adoptie

- Lipsa copiilor în familie este o încercare, o pedeapsă, o cruce de dus? Dacă o familie nu are copii, cum să se refere la acest lucru ambii soţi?

- Faţă de acest lucru ar trebui să ne raportăm întotdeauna cu recunoştinţă, ca fiind voia lui Dumnezeu. Dar trebuie de amintit aici faptul că, de foarte multe ori, cauza infertilităţii, în dorinţa evidentă de a avea copii, se poate ascunde chiar în personalitatea omului însuşi. Şi acest lucru trebuie spus, căci sunt lucruri ce pot fi reparate. Iată unul din cazurile pe care le cunosc ca preot. Într-o familie bună, în care soţii se iubeau foarte mult, toate sarcinile se încheiau cu avorturi spontane. Era o familie foarte bună, cu venituri bune. Au mers la o clinică elveţiană, la cei mai buni medici, la psihologi – totul a fost inutil. După cum s-a văzut, motivul nu a fost medical, ci psihologic şi spiritual. Ideea este că, după cum ştiţi, stările spirituale şi psihice se reflectă în manifestările fizice, somatice. Dacă o persoană este nervoasă, o doare inima sau îi creşte tensiunea arterială. Şi aici, la fel. Dacă o femeie nu-şi iubeşte soţul, ascunzând acest lucru chiar de ea însăşi, nu vrea copii şi, inconştient, îi este frică de copii sau, în general, simte o frică, toată natura ei feminină se comprimă, ca vasele la tensiunea nervoasă. Şi, dacă din punct de vedere medical femeia este bine, totuşi, ea nu poate concepe. Organismul poate „ascultă” de comanda ei din subconştient. În cazul de care vorbesc, a fost teama de a fi inconsecventă în faţa soţului ei. Îi era teamă că nu va putea suporta, nu va educa bine copilul, ar putea face greşeli… Această teamă a generat perturbări grave fiziologice în corpul ei şi ea pierdea sarcinile tot timpul. Dar în alte cazuri pot exista alte motive. Cuplul nu vrea să recunoască că are astfel de probleme. Se întâmplă des acest lucru. Soţii joacă rolul unei familii decente, pioase, nedorind să recunoască faptul că au probleme grave personale şi spirituale. Pot fi şi alte cauze: boală, ereditate, traume, munci grele, mediu. Motive sunt multe. La baza tuturor este păcatul omului, dar nu întotdeauna un păcat personal sau de familie, de multe ori, este păcatul nostru, al tuturor, al omenirii.

[...]

- Poate că oamenii vor doar să epuizeze toate posibilităţile?

- Nu trebuie să-ţi doreşti copii cu orice preţ. Dacă soţii doresc copii cu orice chip, acest lucru e o chestiune patologică, din punctul de vedere al unui psiholog. Această abatere a unei persoane, a unui individ, e deja şi păcat, şi patimă. Tocmai pentru faptul că copiii nu sunt deloc sensul căsătoriei şi sensul vieţii umane. Sensul vieţii umane este omul însuşi, sufletul său nemuritor. Din păcate, de prea multe ori, soţii vor „copii” ca să reducă breşa din relaţiile lor conjugale. Doresc ca prin naşterea de copii să-şi rezolve o problemă a căsniciei lor. Dar acest lucru nu trebuie făcut niciodată. În cazul în care soţii nu se iubesc unul pe altul, nu au pace, nu pot fi prieteni, nu sunt în măsură să-şi regleze relaţiile, naşterea de copii nu le adaugă nimic, dimpotrivă le poate complica relaţia, înstrăinându-i unii de alţii. Cand se naşte un copil, soţia se îndreaptă complet spre el. Soţul începe să fie gelos. Există încă un motiv pentru un alt conflict. Copiii, în general, nu sunt o cale de a rezolva problemele de familie. Foarte adesea, femeile sunt în stare să meargă până la a naşte copii în afara căsătoriei şi până la fertilizarea in vitro, pentru că vor să se împlinească, să se realizeze ca mame. Este o minciună şi o înşelăciune, deoarece ele încearcă, prin naştere, să-şi rezolve golul şi eşecul lor interior. Acest lucru nu se poate face. În general, copilul nu este o jucărie, căci el nu se naşte pentru noi. Copiii nu sunt un lucru oarecare, care „se fac”, se procură, ca o maşină, ca o vilă. Copiii nu „se fac” pur şi simplu, pe ei poţi doar să-i primeşti, să-i întâlneşti. Naşterea propriului tău copil este o întâlnire cu o nouă personalitate, şi nu re-producerea ta proprie. Când eu mă uit la fiica mea sau la fiul meu nou-născut, mă întâlnesc cu un om nou. Seamănă cu mine, vorbeşte ca mine, face aceleaşi prostii şi păcate. Dar este altul. Când copiii cresc şi pleacă din casa părintească, soţii se întâlnesc adesea parcă pentru prima dată, după 20-30 de ani. Şi începe un nou conflict. Se pare că ei au pierdut dragostea unul faţă de altul, se ceartă, au acumulat o mulţime de nemulţumiri şi probleme unul faţă de celălalt. Dar acesta este cel mai minunat timp al căsniciei! Căsătoria la maturitate ar trebui să includă sensibilitate, grijă, îndatoriri, prietenie, dar şi asceză, şi intimitate spirituală. Este perioada de aur pentru soţi. Mai mult, tot atunci pot apărea şi nepoţii. Iar nepoţii sunt total altceva decât copiii. Nepoţii sunt o bucurie fără responsabilitate şi fără teamă.

