul acesta si viata vesnica.El doreste sa fie asa cum se cuvine prima dorire a inimii noastre dar apoi toata ale Sale sunt ale noastre intru El curate si cinstite.
Cu teoria merge cu practica insa , ne taram :)

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Teodosie

leonte
Infranarea si abstinenta e destul de lejer demonstrat ca sunte benefice.Prin acestea simturile se ascut, puterile cresc, energiile se aduna si poti sesiza mii de detalii vibrezi ca o vioara nu grosolan ca un butuc cum te face pacatul deci e clar ca vezi "peisajul" cu o lentila zeiss nu cu un ciob de borcan murdar , o atingi cu mana de pianist nu de manelist.
Creatorul femeii a facut-o pentru noi si ne-a dat carte tehnica legile sa nu stricam asa minunatie. Nu Il deranjeaza sa o atingem, ca si El le-a atins , ci sa nu o stricam ca atunci e pacat de ea.
Chiar Domnul ne spune ca daca lasam toate ( si era pomenita si femeia pe langa averi copii etc ) pentru evanghelie le vom lua inmultit aici in veacul acesta si viata vesnica.El doreste sa fie asa cum se cuvine prima dorire a inimii noastre dar apoi toata ale Sale sunt ale noastre intru El curate si cinstite.
Cu teoria merge cu practica insa , ne taram :)

Infranarea si abstinenta, insist Teodosie, nu sunt opusul pacatului, precum scrii.
Ci ele insele pot fi pacat.
Largeste putin cadrul cugetarii, de voiesti...
Pana nu dam cu totul de poarta rugaciunii, ni-s toate strambe: si abstinenta si toate infranarile sunt in van. Ambitii omenesti cazute, falduri ale trufiei, frici egofilice...
Au nu erau si evreii din vechime, cei mult-deplansi de Domnul (cu "Vai, voua...!") infranati/abstinenti?...

De cand ne e-nfranarea-n sine, Dumnezeu?

Cat priveste faptul ca "e pacat de ea" daca o stricam (pe femeie, adica, precum scrii)... Ei bine, eu cred ca mai degraba e pacat de noi (de noi barbatii si femeile noastre, ziditi si chemati impreuna)!

[Teodosie]

Opusul pacatului este iubirea care este Dumnezeu iar noi percepem normalitatea ca o infranare ca abstinenta de fapt ea e firescul omului .Curatia noua ni se pare grea si trebuie sa ne infranam pentru ca suntem inclinati spre pacat.Cu alte cuvinte Hristos sau Maica Domnului nu au fost abstinenti ci doar normali ei nu au perceput asta ca un efort. Cand vine Harul la noi nici nu stim ce inseamna abstinenta infranare ci pur si simplu traim ca bebelusii la pieptul maicii.

Bineinteles ca atunci cand strici te strici si pe tine , cand faci rau cuiva iti faci si tie si viceversa binele facut altora e si al tau.

Evreii care si-au auzit "vai voua" erau morminte varuite Hristos ii demasca a fi desfranati si vicleni se fatarniceau cu rugaciuni lungi de ochii lumii iar cei adevarati erau radacina cea buna la care tot neamul crestinesc s-a altoit.

[leonte]

În prealabil postat de Teodosie

Cand vine Harul la noi nici nu stim ce inseamna abstinenta infranare ci pur si simplu traim ca bebelusii la pieptul maicii.

Asta este singurul Adevar in care cred si pe care il caut. Orice alta predanie este ratacire de la acest Adevar.

[leonte]

În prealabil postat de Teodosie

leonte
1. Infranarea si abstinenta e destul de lejer demonstrat ca sunte benefice.
Prin acestea simturile se ascut, puterile cresc, energiile se aduna si poti sesiza mii de detalii ....

2. Creatorul femeii a facut-o pentru noi si ne-a dat carte tehnica legile sa nu stricam asa minunatie. Nu Il deranjeaza sa o atingem, ca si El le-a atins , ci sa nu o stricam ca atunci e pacat de ea. Chiar Domnul ne spune ca daca lasam toate ( si era pomenita si femeia pe langa averi copii etc ) pentru evanghelie le vom lua inmultit aici in veacul acesta si viata vesnica.

Cu teoria merge cu practica insa , ne taram :)

Daca teoria ar fi corecta, tot ar mai fi o sansa, dar cand teoria incepe a se stramba, devine grav de tot.

1. Viziunea asupra infranarii, pe care o propui, se numeste hata yoga; nu sunt sigur de primul termen, caci vorbesc din amintirile unei conversatii cu un practicant. Cei care imi cunosc postarile stiu despre mine ca nu ma impotrivesc unei teorii sau unei afirmatii doar pentru ca oamenii care o promoveaza au alta culoare la sireturi.

Infranarea despre care vorbesti tu se numeste impotrivire la pacat, la ispita. Prin practicarea unei astfel de tehnici, o anumita zona din creier devine foarte activa, astfel incat tendinta de impotrivire devine un refelx, un tic nervos. Din nefericire, aceasta tendinta ajunge sa scape de sub controlul discernamantului (ca orice tic nervos) si se extinde si la celelalte aspecte ale vietii, iar in cativa ani de practica se va ajunge la dorinta de a arunca cu pietre in fetele ce merg la plaja, intrucat subconstientul recunoaste ispita in acele fetiscane numai cu sutien si bikinii.
Din acest motiv eu nu doresc sa practic nici un fel de sfanta ura, sfant dispret, sfanta manie sau sfanta impotrivire....

2. Hristos a atins femeile, dar nu pentru ca simtea nevoia sa le atinga, ci pentru ca inima lor nu se mangaia daca binecuvantarea nu venea prin atingere. Gandirea lor, ca si a noastra de altfel, era atat de ancorata in carnal incat nu se puteau simti iertate fara atingere, fara mangaierea trupeasca.

Legea lui Moise ai numit-o bine carte tehnica, caci acum 3.800 de ani oamenii erau atat de primitivi si de mizerabili, incat si spalatul pe maini a trebuit sa fie inclus intre poruncile divine. Astazi, toti care nu ne dorim ca semenii nostrii sa aiba minte cat la o gaina, doar ca sa-i putem manipula mai bine, stim si marturisim ca Legea lui Dumnezeu, aceeasi fiind si pana la Hristos si dupa Hristos, nu are drept obiectiv civilizarea sexuala sau culinara a individului, ci apropierea omului de Dumnezeu prin intelegerea tainelor Vesniciei, pentru ca altfel nu este posibil.

Din pacate pentru oamenii nestiutori de carte, cei ce le predica Legea lui Dumnezeu, neputand ei insisi a o implini au inceput a-L face pe Dumnezeu chipul si asemnarea omului. Astfel, atat in Talmud cat si in predania ortodoxa, Dumnezeu se manie, este razbunator, este zelos si gelos, tine de minte raul, persecuta umanitatea pana la al 7-lea sau al 9-lea neam pentru fapta mai stiu eu cui...

Eu m-am lepadat de mult timp de un astfel de zeu si nu-l recunosc ca fiind Facatorul veacurilor, care a patimit si s-a ingropat si a inviat a treia zi. Iar despre cei ce si-au zugravit un idol potrivit pornirilor lor dracesti, Domul iubirii si al intelepciunii sa li se descopere ca sa vina si ei catre adevar!