Drumul spre calugarie

[ioanna]

În prealabil postat de iana

Eu nu cred ca cine nu ingrijeste mormintele inseamna ca nici nu se roaga pentru cei raposati. Oricum pe cineva drag il porti mereu in gandurile si rugaciunile tale fara sa fie nevoie sa mergi la mormant.

Eu nu m-as simti bine sa las mormantul tatalui meu sau a bunicilor mei in paragina, de aceea merg la cimitr.(nu des, dar merg) Pe altii poate nu-i intereseaza, astfel ca-si lasa crucile mancate de rugina timpului si pline de balarii. Eu nu stiu daca cei care-si abandoneaza mormintele rudelor se roaga pentru ei, insa cand vad un mormant ingrijit stiu ca acea persoana o face. Mergi la cimitir asa cum mergi si la biserica, chiar daca unii spun ca nu-i nevoie, ca te poti ruga acasa. Nu cred ca o persoana care merge la mormintele marilor duhovnici, nu merge si la mormintele celor dragi.

[iana]

În prealabil postat de ioanna

Eu nu m-as simti bine sa las mormantul tatalui meu sau a bunicilor mei in paragina, de aceea merg la cimitr.(nu des, dar merg) Pe altii poate nu-i intereseaza, astfel ca-si lasa crucile mancate de rugina timpului si pline de balarii. Eu nu stiu daca cei care-si abandoneaza mormintele rudelor se roaga pentru ei, insa cand vad un mormant ingrijit stiu ca acea persoana o face.

Oricum dupa doua- trei generatii toate ajung parasite...deci de aceea sa nu judecam.

[ioanna]

Zaharia:Dar de mic copil am trait si traiesc in sudul tarii.
Acest lucru a facut ca mama mea , in rimp , sa sufere anumite modificari, indreptari , in ceea ce priveste dreapta vietuire , o imbunatatire fata de ceea ce era ea obisnuita.

Domnule Zaharia, dar parca-n sud e mai rau decat la noi, parca asa spuneati anterior:)

În prealabil postat de iana

Oricum dupa doua- trei generatii toate ajung parasite...deci de aceea sa nu judecam.

Dar banuiesc ca nu te deranjeaza ca altii isi ingrijesc mormintele, deci nu trebuie judecati ca o fac.

[iana]

În prealabil postat de ioanna

Domnule Zaharia, dar parca-n sud e mai rau decat la noi, parca asa spuneati anterior:)

Dar banuiesc ca nu te deranjeaza ca altii isi ingrijesc mormintele, deci nu trebuie judecati ca o fac.

Eu chiar speram sa nu interpretezi.
Oricum si eu sunt din Ardeal, dar pot recunoaste ca, din pacate, dl. Zaharia are dreptate.

[Mosh-Neagu]

Din fericire si eu recunosc ca Zaharia are dreptate!
Sa ne traiesti, frate Zaharia si sa ne ierti si tu pe noi!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de ioanna

Domnule Zaharia, dar parca-n sud e mai rau decat la noi, parca asa spuneati anterior:)

Dar banuiesc ca nu te deranjeaza ca altii isi ingrijesc mormintele, deci nu trebuie judecati ca o fac.

Da, imi mentin afirmatia !
Ca imagine absolut generala despre sud inchipuiti-va ca duminica dvs. mergeti intr-o minastire de la marginea unui sat iar pe drum vedeti multa lume cu sapa pe umeri indreptindu-se spre cimp !
Ca opriti masina si ca ii strigati sa va raspunda de ce nu merg la biserica iar ei va raspund : da ce ba ! holda nu este a lui Dumnezeu ? Cind muncesc pe holda Lui , nu il slujesc , nu ii slujesc ca unui stapin !?

Dupa ce parintii mei s-au stabilit in orasul sudist mama a cautat sa ia legatura cu o biserica dar cit mai dosita pt. a nu ii face rau tatalui meu intr-un fel sau altul daca ar fi fost vazuta ca merge impreuna cu copii ei .
Asa a ajuns in unica minastire de la marginea orasului pe care a frecventat-o
zeci de ani !
Mergind intr-o minastire a avut ocazia sa cunoasca toata slujirea , tot tipicul si liturgica corecta . De atunci, si inca si in ziua de astazi, mama mea afirma mereu : la noi sti cum este...?
De aproape 10 ani tot discut cu mama si analizam cum si care este slujirea corecta si cine greseste practicind obiceiuri ramase necorectate in popor pina in ziua de astazi .
Chiar se intimpla, cind un strain de Regat ajunge in biserica noastra, sa nu procedeze canonic mama obisnuieste dupa slujba sa recomande : frate , cel mai bine este sa intrebi cum este corect sa procedezi , altminteri poti avea surprize .