- După multe încercări de a avea propriii copii, multe cupluri adesea decid să adopte. Poate fi o cale de ieşire din situaţie?

- Adopţia nu rezolvă problema principală. Dacă soţii vor să adopte un copil doar ca să aibă copii cu orice preţ – este o patimă. Sarcina noastră pastorală constă în a-i opri pe astfel de soţi, să le spunem că nu există decât un singur motiv de a adopta copii – excesul de iubire. Spiritual, problema pastorală constă în a lămuri de ce soţii doresc să adopte copii. Se spune adesea, iată, copiii din casele de copii suferă, au nevoie de ajutor. Ori de câte ori asemenea părinţi spun ca vor sa salveze copiii de la orfelinat, fără rude şi înfometaţi, ca psiholog şi ca preot, mă îngrijorez, pentru că în spatele acestor cuvinte frumoase, de cele mai multe ori, stau patimi umane, printre care principala ar fi nemulţumirea faţă de viaţa lui personală. Copiii au nevoie de ajutor, dar nu astfel. Deoarece adopţia poate fi şi o chestiune controversată. Înţelegeţi, fiecare persoană are părinţii biologici. Ei sunt şi părinţi ontologici. Existenţa lor se bazează pe faptul că toţi avem o mamă şi un tată. Şi fiecare om are nevoie de o mamă şi un tată, la fel cum are nevoie de credinţa în Dumnezeu, de cerul de deasupra capului, de spaţiul unde locuieşte.

Eu slujesc într-o şcoală-internat, unde sunt o mulţime de aşa-numiţi copii abandonaţi. Mărturisesc tuturor experienţa mea îndelungată că toţi copiii, mai mult sau mai puţin conştienţi de sine sunt în căutarea părinţilor lor adevăraţi. Obişnuiam să gândesc: de ce le trebuie lor asta? Nu mai au nevoie să se întâlnească cu părinţii lor adevăraţi, căci nu-i vor ierta, îi vor învinui şi aşa mai departe. Dar nu. Aceşti copii au nevoie de ei. Fiecare persoană trebuie să ştie că el are o mamă şi un tată. Poate doar pentru a coresponda cu ei sau doar să le cunoască numele. O fată şi-a căutat o lungă perioadă de timp mama şi spunea: n-o voi ierta niciodată pentru că m-a părăsit. Câtă încăpăţânare, Doamne! A găsit-o, s-a întâlnit cu ea şi s-a întors înapoi la internat. Acum e liniştită. Nu vrea să stea cu mama, dar a văzut-o pe aceasta şi a iertat-o. Ştie că are o mama, care e la fel ca oricine altcineva. Când cuplurile adoptă copii străini, ei doresc adesea să le înlocuiască părinţii lor naturali. Dar acest lucru nu trebuie făcut. Când copiii cresc, luându-i pe părinţii lor adoptivi drept adevăraţi, li se dezvoltă anumite probleme personale secrete. Ei nu ştiu şi nu pot cunoaşte originile acestor probleme, care le pot determina întreaga lor viaţă din viitor.

Iar când oamenii adoptă copii doar ca să le ofere posibilităţi mai bune decât într-un orfelinat sau o instituţie, mai degrabă decât să le înlocuiască părinţii, aceasta este o situaţie sănătoasă. Cred că mergem spre aceea ca statul şi societatea să ia o atitudine serioasă faţă de adopţie sub formă de şcoli specializate. Dar şcoala nu ar trebui să înveţe să dădăcească, ea trebuie să fie şi o şcoală psihologică. Mai întâi de toate, trebuie să găsim fundamentul spiritual – de ce oamenii o fac, ce fel de oameni sunt, dacă înţeleg ei ce înseamnă familie, căsătorie, relaţia copil-părinte. Trebuie să-i oprim pe oamenii care aleg să adopte copii, că „au avut copii”. Dar sunt şi alte situaţii, când adopţia s-a dovedit o pură întâmplare. Au murit rudele, cineva i-a adus şi atunci, desigur, trebuie să-i iei. Dar asta este cu totul altceva – este pronie cerească.

