Sarac vs Bogat

Cred că s-ar încadra aici şi o discuţie despre standardul de viaţă.

Am înţeles că nici bogăţia nu te osândeşte, nici sărăcia nu te mântuieşte. Votul sărăciei îl dau monahii/ monahiile. Pentru cineva care trăieşte în lume eu aş vedea ca binevenit un echilibru între suflet şi muncă, între timpul "acordat" lui Dumnezeu şi cel folosit pentru agoniseală. Evident, şi când lucrăm e bine să lucrăm ca pentru Dumnezeu. Vreau să spun doar să nu ne lăcomim şi să muncim mai multe decât ne ţin puterile, ci să ne menţinem şi pacea sufetească.

Deşi de multe ori nu putem alege, să zicem că ne rugăm şi Dumnezeu ne ajută, să avem un serviciu ok, care ne permite şi echilibrul de care vorbim mai sus. În ce măsură trebuie să rămânem modeşti (în îmbrăcăminte, concedii, locuinţă etc.)? Trebuie să fim modeşti? Şi termenul acesta/ standardele de viaţă le văd ca fiind discutabile. Până la urmă cred că dacă sufletul nostru nu se lasă subjugat de lăcomie, zgârcenie, răutate, el însuşi ne va spune cât să ne întindem cu confortul propriu şi cât să folosim pentru semeni. Cred că Dumnezeu ne ghidează, dacă avem dubii putem să apelăm şi la duhovnic.

Cunoaşteţi însă mireni care aleg sărăcia de bună voie? Are această alegere folos duhovnicesc? În părintele Cleopa era o povestire despre o căsătorie albă în care cei doi erau binecuvântaţi cu bogăţie din roadele muncii lor, din care dăruiau şi bisericilor/ mănăstirii/ altor oameni. Deci Dumnezeu dă şi bogăţia. Mi se pare ciudat ca, nefiind monah, să cauţi de bunăvoie să fii sărac. Din păcate sărăcia este pentru mulţi o realitate pe care nu şi-au ales-o...

[glykys]

Draga Annyta, azi m-am invrednicit si eu sa prind numai Evanghelia de la Utrenie, dar mi-a folosit. Iata ce s-a citit acolo:


Şi a venit el în toată împrejurimea Iordanului, propovăduind botezul pocăinţei, spre iertarea păcatelor. 4. Precum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia proorocul: "Este glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui. 5. Orice vale se va umple şi orice munte şi orice deal se va pleca; căile cele strâmbe se vor face drepte şi cele colţuroase, drumuri netede. 6. Şi toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu". 7. Deci zicea Ioan mulţimilor care veneau să se boteze de el: Pui de vipere, cine v-a arătat să fugiţi de mânia ce va să fie? 8. Faceţi, dar, roade vrednice de pocăinţă şi nu începeţi a zice în voi înşivă: Avem tată pe Avraam, căci vă spun că Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam. 9. Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. 10. Şi mulţimile îl întrebau, zicând: Ce să facem deci? 11. Răspunzând, Ioan le zicea: Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea. 12. Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus: Învăţătorule, noi ce să facem? 13. El le-a răspuns: Nu faceţi nimic mai mult peste ce vă este rânduit. 14. Şi îl întrebau şi ostaşii, zicând: Dar noi ce să facem? Şi le-a zis: Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi mulţumiţi cu solda voastră. 15. Iar poporul fiind în aşteptare şi întrebându-se toţi despre Ioan în cugetele lor: Nu cumva el este Hristosul? 16. A răspuns Ioan tuturor, zicând: Eu vă botez cu apă, dar vine Cel ce este mai tare decât mine, Căruia nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc, 17. A Cărui lopată este în mâna Lui, ca să cureţe aria şi să adune grâul în jitniţa Sa, iar pleava o va arde cu foc nestins. 18. Încă şi alte multe îndemnând, propovăduia poporului vestea cea bună. (Luca, 3, 3-18)

În prealabil postat de glykys

9. Acum securea stă la rădăcina pomilor; deci orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc. 10. Şi mulţimile îl întrebau, zicând: Ce să facem deci? 11. Răspunzând, Ioan le zicea: Cel ce are două haine să dea celui ce nu are şi cel ce are bucate să facă asemenea. 12. Şi au venit şi vameşii să se boteze şi i-au spus: Învăţătorule, noi ce să facem? 13. El le-a răspuns: Nu faceţi nimic mai mult peste ce vă este rânduit. 14. Şi îl întrebau şi ostaşii, zicând: Dar noi ce să facem? Şi le-a zis: Să nu asupriţi pe nimeni, nici să învinuiţi pe nedrept, şi să fiţi mulţumiţi cu solda voastră.

