Istorii cu talc

[cristiboss56]

Pocainta: Drumul lacrimilor
Un mare bandit, dupa ce a trait o viata de nelegiuiri, si-a luat indemnul sa se pocaiasca.
A mers la un pustnic si i-a spus gandul lui.
Pustnicul l-a sfatuit:
- Ia un butoi mare si umple-l cu apa. Si cand o fi plin, sa stii ca Dumnezeu te-a iertat.
Omul merse si facu asa. Dar din ce turna, din aia butoiul ramanea gol. Turna zadarnic.
Incepu el atunci sa se mahneasca, zicandu-si: "Se vede treaba ca nu gasesc iertare la Dumnezeu...".
Asa de mare era mahnirea lui, ca incepura sa-i curga lacrimile.
Atunci s-a petrecut o minune.
Butoiul s-a umplut pe data, iar omul a simtit in suflet mangaierea iertarii lui Dumnezeu.
Numai prin lacrimile caintei putem capata de la Dumnezeu iertarea pacatelor noastre.


Rugaciunea: Potolirea fricii
Fiind furtuna mare, capitanul unei corabii ii dadu porunca celui mai tanar marinar sa se urce pe catarg si sa lege o franghie ce se rupsese.
Marinarul se infricosa si, inainte de a se urca, se duse putin in cabina sa.
Cum se intorsese inviorat la fata, capitanul il ispiti:
- Ai baut o gura de rachiu!?
- Nu, raspunse supus marinarul, m-am rugat lui Dumnezeu.


Sfanta Impartasanie: Leacul minunat
Intr-o casa de muncitor sarac dar plin de credinta in bunatatea lui Dumnezeu zacea de grea boala un copilas. Doctorul nu mai avea nici o nadejde sa-l scape. Mama copilului, ostenita de veghe, astepta voia lui Dumnezeu.
Vazand ca boala nu se da batuta, femeia il cheama pe preot sa-l impartaseasca pe copil.
Dupa ce-i dadu sfanta impartasanie, parintele il intreaba pe copil:
- Cum iti este?
Copilul isi aduna toate puterile si raspunse:
- Da, mi-e foarte bine.
A doua zi, cand veni doctorul, fu tare uimit: copilul era mult mai bine.
Peste o saptamana, copilasul se juca in ograda cu fratii lui, insanatosit pe deplin, cu toate ca nu mai fusese nici o nadejde.
Fiindca una-i puterea omului si alta este cea a lui Dumnezeu.

[glykys]

În prealabil postat de cristiboss56

Sfanta Impartasanie: Leacul minunat
Intr-o casa de muncitor sarac dar plin de credinta in bunatatea lui Dumnezeu zacea de grea boala un copilas. Doctorul nu mai avea nici o nadejde sa-l scape. Mama copilului, ostenita de veghe, astepta voia lui Dumnezeu.
Vazand ca boala nu se da batuta, femeia il cheama pe preot sa-l impartaseasca pe copil.
Dupa ce-i dadu sfanta impartasanie, parintele il intreaba pe copil:
- Cum iti este?
Copilul isi aduna toate puterile si raspunse:
- Da, mi-e foarte bine.
A doua zi, cand veni doctorul, fu tare uimit: copilul era mult mai bine.
Peste o saptamana, copilasul se juca in ograda cu fratii lui, insanatosit pe deplin, cu toate ca nu mai fusese nici o nadejde.
Fiindca una-i puterea omului si alta este cea a lui Dumnezeu.

De unde se vede ca Sfanta Impartasanie nu se da spre moarte, ci spre viata. Nu de alta, dar unii bolnavi sunt foarte fricosi - poate intra aici si superstitia - crezand ca daca li se administreaza Impartasania, sunt chiar pe punctul de a muri...