- Mulţi pot cuprinde acest lucru cu mintea,dar tot sufera…

- Da, femeile suferă mult, şi adesea această suferinţă se manifestă la nivel somatic, ca boli cardiovasculare şi ginecologice. Desigur, femeile fără copii în căsătorie vor avea de suferit. Ele pot fi ajutate, dacă sunt de acord să recunoască faptul că sensul căsătoriei nu-l constituie copiii, ci soţul ei. Şi ceea ce e principal este iubirea, nu concepţia. Şi al doilea lucru: e nevoie de a predica existenţa noastră umană ipostatică. Adică identitatea persoanei mai presus de natură. Printre altele, acest motiv, despre identitatea persoanei, despre importanţa personalităţii proprii a femeilor apare într-o problemă diferită: suferinţele soţiei-mame, atunci când copiii cresc şi pleacă. Şi ea se pomeneşte abandonată, cum li se pare lor uneori că sunt: „Eu v-am crescut, dar voi acum aţi uitat de mama?” Dar trebuie să ţinem minte că sensul vieţii femeilor nu-l reprezintă copiii. Douăzeci de ani, până când copiii cresc, trec atât de repede şi, la cincizeci de ani, o femeie se gândeşte – cine sunt acum? Profesie n-am, în familie este un gol, de casă n-are nimeni nevoie, eu fac o ciorbă, dar nimeni nu o mănâncă, spăl, dar nimeni nu vede asta, nimeni nu spune mulţumesc ş.a.m.d. Deci acestor femei ar trebui să li se reamintească că scopul existenţei lor nu stă în copii, ci în ele, ca persoane. Este important de spus asta unei femei ai cărei copii au crescut şi au plecat sau au murit. Câţi copii nu mor astăzi! Şi ce să spui mamelor pentru a le consola, ai căror copii au murit în armată, pe timp de pace? Barbaţii sunt mai puţin afectaţi de lipsa copiilor, deoarece se presupune că aceasta nu e problema lor. De fapt, este chiar dimpotrivă. Infertilitatea se referă foarte adesea la sexul masculin, nu feminin. Motivele pot fi şi psihologice, şi fiziologice, şi spirituale. Barbaţii suferă. Dar, din păcate, bărbaţii recunosc mai rar acest lucru şi nu se adresează nici la preot, nici la psiholog. Adesea, ei merg pur şi simplu la medic. Barbaţii au un mit, anume, că pot uita de toate, muncind fără istov. Când un bărbat de 40-50 de ani, reuşeşte în afaceri, el se trezeste, că tot ceea ce are şi ce a făcut nu-l mulţumeşte. Şi îşi spune, cui îi voi da eu toate astea? N-am nici un moştenitor…

Paternitatea pentru bărbaţi este un lucru la fel de important, cum ar fi maternitatea pentru femei. Pentru că naşterea unui copil este o şansă a ta de a te întâlni cu tine însuţi în condiţii noi. Sunt convins că naşterea copiilor mei mi-a permis să mă cunosc dintr-o altă perspectivă. Cei care nu au copii nu au această oportunitate. Nu totul în viaţa noastră iese aşa cum ne-am dori.

Se întâmplă uneori ca Domnul să trimită copii atunci când părinţii nu-i mai aşteaptă. Acest lucru nu înseamnă că oamenii nu-i doreau. Dacă ei se sperie şi-i refuză, este înfricoşător. Iar atunci când se bucură şi îi primesc ca pe un dar de la Dumnezeu – e minunat. Ei vor fi binecuvântaţi.

Eu aş spune, nu trebuie să vrem copii. Nu trebuie să refuzăm copiii, este păcat. Trebuie pur şi simplu să-i aşteptăm. Să-i aşteptăm aşa cum aştepţi o întâlnire cu omul iubit. Desigur, îţi doreşti să ai copii. Dar să-i doreşti în sensul să-i aştepţi, nu să faci tot posibilul ca să-i ai.

Problemele demografice din ţara noastră sunt doar o consecinţă a unei boli prelungite din societatea noastră. Această boală înseamnă prăbuşirea căsătoriei şi a familiei. Simptomele sale sunt pierderea capacităţii de a iubi, obiceiul de a trai „pentru propria placere”, „de a lua totul de la viaţă”. Originile sale constau în pierderea sensului vieţii, atât personale, cât şi de neam, de familie. Până nu eliminăm cauzele bolii, toate măsurile economice şi administrative vor fi ineficiente.

Etica Adoptiei(crestin ortodox)

Rugaciune pentru nasterea de prunci

***
"Orice copil e o minune! Ei, copilul meu e de două ori MINUNE! Trecuseră doi ani de la căsătorie și nu rămâneam însărcinată. Deși doi ani nu înseamnă foarte mult, când îți dorești un copil, iar acesta întârzie să apară, 24 de luni trec anevoie. Aș fi făcut orice era creștinește nevoie, duhovnicește vorbind, aș fi făcut orice să devin mamă, să avem un copil. Aș fi făcut ocolul pământului, pe jos, numai să se milostivească Bunul Dumnezeu și să ne dăruiască copilașul nostru. Îl doream nespus, nespus…"
continuare:

“Copilul meu e de două ori minune”. Cum ne-a ajutat Sfântul Simeon de la Hilandar să dobândim pe Simona Maria

[guardian knight]

Stiu ca pare o idee nemiloasa,poate chiar incorecta, dura,condamnabila,totul depinde din ce unghi de vedere privesti situatia !

Eu as recomanda divortul ! Iar persoana fertila sa-si refaca viata,distrusa din cauza incapacitatii procreative a partenerului,alaturi de o alta persoana !!!

Poate ca pare o solutie foarte dura, nedreapta...insa nu stiu daca ar fi la fel de drept,ca cel care nu are nici o vina sa mai fie tinut cu forta intr-o relatie, care, din acest pdv. pt el nu mai reprezinta nici un viitor !!!

Poate viziunea mea e gresita,nu stiu !!!

[AlinB]

În prealabil postat de guardian knight

Stiu ca pare o idee nemiloasa,poate chiar incorecta, dura,condamnabila,totul depinde din ce unghi de vedere privesti situatia !

