Drumul spre calugarie

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de zaharia_2009

Atit de rau imi pare ca nu putem vorbi fata catre fata ... !
Postarea ta poate fi talmacita si in alte masuri dar poate da nastere si la alte si alte lucruri folositoare de discutat .
Ce bine ar fi fost daca ar fi existat posibilitatea vederii la fata a noastra, a cit mai multora, si a discuta si a participa impreuna la Liturghia Bisericii !
Cred ca ar fi un lucru bun , desi neplipsit si de animozitati , caci satan nu doarme absolut deloc . Cred ca am elimina si mai bine ambiguitatile si banuielile efemere reciproce.
Desi de multe ori nu am privit cu ochi buni aceasta eventualitate (a dus la deconspirarea unor intimitati peronale aici pe forum prin marturisirile altora, a dus la tachinare ,la spargerea barierelor de politete si respect, la afronturi, etc) cred ca totusi ea opoate fi si folositoare iar cei care gresesc intentionat cu ceva asupra fratilor sai se autoelinina din confrerie in timp .
Dar asta este . Vorbim cum putem si cit putem , cit reusim de bine sa ne exprimam si sa ne facem intelesi si asta este destul in conditiile raspindirii noastre intro tara intreaga si cu tot felul de obligatii pe cap prin conditiile sociale in care existam.
Iarasi ma gindeam uneori ca posibilitatea de a face , macar citiva, pelerinaje impreuna ne-ar oferi posibilitatea (nu stiu daca pt. toti ar fi privita ca buna) de a ne cunoaste si a dialoga si mai bine pe tema cunoasterii lui Dumnezeu .
Alteori ma gindesc ca toate aceste idei nu sunt decit sorcovisme ale mintii mele prea entuziaste .
Si poate ca si acum idealizez si vorbesc cu voce tare nestiind prea bine ce fac !

Ginduri si ginduri aduse de bucuria frateasca, de bucuria de a imparti cu celalalt iubirea lui Dumnezeu .
Ginduri care uneori sunt alungate de mindria si supararea antifrateasca si inlocuite cu alte ... ginduri .

Asta este firea omului , slaba dar rivnitoare !

Iertati-ma fratilor ! Oricum nu facem decit ceea ce putem , sau ceea ce ne este ingaduit !

De dimineata tot incerc - printre picaturi - sa termin de citit Viata Sfantului Antonie cel Mare... Si tot printre picaturi imi mai arunc cate o privire pe forum... Obisnuinta asta... nu pot scapa de ea usor...
Frate Zaharia, eu iti multumesc pentru gandurile tale bune si te rog sa nu te indoiesti de reciprocitatea lor. Bine-ar fi daca ne-am putea aduna macar o parte dintre noi, undeva, in drumurile noastre la lacasurile sfinte... Poate asa s-ar risipi multe rele, iar vrajmasul n-ar mai avea atata putere asupra noastra... Cine stie cum va orandui Dumnezeu? Eu cred ca, pe cei uniti in ganduri bune, ii aduna cum stie El mai bine!
Din toate astea, daca am castigat pacea sufleteasca intre doua sau mai multe persoane care pana nu demult nu prea s-au inteles, e deja un lucru bun! Trebuie sa avem incredere si sa intelegem ca, dincolo de orice, se afla tot un suflet de om, care are nevoie disperata de liniste... Chiar daca el insusi nu o respecta sau o tulbura, se bucura daca se poate ruga linistit sau poate adormi usor, fiindca a primit de la ceilalti multa caldura sufleteasca!...
Dumnezeu sa ne intareasca pe toti in credinta si sa ne dea rabdare sa trecem cu bine peste toate!

[sophia]

1. Multumesc "Mosh-Neagu" - mesaje frumoase si sensibile

2. Laura19 - exista multe puteri la monahi. Poate nu stiu eu sa le numesc corect.
De ex. citeam ca parintele Boca si altii, aveau o putere de a vedea niste lucruri in om, de cum aparea in fata lui, chiar spunea(u) oamenilor ce au de facut si ce li se va intampla in viitor, cu o mare precizie.
Voi cum numiti asta?
Asta cu destinul omului este discutabil. Eu sunt convinsa ca Dumnezeu iti da un drum in viata si tu pe urma ti-l mai aranjezi cum vrei. Dar ceva vine de la El, este o voie a Sa. Chiar daca multi nu vor sa accepte asta.
Ba pot sa fie si manastiri care sa ajute oamenii si fara yoga si alte chestii orientale. Pur si simplu sa poti discuta cu monahi, sa te poti retrage din lume sa te rogi si sa ai liniste.
O fi chiar asa de rau si imposibil?
Chiar si acele ascultari pot face bine, mai ales tinerilor cu diverse probleme si rebelari.