[cristiboss56]

Într-o mănăstire aflată la poalele unui munte înalt, acoperit de păduri, trăiaodată, un călugăr bătrân, căruia I se dusese vestea pentru înţelepciunea sa. Într-odimineaţă, a venit la el un tânăr şi l-a întrebat:- Sfinţia ta, am auzit că, pentru a ne mântui, trebuie să ne căim, să ne parărău de toate păcatele ce le-am săvârşit de-a lungul vieţii. Dar, părinte, cât trebuienoi să ne căim?- Fiule, este de ajuns dacă te căleşti o singură clipă, înaintea morţii.- Atât de puţin, părinte?- Da, fiul meu!- Dar, de unde să ştiu eu când se apropie ceasul acela?- Moartea poate veni oricând, aşa că aşteapt-o pregătit, in orice moment să te poată găsi cu smerenie şi căinţă în suflet.Dumnezeu este bun şi iertător. Cine regretă din suflet pentru greşelile saleşi caută să nu mai păcătuiască, acela are parte de o viaţă frumoasă şi de liniştea sufletului. Dar, mai mult decât orice, doar acela poate spera la mântuire, la viaţaveşnică.

"Neştiind locul şi vremea în care ne aşteaptă moartea, o vom aştepta noi oriunde şi oricând." (Fericitul Augustin)25

[florin.oltean75]

Cine nu se teme, nu se pocaieste.
Cine nu crede, nu se teme.
Cine nu stie, nu crede.

Deci cunoasterea este temelia pocaintei.

[cristiboss56]

În prealabil postat de florin.oltean75

Cine nu se teme, nu se pocaieste.
Cine nu crede, nu se teme.
Cine nu stie, nu crede.

Deci cunoasterea este temelia pocaintei.

Da , dar nu orice "cunoastere " si nu orice "adevar " !

[cristiboss56]

Adevaratul prieten
Sfantul Grigore cel Mare atata de smerit era, ca intotdeauna zicea:
- Prieten imi este cel ce-mi arata greselile si dusman cel ce ma lauda.
Si aceste vorbe erau ale unui sfant...
"Spune-mi de cele rele ale mele..."
Daca mergea cineva la Sfantul Macarie si-i spunea ca e om mare si sfant, el nici nu voia sa-i raspunda.
Dar daca venea cineva si-i spunea: "Tii minte, parinte, cand erai in lume si furai silitra ca s-o vinzi?", cu acela Macarie statea de vorba bucuros, raspunzandu-i la tot ce-l intreba.


Cu ce-l biruim pe Diavol
Sfantul Macarie, cel traitor in pustie, se intalni intr-o zi cu Diavolul.
Si i-a spus acesta:
- Multe rabd eu, Macarie, de la tine si nu pot sa te birui. Toate cate faci tu, fac si eu. Postesti tu, postesc si eu; priveghezi, nici eu nu dorm deloc. Dar una este cu care tu ma biruiesti pe mine...
Si Macarie l-a intrebat:
- Ce este aceea?
Diavolul i-a raspuns:
- Smerenia ta.

[cristiboss56]