Eu as recomanda divortul ! Iar persoana fertila sa-si refaca viata,distrusa din cauza incapacitatii procreative a partenerului,alaturi de o alta persoana !!!

Poate ca pare o solutie foarte dura, nedreapta...insa nu stiu daca ar fi la fel de drept,ca cel care nu are nici o vina sa mai fie tinut cu forta intr-o relatie, care, din acest pdv. pt el nu mai reprezinta nici un viitor !!!

Poate viziunea mea e gresita,nu stiu !!!

Cu putin discernamant ti-ai da seama si singur.
Incearca macar sa te raportezi la canoane - este infertilitatea motiv legitim de divort in BO?

În prealabil postat de AlinB

Cu putin discernamant ti-ai da seama si singur.
Incearca macar sa te raportezi la canoane - este infertilitatea motiv legitim de divort in BO?

Nu. Exista doar in cazul in care unul din soti nu vrea copii, nu ca nu poate. Sunt multe situatii in care unul din soti vrea copii si altul ba, si atunci daca nu se rezolva problema, vor fi numai certuri si intristari. Sau in caz de avort. Desi sunt mai mult ingaduiri, singurul motiv ptr. despartire bazat pe Sf.Scriptura este adulterul, desi si in caz de adulter ti se va spune sa lupti si scoti tot ce poti din casnicia ta, nu sa pleci un-doi.
***
Ma indoiesc ca Domnul nu da copil celor care il roaga. Dar il poate da peste 2-3 ani, cand considera El ca este mai bine. Cunosc cazuri in care voriau copii si din punct de vedere medical (12 luni) erau sterili, dar Domnul le-a dat pana la urma. Sa tinem minte, Domnul este Creatorul pruncilor, nu noi sau cabinetul de fertilitate.

Un caz. Sotul a avut un accident si medicii i-au spus ca nu mai poate avea copii niciodata. Banuiesc ca nu le-a fost usor, dar cu ajutorul Domnului, au reusit sa aibe 2 copilasi superbi. Acum in fiecare luna cumpara cate o icoana ptr. a multumi Domnului.

Alt caz. Casatoriti de ceva timp. Nu au dus o viata prea ortodoxa. Au inceput totusi sa mearga la Biserica si sa lepede patimile si obiceiurile necrestinesti. Au dorit copil. Nu a venit, desi au incercat de luni bune. Din punct de vedere ortodox faceau totul cum trebuie: se rugau, au primit binecuvantare de la duhovnici, se spovedeau, impartaseau, tineau posturile etc. Abia dupa 2 ani de zile au primit acest dar de la Domnul, adica un prunc. Care era problema. Neducand o viata ortodoxa inainte, a fost nevoie de ceva timp ptr. a se curati de patimi, organismul sa se curete si el de substante nu tocmai bune ptr. o sarcina (fumat, baut, carne multa etc.). Pentru mine are sens sa treaca putin timp de cand ai inceput sa fi ortodox in adevaratul sens al cuvantului pana primesti si un bebe.
De asemenea, si ferirea si folosirea contraceptivelor poate fi motiv ptr. care nu primesti cand vrei tu un bebe.

Nu trebuie abandonata treaba imediat. Rugaciunea, spovedania, poturile de peste an si cele saptamanale, manastiri, impartasanie etc. si este imposibil sa nu se milostiveasca Domnul si sa nu aibe sotii si copii. Cum am spus, depinde si de ce fel de viata s-a dus inainte. :)

Sa avem mai multa incredere in Dumnezeu si sa nu dam cu piciorul la o casnicie doar ptr. ca in primele 5 luni sotia nu a ramas insarcinata. E ridicola aceasta gandire. Ca sa nu mai zic ca nu stiu ce femeia ar mai tine legatura cu astfel de barbat, caci dupa ce ca si ea sufera ca nu poate fi mama (toate femeile au inclinatia catre familie si catre maternitate), i se ma da si cu piciorul. Aceasta taina care este sadita de Domnul in femeie este lucrata inconstient de femeie, nu de barbat. Rabdare, credinta si iubire. (iubire adevarata, nu cea egoista. nu poti iubi pe cineva si apoi sa il lasi; aceea nu este iubire, ci egoism)

[sophia]

În prealabil postat de Laura19

Nu. Exista doar in cazul in care unul din soti nu vrea copii, nu ca nu poate. Sunt multe situatii in care unul din soti vrea copii si altul ba, si atunci daca nu se rezolva problema, vor fi numai certuri si intristari. Sau in caz de avort. Desi sunt mai mult ingaduiri, singurul motiv ptr. despartire bazat pe Sf.Scriptura este adulterul, desi si in caz de adulter ti se va spune sa lupti si scoti tot ce poti din casnicia ta, nu sa pleci un-doi.
***
Ma indoiesc ca Domnul nu da copil celor care il roaga. Dar il poate da peste 2-3 ani, cand considera El ca este mai bine. Cunosc cazuri in care voriau copii si din punct de vedere medical (12 luni) erau sterili, dar Domnul le-a dat pana la urma. Sa tinem minte, Domnul este Creatorul pruncilor, nu noi sau cabinetul de fertilitate.