Literatura ortodoxa? Cine a spus ca nu e buna? Am spus doar ca lipsesc niste lucruri, dar or fi si nu stiu eu (adica biografii de monahi, experiente din manastire).

Si n-a vorbit nimeni aici de magie, ci de haruri date de Dumnezeu.

3. Ioanna si Zaharia - mesajele lui Zaharia sunt o gramada de grau amestecat cu multa neghina si sau alte impuritati. Este greu de selectat. Eu am inteles ca el judeca si critica oamenii in general ca nu se duc la biserica si ca nu au credinta. Pentru Zaharia cam nimeni nu are destula credinta.

Tare bine ar fi fie sa avem mai multi preoti si teologi (poate profesii noi care sa se ocupe numai de duhovnicie, cateheza si intrebarile oamenilor, munca cu oameni, caci preotii nu au destul timp), sau mergem pe la manastiri macar in concedii, sau sabbatical (an liber de la serviciu) in care sa ne mai linistim si sa mai invatam de la monahi, sa ne mai rugam, sa ne mai retragem din lume.
Pe forumuri vad ca nu ne putem intelege.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de sophia

1. Multumesc "Mosh-Neagu" - mesaje frumoase si sensibile

2. Laura19 - exista multe puteri la monahi. Poate nu stiu eu sa le numesc corect.
De ex. citeam ca parintele Boca si altii, aveau o putere de a vedea niste lucruri in om, de cum aparea in fata lui, chiar spunea(u) oamenilor ce au de facut si ce li se va intampla in viitor, cu o mare precizie.
Voi cum numiti asta?
Asta cu destinul omului este discutabil. Eu sunt convinsa ca Dumnezeu iti da un drum in viata si tu pe urma ti-l mai aranjezi cum vrei. Dar ceva vine de la El, este o voie a Sa. Chiar daca multi nu vor sa accepte asta.
Ba pot sa fie si manastiri care sa ajute oamenii si fara yoga si alte chestii orientale. Pur si simplu sa poti discuta cu monahi, sa te poti retrage din lume sa te rogi si sa ai liniste.
O fi chiar asa de rau si imposibil?
Chiar si acele ascultari pot face bine, mai ales tinerilor cu diverse probleme si rebelari.

Literatura ortodoxa? Cine a spus ca nu e buna? Am spus doar ca lipsesc niste lucruri, dar or fi si nu stiu eu (adica biografii de monahi, experiente din manastire).

Si n-a vorbit nimeni aici de magie, ci de haruri date de Dumnezeu.

3. Ioanna si Zaharia - mesajele lui Zaharia sunt o gramada de grau amestecat cu multa neghina si sau alte impuritati. Este greu de selectat. Eu am inteles ca el judeca si critica oamenii in general ca nu se duc la biserica si ca nu au credinta. Pentru Zaharia cam nimeni nu are destula credinta.

Tare bine ar fi fie sa avem mai multi preoti si teologi (poate profesii noi care sa se ocupe numai de duhovnicie, cateheza si intrebarile oamenilor, munca cu oameni, caci preotii nu au destul timp), sau mergem pe la manastiri macar in concedii, sau sabbatical (an liber de la serviciu) in care sa ne mai linistim si sa mai invatam de la monahi, sa ne mai rugam, sa ne mai retragem din lume.
Pe forumuri vad ca nu ne putem intelege.

Fragment din povestea lui Stavros despre marfurile din tirg si viata omului :

"Eu bat tirgul si iarmarocul nu ca sa-mi vind ale mele mai mult. Ca si asa este plina tara de neghina si impuritati incit adaugindu-le si pe ale mele ne-am putea stinge cu totii .
Caut insa si eu sa cumpar griu, griul bun , griul curat, griul bun de samanat , de la altii despre care se spune ca il au precum aurul in topitoare .
Aud un nume , ca are acestea, si ma duc si il caut , dar gasesc usa inchisa si aflu ca nu mai este .
Imi spun insa altii ca din griul dat de acela se mai gaseste la cutare si cutare in hambare . Si plec catre intr-acolo .
Uneori gasesc si ma indestulez si fiindu-mi bine asa spun si altora si ii indemn.
Alteori nici aici nu mai gasesc si gindul supararii ma cuprinde caci nu am auzit pina acum sa poata trai cineva altfel decit cu griul de aur, curat .

