Beletristica ortodoxă

[cezar_ioan]

În prealabil postat de leonte

Agarbiceanu a scris o nuvela fabuloasa. Din cate am frunzarit pe langa persoana sa, am auzit ca ar fi cochetat cu exercitiul vietii monahale.
Nuvela despre care spun se numeste Pustnicul si ucenicul lui. Este hipnotizanta, dar daca nu sunteti casatoriti, va sfatuiesc sa nu o cititi. Altminteri are sa va bata gandul ca vietuirea de tip pateric, descrisa acolo, chiar exista in schiturile din zilele noastre.

Sunt tare curios sa aflu parerile celor ce au citit nuvela despre "canonul cel mare" al pustnicului.

In aceasta minunata poveste (despre care scriu din amintiri, intrucat am citit-o acum 2-3 ani, cu mare bucurie si uimire intrucat nu banuiam ca Agarbiceanu a fost daruit cu asemenea har), am gasit argumentele pentru viata in familie si in societate: tanarul care ravneste la viata pustniceasca este indrumat pas cu pas catre reintoarcerea acasa si, dupa cum reiese din povestire, asa se si intampla, spre Slava lui Dumnezeu. Apoi el devine un indrumator crestin la curtea lui Voda, dind pilda propriei conduite in lume ("asa sa straluceasca lumina voastra..."), si abia in ultimii ani ai vietii, dupa savarsirea lucrarii lui in lume, iata-l in fine si batran monah...
Ce viata sfanta duce in lume crestinul nostru! Si ce inseamna pentru vremuri de mare ispita/incercari sa aiba omul un povatuitor incercat, un om al lui Dumnezeu!...
Povestea imi pare cu totul extraordinara (de fapt, cum altfel sunt oare marturiile duhovnicesti veritabile?), fiind descrise acolo cu maiestrie scriitoriceasca o multime din itele luptelor sufletesti si duhovnicesti ale omului incercat de ispite, precum si dialogul autentic dintre duhovnicul priceput si fiul sau...
Iar portretele traitorilor crestini (pustnicul, parintele duhovnic al pustnicului) sunt cu adevarat minunate! Precum si relatiile duhovnicesti dintre acei oameni sfinti.


P.S. Canonul cel Mare al pustnicului mi se pare actul reluarii, mai intai, a dependentei totale a pustnicului fata de Dumnezeu. Pe stancile acelea (unde de fapt chiar tanarul e pe punctul de a-si pierde viata si intalneste pentru prima data glasul inconfundabil al constiintei) pustnicul se leapada de sine, de orice nadejde si parere de sine si se abandoneaza cu toata fiinta Proniei lui Dumnezeu. El se re-intregeste astfel, de fiece data cand simte ca puterile duhovnicesti i se cam vlaguiesc... Asa mi s-a parut mie...:)

[Solveig]

Jutabel ben Eber - roman scris de Olga Greceanu; inchipuie viata si procesele interioare ale unui fariseu care a semnat condamnarea la moarte a Mantuitorului. Fara sa pretinda un stil literar pretentios, are darul de a te transpune in acele vremuri. Se citeste pe nerasuflate.

[leonte]

În prealabil postat de Solveig

Jutabel ben Eber - roman scris de Olga Greceanu; inchipuie viata si procesele interioare ale unui fariseu care a semnat condamnarea la moarte a Mantuitorului. Fara sa pretinda un stil literar pretentios, are darul de a te transpune in acele vremuri. Se citeste pe nerasuflate.

Oho!!!
Multumesc. Chiar aveam nevoie pentru un proiect al meu sa citesc ceva monografie despre acele vremuri. Daca mai stie cineva si altele, care sa surprinda obiceiurile si folclorul laic al acelor vremuri, v-as fi recunoscator...

[glykys]

În prealabil postat de leonte

Oho!!!
Multumesc. Chiar aveam nevoie pentru un proiect al meu sa citesc ceva monografie despre acele vremuri. Daca mai stie cineva si altele, care sa surprinda obiceiurile si folclorul laic al acelor vremuri, v-as fi recunoscator...

Cred ca poti incerca si "Eu, Claudius, Zeul", de R. Graves, in traducerea lui N. Steinhardt, pe la sfarsitul anjilor 70. e jurnalul imparatului Claudius, reabilitat, care descrie, cu multa luciditate si autoironie cum a ajuns la domnie, evenimentele din perioada aceasta, printre care si Irod Antippa, multe reflectii despre conditia umana... Din ce imi aduc eu aminte, are multe pagini despre Irod Antippa, situatia politica si mentalitatile din Palestina.

Atentie insa la astfel de romane istorice de popularizare, pentru ca, la un moment dat, risti foarte tare sa nu mai stii unde este granita dintre fictiune si real! Nu sunt nicidecum surse stiintifice de informare. Dar daca ai un proiect despre reprezantari literare / artistice ale vremurilor acelora, e OK.

Uite, o carte stiintifica e cea a lui Oisteanu, "Imaginea evreului in cultura romana". Poate te ajuta si te trimite pe niste piste.