Un caz. Sotul a avut un accident si medicii i-au spus ca nu mai poate avea copii niciodata. Banuiesc ca nu le-a fost usor, dar cu ajutorul Domnului, au reusit sa aibe 2 copilasi superbi. Acum in fiecare luna cumpara cate o icoana ptr. a multumi Domnului.

Alt caz. Casatoriti de ceva timp. Nu au dus o viata prea ortodoxa. Au inceput totusi sa mearga la Biserica si sa lepede patimile si obiceiurile necrestinesti. Au dorit copil. Nu a venit, desi au incercat de luni bune. Din punct de vedere ortodox faceau totul cum trebuie: se rugau, au primit binecuvantare de la duhovnici, se spovedeau, impartaseau, tineau posturile etc. Abia dupa 2 ani de zile au primit acest dar de la Domnul, adica un prunc. Care era problema. Neducand o viata ortodoxa inainte, a fost nevoie de ceva timp ptr. a se curati de patimi, organismul sa se curete si el de substante nu tocmai bune ptr. o sarcina (fumat, baut, carne multa etc.). Pentru mine are sens sa treaca putin timp de cand ai inceput sa fi ortodox in adevaratul sens al cuvantului pana primesti si un bebe.
De asemenea, si ferirea si folosirea contraceptivelor poate fi motiv ptr. care nu primesti cand vrei tu un bebe.

Nu trebuie abandonata treaba imediat. Rugaciunea, spovedania, poturile de peste an si cele saptamanale, manastiri, impartasanie etc. si este imposibil sa nu se milostiveasca Domnul si sa nu aibe sotii si copii. Cum am spus, depinde si de ce fel de viata s-a dus inainte. :)

Sa avem mai multa incredere in Dumnezeu si sa nu dam cu piciorul la o casnicie doar ptr. ca in primele 5 luni sotia nu a ramas insarcinata. E ridicola aceasta gandire. Ca sa nu mai zic ca nu stiu ce femeia ar mai tine legatura cu astfel de barbat, caci dupa ce ca si ea sufera ca nu poate fi mama (toate femeile au inclinatia catre familie si catre maternitate), i se ma da si cu piciorul. Aceasta taina care este sadita de Domnul in femeie este lucrata inconstient de femeie, nu de barbat. Rabdare, credinta si iubire. (iubire adevarata, nu cea egoista. nu poti iubi pe cineva si apoi sa il lasi; aceea nu este iubire, ci egoism)

Laura, totusi cum au putut avea copii in acele cazuri? S-au vindecat brusc de sterilitate? Sau acela cu accidentul? Cum au facut sa aibe copii (practic vorbind?
Au adoptat poate?

Spui ca te indoiesti ca Domnul nu da copii celor care il roaga.
Uite ca totusi este asa.
Tocmai ca Dumnezeu da cui vrea si atunci cand vrea. Uneori nu da deloc.
Iti spun eu ca poti sa te rogi oricat (multi ani) si nu-ti da, daca El asa considera.
Si uneori te gandesti ca poate este mai bine asa.
Nici preotii nu au rezolvare. Am vorbit si eu si am intrebat.
Sunt chiar preoti care nu au copii, desi au vrut.

Consider ca este rau sa sfatuiesti in acest fel lumea, adica sa astepte si sa se roage. Le dai iluzii desarte.
Daca cineva vrea sa mearga si pe calea adoptiei, sa mearga.
Legat de cabinetul de fertilitate ma abtin. E alta discutie.

Uite ca este posibil sa nu aibe sotii copii. Sunt milioane de familii care nu pot avea copii. Niciodata. Si nu-ti doresc sa afli ce suferinta este asta.

Mai sus s-au pus niste intrebari foarte sensibile si numai cine nu a trecut prin astfel de situatii nu le intelege.
Sigur ca trebuie iubire si nu trebuie ajuns la divort. Dar sunt cazuri destule.
Eu am ajuns la concluzia ca ar fi solutia sa se discute astfel de situatii inainte de casatorie. Si atunci nu se mai ajunge la divort.
Se poate face un control medical si daca stii ca nu poti avea copil, sau ai probleme in acest sens, e mai bine sa discuti deschis cu prietenul/prietena inainte de casatorie.
Fiindca asa cum a spus cineva mai sus, il obligi pe cel iubit sa sufere o viata intreaga langa tine. Poate ca ar fi mai corect sa spui adevarul al timp si sa impiedici o suferinta. Poate fiecare isi gaseste partener/partenera mai potrivit(a) si care sa-l faca fericit(a).
Unul isi gaseste pe cineva cu care poate avea copii, iar celalalt pe cineva care nu isi doreste copii.

Si sa stii ca iubire imensa inseamna multe, nu numai ce spui tu.
Din iubire poti renunta la un om si sa-l faci mai fericit in alt mod. Sa nu-l fortezi sa sufere pentru ca tu nu poti...Acela este totusi egoism.
Da, suferinte de acest gen pot suda o iubire/casnicie mai mult, sau pot s-o distruga. Depinde cat poti sa duci.
Am trecut prin experiente triste si profunde cu sotul meu, despre care nu voi vorbi aici, am ramas impreuna, dar ne ducem fiecare suferinta in suflet in tacere.

Sigur ca mai exista cai sa fii in contact cu copii din jurul tau. Un copil botezat este una din aceste solutii. Nu este al tau totusi...