Insa , in timpul din urma am vazut ca pe linga cei care vindeau griul acesta au mai aparut si dintre cei care il vind cu neghina si impuritati .
Nedumerit am intrebat ; mi s-a raspuns : cei care vind griul de aur sunt lucratorii, nevoindu-se pt. tine ca sa traiesti .
Cei care il vind amestecat sunt negustorii, si ei vor sa te invete pe tine sa il alegi .
Cind dai peste primii te bucuri mult si imediat te folosesti .
Cind ii intilnesti pe cei din urma, desi esti necajit, mai intii te nevoiesti si abia apoi te folosesti .
Insa poti fi bucuros ca pe oricine vei intilni vei gasi hrana ta !
Caut-o ! "

O povestioara gasita pe o coperta de carte ... si luata de acolo !

[leonte]

În prealabil postat de zaharia_2009

Fragment din povestea lui Stavros despre marfurile din tirg si viata omului :

"Eu bat tirgul si iarmarocul nu ca sa-mi vind ale mele mai mult. Ca si asa este plina tara de neghina si impuritati incit adaugindu-le si pe ale mele ne-am putea stinge cu totii .
Caut insa si eu sa cumpar griu, griul bun , griul curat, griul bun de samanat , de la altii despre care se spune ca il au precum aurul in topitoare .
.....................
Insa , in timpul din urma am vazut ca pe linga cei care vindeau griul acesta au mai aparut si dintre cei care il vind cu neghina si impuritati .
Nedumerit am intrebat ; mi s-a raspuns : cei care vind griul de aur sunt lucratorii, nevoindu-se pt. tine ca sa traiesti .
Cei care il vind amestecat sunt negustorii, si ei vor sa te invete pe tine sa il alegi .
Cind dai peste primii te bucuri mult si imediat te folosesti .
Cind ii intilnesti pe cei din urma, desi esti necajit, mai intii te nevoiesti si abia apoi te folosesti .
Insa poti fi bucuros ca pe oricine vei intilni vei gasi hrana ta !
Caut-o ! "

Este minunata si utila, pentru vremurile coplesite de superficialte, vremuri pe care le traim.
Am totusi o veste buna. Dumnezeu nu e nici complex, nici sofisticat, ci Un mare iubitor de simplitate: ce este "da!" sa fie "da!" si ce este "nu!" sa fie "nu!" .

Noi insa, nu putem fi asa. Suntem afectati de viclenie, iar simplitatea si claritatea pare ca ne-ar insulta inteligenta. Ne putem la incercare unii pe altii, ne ispitim, ne tachinam, vorbim cu subintelesuri, batem "apropouri", iar cei care nu tin pasul cu viclenia noastra sunt prostuti. Si atunci, este nevoie de astfel de istorisiri care sa abata interesul viclesugului din inima fiecaruia, sa ne abata de la intuneric spre lumina.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de sophia

... mesajele lui Zaharia sunt o gramada de grau amestecat cu multa neghina si sau alte impuritati.

Putine sunt mesajele fara neghina pe forumul nostru, draga mea... Extrem de putine. Iar ale mele nu se numara printre ele. Din pacate unele au atata neghina, ca aproape nu se mai desluseste graul, iar daca te straduiesti sa-l aduni, nu-ti ajunge sa saturi ... o furnicuta!...
Se intampla totusi un fenomen straniu; in ciuda faptului ca noi suntem incredintati ca semanam "grau curat", sa nu fi avut destula grija initial sa curatim desaga in care sa punem graul, iar acolo sa fie din vremuri de demult, neghina vrajmasului, care are atata rautate incat transforma si marea parte a graului nostru, in "balarii de soi"... Doar bunul Dumnezeu, prin mila lui cea mare, este in masura sa faca... "o magie" cu noi, care suntem adevarate neghine in ogorul Lui, si sa ne faca grau curat... Fara El... risipa si vant!

