EREZIILE romano-catolice

[Daniel_Ortodox]

Voi aveţi impresia dragilor, că eu sau alţi ortodocşi am acceptat aşa... hop tronc să fim ortodocşi? Că aşa ni s-a părut nouă, după un vis fain ce l-am avut.

Vă înşelaţi amarnic de credeţi asta.

Cel puţin eu, ticălosul, în timpul cât eram în seminar, am citit o groază de cărţi despre alte religii, despre alte confesiuni creştine şi foarte puţine despre ortodoxie. Îmi era sete ! Foarte sete să aflu ce-i de capu lumii ăsteia? Cei de capu nostru? La fel şi foarte diferiţi în acelaşi timp, la faţă, la gândire, la acţiuni, etc.
Abea în facultate, am început să adâncesc dulcea noastră credinţă, când am simţit întâi că aici e Acasă.

Unde-i Dumnezeu? Unde-i, mă întrebam? Am văzut moschei, în sinagogi, temple hinduse, adunările romano-catolicilor, ale adventiştilor, baptiştilor, penticostalilor, mormonilor, martorilor lui iehova, să-mi fie spre smerenie, am putut să le văd. Şi să-mi ierte Dumnezeu, că am mers să văd cum se închină oamenii direct diavolilor. Şi nu L-am găsit pe Dumnezeu acolo, niciunde.

Iar de fiecare dată când intram într-o Biserică Ortodoxă, mă simţeam Acasă. SFÂNTĂ ORTODOXIE, MIREASA LUI HRISTOS PREAFRUMOASĂ, preadulcea mea Biserică Creştină, curată, nevinovată, simplă şi suavă, gingaşă, precum Sfânta Icoană a Maicii Domnului, aşa e Biserica lui Hristos Creştină, numită Ortodoxă. Aici e Adevărul. Aici e Hristos. Pururi va fi. Amin. De o mie de ori pe zi de-aş putea muri pentru ea, mărturisind Adevărul Unic din ea, aş face-o. Fără nici un regret, fără nici o îndoială. Căci "am văzut lumina cea adevărată", cum se cântă după Sfânta Împărtăşanie. Fără cuvinte.
Departe de mine titlul de profesor sau preot, iubiţii Domnului, eu sunt un paznic întro parcare în londra, poate cel mai păcătos oraş din lume, iar după ce mă voi căsători, cu mila Domnului, atunci, cu pogorământ de la El, voi lua cu veşnică nevrednicie tainele slujirii Lui, în Taina Preoţiei. Până atunci poate mor, adorm. Slavă Domnului pentru toate.

Iertaţi-mă şi pomeniţi pe cel mai mic între oameni.