Si depinde de varsta. Nu poti astepta la nesfarsit. Un barbat mai poate, dar femeia are o limita biologica.

În prealabil postat de sophia

Laura, totusi cum au putut avea copii in acele cazuri? S-au vindecat brusc de sterilitate? Sau acela cu accidentul? Cum au facut sa aibe copii (practic vorbind?
Au adoptat poate?

Nu au adoptat. Au copii lor. Cum ce au facut? au apelat la Dumnezeu. Doar Dumnezeu poate orice, sa schimbe adn-ul, sa te vindece de cancer, si inclusiv sa iti dea un copil, caci asa cum am spus, Dumnezeu este Creatorul, nu medicul sau fertilizarea. Ce este asa mirare ca un cuplu steril din punct de vedere medical au resit sa aibe copii cu ajutorul Domnului? Dumnezeu face minuni mereu. Vorbim de Dumnezeu aici, Atotputernic.

Ba da cred ca daca este o rugaciune sincera, si nu egoista si daca nu este indoiala in credinta ta si esti drept-credincios, Domnul iti va da un copil sau mai multi, depinde de fiecare cuplu. Poti sa te rogi si fals sau sa ai credinta putina si atunci normal ca nu este nici un rezultat. Sau cum a spus acel Parinte in articolul postat de mine, problema poate sa fie si pe baza psihologica. Doar ptr. ca mergi la Biserica si spui o rugaciune nu inseamna ca ai credinta. Poti fi fizic in Biserica, si sa fi plin de credinte false si sa te tot indoiesti de credinta, de ce spune Biblia, de ce spun Sf.Parinti si tot asa.

La Dumnezeu totul este posibil, totul este sa ai credinta sincera.

edit: Nu consider ca le-as da sperante desarte oamenilor daca ii sfatuiesc sa se lase in voia Domnului, sa traiasca ortodox si sa se roage din suflet. E ca si cum ai spune ca a avea incredere in Dumnezeu este o speranta desarta. Caci Domnul face doar ce vrea El, netinand cont de om si de aici ar rezulta ca Dumnezeu este rau. Nu cred asta. Ca Dumnezeu este rau si face doar ce vrea El si nu da copii oamenilor doar asa, ca vrea El sa nu le dea, caci pur si simplu nu are chef. Treaba este mai complicata, zic eu. Ma repet. Depinde si cum s-a trait inainte de dorinta de a avea copii si de cata ravna duhovniceasca ai dat dovada dupa ce te-ai convertit la ortodoxie (in sensul sa nu fi doar botezat, ci sa fi practicant). Pai daca inainte ai facut avorturi sau ai luat contraceptive si ai trait o viata destrabalata, de ce sa asculte acum Domnul de tine? Dumnezeu nu este robul nostru, ci noi suntem robii Sai. Sunt mai multi factori.

Nu a spus nimeni ca cei fara copii ar fi mai prejos sau ca pacatuiesc ca nu le-a dat Domnul copii. Nimeni nu a spus asta. Asta totusi nu inseamna ca altii nu trebuie sa se mai roage si sa spere de la Domnul un copil, caci si asa altii nu au primit. Fiecare este unic si fiecare are credinta sa si Domnul are un plan cu fiecare in parte. A sfatui oamenii sa aibe incredere in Dumnezeu, in Biserica, in Tainele Bisericii nu sunt sperante desarte. E urat sa spunem asa si sa indrumam oamenii sa nu se roage, ca oricum nu iese nimic si pe Domnul nu Il intereseaza.

Cand te casatoresti si faci Taina Cununiei nu poti sa divortezi si sa iti parasesti sotul/sotia la primul hop sau ptr. ca ceva nu iese imediat. Casatoria este o Cruce pe viata. Nu inteleg ideea asta. Adica sotia care nu poate face copii este egoista ptr. ca nu vrea sa fie parasita de sot? Pai sotul o iubeste doar daca poate face copii, dupa gata, numai? Pai asta e dragoste? Mie nu imi suna a dragoste. Este lasitate sa pleci daca sotia nu iti un copil imediat. Trebuie sa stai si sa lupti pana la capat. Si stiu ca casatoria este o jertfa, o cruce. Dar cu Domnul se poate orice. Am incredere in El ca nu isi lasa credinciosii la greu de dragul de ai vedea cum sufera. Dumnezeu este Iubirea Absoluta. Doar ptr. ca nu intelegem mereu caile Sale, nu inseamna ca nu ne iubeste absolut si Biserica, Tainele, rugile nu functioneaza.

[Yasmina]

În prealabil postat de Laura19

Nu au adoptat. Au copii lor. Cum ce au facut? au apelat la Dumnezeu. Doar Dumnezeu poate orice, sa schimbe adn-ul, sa te vindece de cancer, si inclusiv sa iti dea un copil, caci asa cum am spus, Dumnezeu este Creatorul, nu medicul sau fertilizarea. Ce este asa mirare ca un cuplu steril din punct de vedere medical au resit sa aibe copii cu ajutorul Domnului? Dumnezeu face minuni mereu. Vorbim de Dumnezeu aici, Atotputernic.