In acest sens am facut afirmatiile .`
Nu am dorit sa va supar si va rog sa-mi iertati exprimarea incilcita , cu perdea .
Dar decit sa va necajesc , considerati mai bine ca nici nu am postat nimic astazi !

Nu ati suparat pe nimeni, dl.Zaharia. :)

Personal am spus cum am vazut ca e prin Brasov. In rest, recunosc nu am prea fost prin tara sa observ cu ochii mei obiceiurile oamenilor. Nu am apucat. Chiar sper sa ajung sa dau si eu turul Romaniei. :))

[ioanna]

În prealabil postat de zaharia_2009

In acest sens am facut afirmatiile .`
Nu am dorit sa va supar si va rog sa-mi iertati exprimarea incilcita , cu perdea .Dar decit sa va necajesc , considerati mai bine ca nici nu am postat nimic astazi !

Nu m-ati suparat, in buna parte va dau dreptate si cred ca e bine sa stii si cum privesc altii din exterior ceea ce se intampla in comunitatea ta locala.

[sophia]

Era vorba de manastiri, de drumul spre calugarie.
Ati ajuns la ingrijit morminte si alte lucruri.
Si promitea sa fie un subiect asa interesant.

În prealabil postat de sophia

Era vorba de manastiri, de drumul spre calugarie.
Ati ajuns la ingrijit morminte si alte lucruri.
Si promitea sa fie un subiect asa interesant.

Bine spus, Sophia.

Sa urmarim drumul spre calugarie al sfantului Ioan Iacob Hozevitul.

S-a născut la 23 iulie 1913 într-un sat de pe malul Prutului, Crăiniceni, comuna Păltiniş, judeţul Botoşani, într-o familie de ţărani foarte credincioşi, anume Ecaterina şi Maxim Iacob, fiind singurul copil la părinţi. Din botez s-a chemat Ilie, iar în familie i se spunea "Iliuţă". La 6 luni de zile de la naştere, mama pruncului Ilie îşi dă sufletul. După doi ani, moare şi tatăl său în război, în toamna anului 1916, rămânând orfan de amândoi părinţii. El este îngrijit timp de zece ani de bunica sa, Maria Iacob, care de timpuriu i-a semănat în suflet tainele credinţei, învăţându-l de mic cu rugăciunea, postul, cercetarea bisericii şi respectarea rânduielilor creştineşti. În 1923 a decedat şi bunica, lăsând pe micul Ilie cu totul orfan şi lipsit de mângâierea părinţilor şi a bunicilor. De acum, copilul este luat în grija unchiului său, Alecu Iacob, care avea acasă şase copii.
Primii ani de şcoală îi face în satul natal, iar între anii 1926-1932 urmează gimnaziul "Mihail Kogălniceanu" la Lipcani-Hotin şi liceul "Dimitrie Cantemir" la Cozmeni-Cernăuţi, fiind cel mai bun elev din şcoală.
Dorul spre Împărăţia lui Dumnezeu şi al vieţii pustniceşti, după exemplul şi pilda Părinţilor care au trăit în pustie, a atras din tânără vârstă pe cel ce a primit numele de botez Ilie, la viaţa monahicească. În vara anului 1932, rudele voiau să-l dea la facultatea de Teologie din Cernăuţi, ca să-l facă preot. Dar el, simţindu-se chemat de Dumnezeu la o viaţă mai înaltă, le-a spus: "Nu, eu vreau să mă fac călugăr!" După un an, tânărul Ilie, pe când lucra la câmp, se ruga lui Dumnezeu să-i descopere calea pe care să o urmeze. Deodată a auzit un glas de sus, zicând: "Mănăstirea!" Din clipa aceea nu a mai avut odihnă în suflet. În vara anului 1933, cerând binecuvântarea duhovnicului său, tânărul Ilie şi-a luat cărţile sfinte, crucea şi icoana Maicii Domnului din casa natală, fiind în zi de duminică, şi, călăuzit de Duhul Sfânt, a intrat în obştea Mănăstirii Neamţ, unde face ascultare, la infirmerie şi la biblioteca mănăstirii.



Sursa:



http://ro.orthodoxwiki.org/Ioan_Iacob_Hozevitul