Pe forumuri vad ca nu ne putem intelege.

Poate in biserici, daca incercam mai des!...

Last edit: Acum am vazut si mesajul lui Zaharia... Foarte frumoasa povestioara! Daca ne-am folosi de toate cate ni le da Dumnezeu, si nu ne-am incrunta si am rastalmaci vorbele, mult folos am mai avea in viata asta trecatoare!

[glykys]

Pentru Sophia - carte despre viata parintelui Cleopa - deci o carte intreaga, nu pasaje : http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ntelui-cleopa/

Marturii despre sine ale par. Arsenie Papacioc - http://www.crestinortodox.ro/parinti...ine-69485.html

Parintele Paraian despre sine:
: Părinte, ne-aţi spus despre maica Teodosia, despre părintele Arsenie. E mult dacă vă cerem să ne spuneţi ceva despre dumneavoastră? Despre începuturile dumneavoastră? R: Apoi despre mine, n-am ceva deosebit de spus. Despre mine poate vor spune alţii, vor exagera alţii despre mine. Eu am început, m-am trezit în lumea aceasta, în sfera aceasta, a gândirii religioase. Însă v-am spus că am fost rău, aşa că deja aveţi nişte elemente, nu? Cum zicea buna: “Hoheriule şi mişelule!”. Sau aveam o vecină acolo, îi zicea nănaşă la mama, dar nu mama era nănaşa, ci soacra lui mama, mama lui tata. Şi făcea: “Nănaşe, acesta nu este botezat bine! Să-l duci la popa să-i mai citească ceva, că nu i le-a zis toate”. Acestea sunt începuturile mele. Ştiu că am fost lacom de bani. M-am dus odată, când ne-o dus părinţii mei la Maglavit - tata m-a dus, a stat cu mine vreo câteva zile - şi a zis tata că: “Hai să punem doi lei de la tine. Să punem că poate se primeşte”. Parcă şi-acum îmi pare rău după banii ăia. Aşa mi-a părut de rău. Nu ştiu de ce am fost aşa lacom, cu cine oi fi semănat, cu buna poate. Aveam o bunică, şi eu eram la un târg, la Ocna Sibiului - eram copil aşa de 8-9 ani. Ne-am dus la târg, la Ocna. Şi unul striga pe acolo: “Limonată! Limonată! Un leu paharul”. Eu am vrut limonată. No, mi-a cumpărat de un leu, am băut limonată. Şi după aceea a strigat tot acela: “Sirop de zmeură”. Şi-am vrut şi de-ăla. Şi vine buna: “Nu, c-ai mai băut de acela”, şi nu ştiu ce. Şi el strigă, de acolo - acela cu limonata, cu siropul -: “Uite la bătrâna cât e de zgârcită!”. Aşa c-oi fi semănat cu cineva. Buna, dacă zicea cineva de vreun nepot că seamănă cu ea zicea: “Numai de-ar semăna cu mine, că-i bine”.





Eu când eram copil nici nu ştiam cum se numeşte ceea ce sunt eu, că sunt ortodox. Nu ştiam. Că şi pe bunicii mei dacă îi întreba cineva de ce credinţă sunt, nu ar fi putut spune că sunt de credinţă ortodoxă. Ar fi zis că‑s de credinţa românilor, a oamenilor din satul nostru. Eram copil şi m‑a întrebat cineva: ”Măi, tu ai drăguţă?”. Şi i‑am zis: “Nu ştiu, stai să mă duc să o întreb pe mama”. Cam aşa era şi cu oamenii, pe care dacă i‑ai fi întrebat dacă sunt ortodocşi, ar fi zis: “Stai să mă duc să întreb pe cineva pentru că nu ştiu”. Nu aveau cu ce să se confrunte cu altceva ca să spună că sunt ortodocşi. Când m‑am dus la şcoală la Cluj, eram copil de vreo şase ani jumate‑şapte, şi m‑au întrebat colegii: “Tu ce eşti? Ce credinţă ai?”. Şi eu n‑am ştiut. Şi m‑au întrebat cum zic eu când îmi fac cruce. Şi am spus că zic: “În numele Tatălui şi‑al Fiului şi‑al Sfântului Duh”. Mi‑au zis atunci că sunt ortodox. Aşa am aflat că sunt ortodox.






Sunt multe marturisiri inserate.