Ba da cred ca daca este o rugaciune sincera, si nu egoista si daca nu este indoiala in credinta ta si esti drept-credincios, Domnul iti va da un copil sau mai multi, depinde de fiecare cuplu. Poti sa te rogi si fals sau sa ai credinta putina si atunci normal ca nu este nici un rezultat. Sau cum a spus acel Parinte in articolul postat de mine, problema poate sa fie si pe baza psihologica. Doar ptr. ca mergi la Biserica si spui o rugaciune nu inseamna ca ai credinta. Poti fi fizic in Biserica, si sa fi plin de credinte false si sa te tot indoiesti de credinta, de ce spune Biblia, de ce spun Sf.Parinti si tot asa.

La Dumnezeu totul este posibil, totul este sa ai credinta sincera.

Mai fato,sa-ti dea Dumnezeu sanatate,putere si credinta sa muti muntii!
Nu vreau sa te laud sau te smintesc dar uneori scrierile tale imi merg asa bine la suflet ca parca ma unge un balsam.
Pt o fata de 20 de ani,tare bine mai gandesti!
Sa te tina Dumnezeu tot asa,ba sa-ti dea si pe deasupra!

[sophia]

În prealabil postat de Laura19

Nu au adoptat. Au copii lor. Cum ce au facut? au apelat la Dumnezeu. Doar Dumnezeu poate orice, sa schimbe adn-ul, sa te vindece de cancer, si inclusiv sa iti dea un copil, caci asa cum am spus, Dumnezeu este Creatorul, nu medicul sau fertilizarea. Ce este asa mirare ca un cuplu steril din punct de vedere medical au resit sa aibe copii cu ajutorul Domnului? Dumnezeu face minuni mereu. Vorbim de Dumnezeu aici, Atotputernic.

Ba da cred ca daca este o rugaciune sincera, si nu egoista si daca nu este indoiala in credinta ta si esti drept-credincios, Domnul iti va da un copil sau mai multi, depinde de fiecare cuplu. Poti sa te rogi si fals sau sa ai credinta putina si atunci normal ca nu este nici un rezultat. Sau cum a spus acel Parinte in articolul postat de mine, problema poate sa fie si pe baza psihologica. Doar ptr. ca mergi la Biserica si spui o rugaciune nu inseamna ca ai credinta. Poti fi fizic in Biserica, si sa fi plin de credinte false si sa te tot indoiesti de credinta, de ce spune Biblia, de ce spun Sf.Parinti si tot asa.

La Dumnezeu totul este posibil, totul este sa ai credinta sincera.

edit: Nu consider ca le-as da sperante desarte oamenilor daca ii sfatuiesc sa se lase in voia Domnului, sa traiasca ortodox si sa se roage din suflet. E ca si cum ai spune ca a avea incredere in Dumnezeu este o speranta desarta. Caci Domnul face doar ce vrea El, netinand cont de om si de aici ar rezulta ca Dumnezeu este rau. Nu cred asta. Ca Dumnezeu este rau si face doar ce vrea El si nu da copii oamenilor doar asa, ca vrea El sa nu le dea, caci pur si simplu nu are chef. Treaba este mai complicata, zic eu. Ma repet. Depinde si cum s-a trait inainte de dorinta de a avea copii si de cata ravna duhovniceasca ai dat dovada dupa ce te-ai convertit la ortodoxie (in sensul sa nu fi doar botezat, ci sa fi practicant). Pai daca inainte ai facut avorturi sau ai luat contraceptive si ai trait o viata destrabalata, de ce sa asculte acum Domnul de tine? Dumnezeu nu este robul nostru, ci noi suntem robii Sai. Sunt mai multi factori.

Nu a spus nimeni ca cei fara copii ar fi mai prejos sau ca pacatuiesc ca nu le-a dat Domnul copii. Nimeni nu a spus asta. Asta totusi nu inseamna ca altii nu trebuie sa se mai roage si sa spere de la Domnul un copil, caci si asa altii nu au primit. Fiecare este unic si fiecare are credinta sa si Domnul are un plan cu fiecare in parte. A sfatui oamenii sa aibe incredere in Dumnezeu, in Biserica, in Tainele Bisericii nu sunt sperante desarte. E urat sa spunem asa si sa indrumam oamenii sa nu se roage, ca oricum nu iese nimic si pe Domnul nu Il intereseaza.

Cand te casatoresti si faci Taina Cununiei nu poti sa divortezi si sa iti parasesti sotul/sotia la primul hop sau ptr. ca ceva nu iese imediat. Casatoria este o Cruce pe viata. Nu inteleg ideea asta. Adica sotia care nu poate face copii este egoista ptr. ca nu vrea sa fie parasita de sot? Pai sotul o iubeste doar daca poate face copii, dupa gata, numai? Pai asta e dragoste? Mie nu imi suna a dragoste. Este lasitate sa pleci daca sotia nu iti un copil imediat. Trebuie sa stai si sa lupti pana la capat. Si stiu ca casatoria este o jertfa, o cruce. Dar cu Domnul se poate orice. Am incredere in El ca nu isi lasa credinciosii la greu de dragul de ai vedea cum sufera. Dumnezeu este Iubirea Absoluta. Doar ptr. ca nu intelegem mereu caile Sale, nu inseamna ca nu ne iubeste absolut si Biserica, Tainele, rugile nu functioneaza.