Mulţumesc, gykys, un îndemn bun de urmat.

stiu ca suna ciudat dar si saracia poate fi motiv de mandrie(ce frumos e sa fi o persoana saraca,poate umila si smerita,toata lumea te apreciaza,ii e mila de tine,pe cand persoanele bogate sunt vazute ca fiind pacatoase) si chiar de judecata(eu,saraca fiind,il judec pe cel bogat ca se imbraca cu haine de firma,ca are nu stiu ce masina etc.)

Mi-am adus aminte de Psalmul 61:

l. Oare nu lui Dumnezeu se va supune sufletul meu? Că de la El este mântuirea mea;
2. Pentru că El este Dumnezeul meu, Mântuitorul meu şi Sprijinitorul meu; nu mă voi clătina mai mult.
3. Până când vă ridicaţi asupra omului? Căutaţi toţi a-l doborî, socotindu-l ca un zid povârnit şi ca un gard surpat!
4. S-au sfătuit să doboare cinstea mea, alergat-au cu minciună; cu gura lor mă binecuvântau şi cu inima lor mă blestemau.
5. Dar lui Dumnezeu supune-te, suflete al meu, că de la El vine răbdarea mea;
6. Că El este Dumnezeul meu şi Mântuitorul meu, Sprijinitorul meu; nu mă voi strămuta.
7. În Dumnezeu este mântuirea mea şi slava mea; Dumnezeu este ajutorul meu şi nădejdea mea este în Dumnezeu.
8. Nădăjduiţi în El toată adunarea poporului; revărsaţi înaintea Lui inimile voastre, că El este ajutorul nostru.
9. Dar deşertăciune sunt fiii oamenilor, mincinoşi sunt fiii oamenilor; în balanţă, toţi împreună sunt deşertăciune.
10. Nu nădăjduiţi spre nedreptate şi spre jefuire nu poftiţi; bogăţia de ar curge nu vă lipiţi inima de ea.
11. O dată a grăit Dumnezeu, aceste două lucruri am auzit: că puterea este a lui Dumnezeu şi a Ta, Doamne, este mila; că Tu vei răsplăti fiecăruia după faptele lui.

[Tomita]

În prealabil postat de Annyta

Cred că s-ar încadra aici şi o discuţie despre standardul de viaţă.

Am înţeles că nici bogăţia nu te osândeşte, nici sărăcia nu te mântuieşte. Votul sărăciei îl dau monahii/ monahiile. Pentru cineva care trăieşte în lume eu aş vedea ca binevenit un echilibru între suflet şi muncă, între timpul "acordat" lui Dumnezeu şi cel folosit pentru agoniseală. Evident, şi când lucrăm e bine să lucrăm ca pentru Dumnezeu. Vreau să spun doar să nu ne lăcomim şi să muncim mai multe decât ne ţin puterile, ci să ne menţinem şi pacea sufetească.

Deşi de multe ori nu putem alege, să zicem că ne rugăm şi Dumnezeu ne ajută, să avem un serviciu ok, care ne permite şi echilibrul de care vorbim mai sus. În ce măsură trebuie să rămânem modeşti (în îmbrăcăminte, concedii, locuinţă etc.)? Trebuie să fim modeşti? Şi termenul acesta/ standardele de viaţă le văd ca fiind discutabile. Până la urmă cred că dacă sufletul nostru nu se lasă subjugat de lăcomie, zgârcenie, răutate, el însuşi ne va spune cât să ne întindem cu confortul propriu şi cât să folosim pentru semeni. Cred că Dumnezeu ne ghidează, dacă avem dubii putem să apelăm şi la duhovnic.

Cunoaşteţi însă mireni care aleg sărăcia de bună voie? Are această alegere folos duhovnicesc? În părintele Cleopa era o povestire despre o căsătorie albă în care cei doi erau binecuvântaţi cu bogăţie din roadele muncii lor, din care dăruiau şi bisericilor/ mănăstirii/ altor oameni. Deci Dumnezeu dă şi bogăţia. Mi se pare ciudat ca, nefiind monah, să cauţi de bunăvoie să fii sărac. Din păcate sărăcia este pentru mulţi o realitate pe care nu şi-au ales-o...