Un tată venind de la muncă târziu, obosit şi nervos, a fost întâmpinat încă de la uşă, de fiul său în vârstă de cinci ani care a început să-i pună mai multe întrebări legate de veniturile sale.
- Tati, pot să te întreb ceva?
- Întreabă-mă, i-a răspuns tatăl.
- Tati, câţi bani câşti pe oră?
- Dar, lucrul acesta nu e treaba ta! De ce mă întrebi astfel de lucruri, s-a revoltat tatăl?
- Doar voiam să ştiu… Te rog, spune-mi, cât câştigi pe oră?
- Dacă trebuie să ştii, câştig zece lei pe oră.
- Aha, a răspuns micuţul cu capul plecat.
Apoi a continuat:
- Tati, te rog, îmi poţi împrumuta cinci lei?
Tatăl s-a înfuriat.
- Dacă singurul motiv pentru care m-ai întrebat aceasta este ca să-mi ceri nişte bani ca să îţi cumperi o jucărie prostească sau alte nimicuri, atunci du-te direct în camera ta la culcare.
Micuţul a plecat în camera sa şi a închis uşa.
Omul s-a enervat şi mai tare de întrebările fiului său cugetând întru sine: ,,Dar cum a putut să mă întrebe aşa ceva, numai pentru a-mi cere nişte bani?!”
După o vreme însă, calmându-se, omul a început a cugeta: ,,Poate chiar era ceva de care avea nevoie, şi nici nu mi-a cerut bani prea des…”, apoi s-a dus la copil să vadă dacă a adormit.
Intrând în cameră, tatăl l-a întrebat:
- Dormi?
- Nu tati, sunt treaz, i-a răspuns copilul.
- M-am gândit - spuse tatăl - că poate am fost prea dur mai devreme. Am avut o zi lungă şi grea, şi m-am descărcat pe tine. Uite aici, ai cinci lei.
Micuţul a sărit, zâmbind.
- Mulţumesc, tati!
Apoi a scos un pumn de mărunţiş, şi omul iar s-a enervat văzând că fiul său avea deja o sumă de bani.
Micuţul şi-a numărat încet toţi banii, apoi s-a uitat către tatăl său.
- De ce mi-ai mai cerut bani dacă deja aveai?
- Deoarece nu aveam suficienţi. Tati, acum am zece lei, pot să cumpăr o oră cu tine??? Adică îţi plătesc eu o oră de muncă, numai să vii mai repede acasă mâine. Vreau să mănânc împreună cu tine, să mă joc cu tine, să vorbesc cu tine…
Tatăl şi-a plecat capul întristat, şi-a luat copilul în braţe şi l-a rugat să-l ierte.

ACEASTA ESTE O ATENŢIONARE PENTRU TOŢI CEI CE LUCREAZĂ DIN GREU ÎN VIAŢĂ. NU AR TREBUI SĂ LĂSĂM TIMPUL SĂ NE TREACĂ PRINTRE DEGETE, FĂRĂ SĂ ÎL OFERIM CELOR CARE CHIAR CONTEAZĂ PENTRU NOI, ACELORA APROPIAŢI INIMILOR NOASTRE!... SĂ NE AMINTIM SĂ ÎMPĂRŢIM CEI ZECE LEI DIN TIMPUL NOSTRU CU CINEVA PE CARE ÎL IUBIM.

DACĂ MÂINE AM MURI, FIRMA LA CARE LUCRĂM, FOARTE UŞOR NE VA ÎNLOCUI CU ALTCINEVA, ÎN CÂTEVA ORE CHIAR… ÎNSĂ FAMILIA ŞI PRIETENII PE CARE ÎI LĂSĂM ÎN URMĂ, NE VOR SIMŢI LIPSA PENTRU TOTDEAUNA!...

DIN NEFERICIRE, ÎN ZIUA DE ASTĂZI, PUŢINI SUNT ACEIA CARE AU ÎNŢELES SENSUL ŞI SCOPUL VIEŢII. IMPORTANŢA IERARHIZĂRII PRIORITĂŢILOR ŢINE DE CONŞTIENTIZAREA MÂNTUIRII SUFLETULUI! ACELA CARE ÎŞI DOREŞTE MÂNTUIREA SUFLETULUI SĂU ŞI SE VA ÎNGRIJI DE ACEASTA, VA GĂSI ŞI MIJLOACELE NECESARE ŞI AJUTOR DE LA DUMNEZEU PENTRU A PUTEA IZBÂNDI PE ACEASTĂ CALE! DE FIECARE DATĂ ÎŞI VA PUNE PROBLEMA RELAŢIEI SALE CU APROAPELE ŞI CU DUMNEZEU, ÎŞI VA DA SEAMA CU UŞURINŢĂ ATUNCI CÂND VA GREŞI ŞI-ŞI VA ÎNDREPTA VIAŢA DEVENIND UN OM PLĂCUT TUTUROR. VA GĂSI TIMP PENTRU TOT CEEA CE ESTE IMPORTANT ÎN DETRIMENTUL LUCRURILOR EFEMERE ŞI PREA PUŢIN IMPORTANTE.

AŞA SE FACE CĂ OAMENII SE ÎNDEPĂRTEAZĂ DE LUCRURILE CELE MARI, IMPORTANTE, PENTRU LUCRURI MICI, NEÎNSEMNATE.