Laura19 ce spui tu in teorie se poate sa fie asa, dar cel mai bine stie un preot.
Nu te supara, dar sa vii tu, o fata de 21 ani sa ne spui lucruri pe care nici nu te de fapt nu le stii, unor oameni care sunt de atatea ori mai in varsta decat tine si au trecut prin numai ei stiu ce experiente, nu este drept.

Fiecare caz este special si trebuie tratat ca atare.

Te contrazici singura: intr-o fraza spui ca "Depinde cum s-a trait inainte...si daca s-au facut avorturi sau cum s-a practicat ortodoxia" si mai apoi spui ca "nu a spus nimeni ca cei care nu au copii sunt pacatosi sau sunt mai prejos."
Pai ori, ori.

Si te mai intreb un singur lucru, daca ar fi asa cum spui tu: un om care este credincios si care a pastrat curatia ani multi pana la casatorie si care nu a luat tratament ca sa se fereasca de copil, de ce nu are copii?

Si am pus o intrebare si nu ai vazut-o: exista si preoti fara copii. La ei ce este dupa parerea ta? Ca se presupune ca sunt familii model de curatenie si credinta.

Sigur, sunt probleme individuale.
Dar eu am invatat (inclusiv de la preoti) altceva: ca Dumnezeu singur stie de ce la unii le da copii (multi) si la altii deloc. Si daca nu-ti da, pana la urma sa nu ceri, ca poate el stie ca este mai bine asa pentru tine (poate sa patesti tu ceva, sau sa vina un copil bolnav, handicapat, sau sa moara).

La Dumnezeu totul este posibil, dar si Voia este tot la El.

Cand am spus de sfaturile pe care le dam oamenilor aici, m-am referit nu sa nu se roage, sau sa nu aibe credinta/incredere in Dumnezeu.
Sunt probleme foarte personale unde nu avem voie sa dam sfaturi asa dupa ureche, caci putem lovi in om si face mai rau.
Si mai ales in situatii in care nu stim si nu avem o experienta.
Gandeste-te cum ti-ar fi tie in asa o situatie, om in toata firea casatorit si suferind de ani de zile ca nu apare sarcina, si vine o pustoiaca de 19 ani sa-ti spuna: esti un pacatos, te rogi fals, nu ai incredere in Dumnezeu si de aia nu ai copii. Asteapta si roaga-te. Si trec anii si imbatranesti si tot degeaba?

Mai bine nu te amesteci in discutie, sau si mai bine indrumi omul sa vorbeasca cu preot/duhovnic, sa mearga la medic sa vada cauza sterilitatii, sa se gandeasca si la adoptie.

Si inca ceva: eu n-am spus sa se destrame o familie incheiata, sa se ajunga la divort. Uneori este insa si asta o solutie daca altfel nu se poate si oamenii se distrug. Exista si cazuri speciale in care biserica aproba divortul (trebuie sa scrie undeva pe net).

Eu spuneam ca exista posbilitatea sa se afle inainte de casatorie ca ai unele probleme si trebuie sa discuti pe fata cu parenerul/partenera. Repet inainte de casatorie.
Daca acela/aceea te accepta asa cum esti si nu vrea copil, atunci se merge inainte, daca nu, fiecare isi gaseste alt drum.
Sunt investigatii simple (mai ales la barbat) si daca ai si unele probleme/simptome poti afla. Si asa, stiu ca in inainte se facea control la medic pentru casatorie si iti dadea un certificat. In tara asa era, iti trebuia certificat de la medic pentru casatorie (inclusiv ginecolog/urolog).
Dar sunt lucruri care le poti sti dinainte: probleme organice, ovare polichistice, sau baieti care au avut oreion in copilarie, boli genetice. Ai un beculet de alarma si te gandesti, mergi la medic si intrebi.
Macar esti cinstit cu viitoarea/viitorul.

Pentru ca sunt oameni care nu au asa probleme daca nu au copii, sau chiar nu-si doresc si altii care isi doresc din copilarie si din tot sufletul si inseamna o condamnare pe viata sa nu aibe.

Si legat de motivul pentru care iti doresti copii. Eu refuz sa ma gandesc ca sunt oameni care isi doresc din alte motive decat din multa dragoste de daruit. Nici macar motivul de adopta un copil din mila, sau ca sa-l ajuti nu e bun. Un copil ti-l doresti din dragoste. Punct.

Deci pentru intrebarea initiala raspunsul este:
1. mers la medic (amandoi) si investigat cauza infertilitatii. De multe ori se rezolva cu un simplu tratament.
2. mers la biserica, la preot sau duhovnic si discutat, facut rugaciuni
3. adoptia este o cale buna si nu este pacat, daca amandoi din cuplu sunt convinsi si pregatiti si indeplinesc conditiile necesare.
Se poate face o proba, luand un copil temporar, in asistenta maternala.
In tara exista multe posibilitati.

Atentie: depinde totul de varsta, domiciliu (in tara, sau in afara), serviciu, bani etc.

Legat de preot si rugaciuni: acatistul Sf. Ioachim si Ana, unii sfinti ajuta mamelor care doresc copii (Sf. Fecioara, Sf. Spiridon am auzit, in rest nu mai stiu).

Nu lasati mult timp sa treaca, exista limite de varsta si la adoptie si cu cat e cuplul mai tanar sunt sanse mai mari.