Mi-a placut prima parte a post-ului.
referitor la ultima parte:
Sunt o multime de persoane in tarile vestice (cunosc in Olanda) si nordice (Suedia...daca nu ma insel un exemplu era fondatorul IKEA) care au un mod de viata f., f. modest.
Din pacate nu din motive duhovnicesti si nici nu sunt ciudati..doar au respectat un mod de viata traditionalist/conservator ..asa au invatat in familiile lor. In Olanda de exemplu pana la generatia trecuta daca nu curatai totul din farfurie erai prost crescut, privit urat de cei din jur pt ca arunci mancarea. Si acum au hartia igienica impartita pe bucati pt a nu irosi multa, etc.
Si asa sunt mutumiti....
Unii de la noi (romani) desi se imbraca dupa cea mai scumpa marca tot mai privesc in jur pt comparatii...vor 5 case, 7 terenuri, cel putin 3 masini desi nu au nevoie, etc...sunt o multime de parveniti - nu aplica nici cele mai simple reguli de igiena dar au masina scumpa.
Ne lipsesc multi ani de educatie...si avem pretentii economice la nivel european dar suntem de o iresponsabilitate nemaivazuta (cunosc personal caz de taximetrist care vrea sa castige ca la Maasctricht dar da banii pe tigari scumpe (sa zicem o slabiciune) si sparge lemne in casa).
Poti macar sa te amuzi de ironia situatiilor pentru ca in mod sigur asa realitati ca la noi nu mai gasesti pe nicaieri.

[Vlad_7]

În prealabil postat de Tomita

Mi-a placut prima parte a post-ului.
referitor la ultima parte:
Sunt o multime de persoane in tarile vestice (cunosc in Olanda) si nordice (Suedia...daca nu ma insel un exemplu era fondatorul IKEA) care au un mod de viata f., f. modest.
Din pacate nu din motive duhovnicesti si nici nu sunt ciudati..doar au respectat un mod de viata traditionalist/conservator ..asa au invatat in familiile lor. In Olanda de exemplu pana la generatia trecuta daca nu curatai totul din farfurie erai prost crescut, privit urat de cei din jur pt ca arunci mancarea. Si acum au hartia igienica impartita pe bucati pt a nu irosi multa, etc.
Si asa sunt mutumiti....
Unii de la noi (romani) desi se imbraca dupa cea mai scumpa marca tot mai privesc in jur pt comparatii...vor 5 case, 7 terenuri, cel putin 3 masini desi nu au nevoie, etc...sunt o multime de parveniti - nu aplica nici cele mai simple reguli de igiena dar au masina scumpa.
Ne lipsesc multi ani de educatie...si avem pretentii economice la nivel european dar suntem de o iresponsabilitate nemaivazuta (cunosc personal caz de taximetrist care vrea sa castige ca la Maasctricht dar da banii pe tigari scumpe (sa zicem o slabiciune) si sparge lemne in casa).
Poti macar sa te amuzi de ironia situatiilor pentru ca in mod sigur asa realitati ca la noi nu mai gasesti pe nicaieri.

Sau poți să zici și de cei care mor de foame 3 luni ca să își cumpere un GalaxyS3 sau un iPhone :)

[adam000]

Oare unul care este bogat in rabdare, poate sa dea celui ce nu are rabdare?
Oare unul bogat in blandete, poate sa dea unuia sarac in ea?

Etc.

Oare nu sint TOATE (si bogatia materiala si cea sufleteasca) primite in dar de la Dumnezeu? Niciuna nu poti spune ca e meritul celui ce o are, caci fara Dumnezeu nu ar fi putut face nimic.

De ce majoritatea vad bogatia doar materiala? Sint ATATIA oameni saraci material dar bogati in calitati sufletesti/psihice! (pina la virtuti mai e ceva, cred). La fel sint atatia oameni saraci in calitati dar bogati material. Balanta este probabil echilibrata in ambele directii. Atunci cine e sarac si cine e bogat intre ei?

Eu va doresc la toti sa fiti cat mai bogati in virtuti !