Invidia

[cezar_ioan]

În prealabil postat de glykys

Cred ca mai degraba saracia accentueaza anumite trasaturi de caracter, cum sunt rautatea, invidia sau chiar lacomia, dar in niciun caz nu le determina. Tot asa cum si bogatia accentueaza, dar nu determina lacomia, mandria, dispretul fata de ceilalti.

Draga mea sora, saracia, cum si durerea si alte lucruri si experiente omenesti, deosebit de sensibile (fata/femeia nemaritata, barbatul solitar, sarac-lipitul, cancerosul, omul-strazii, betivul s.a.) sunt cele mai bune prilejuri, randuite de Bunul Dumnezeu, spre intoarcerea Mancatorului de Roscove (alias Fiul Risipitor) Acasa.
Asadar, rautatea-invidia-lacomia nu sunt singura alternativa (cum crede cel ce deznadajduieste). Dimpotriva! Acu-i momentul, cercat pana si de dreptul Iov, de a ne catara in Palma lui Dumnezeu!
Tot nevoitorul pustiei si nu numai, asta isi si doreste: prilej de sfanta suferinta, pe care unii o numesc, in acest context cu totul aparte, in ton psihologizant si vadit neintelegator: masochism. Sa ne rugam pentru cel concurent noua, din noi insine. AMIN+

Sintagma ,,prilej de sfanta suferinta"ma duce cu gandul,pastrand proportiile, la Sfantul Ignatie Teoforul.Lumea actuala a eliminat sintagma,pronuntata public este calea cea mai scurta spre balamuc.Este si acesta un simptom al instrainarii radicale spre care ne indreptam,in care nebunul ratacit in umbra mortii vrea sa se vindece singur si mai ales fara spini si fara cruci in cale,poate doar la marginea drumului si doar decorative.In acest context al absurdului este imposibil ca fiica preferata a nebuniei,invidia,sa lipseasca,cand esti gol cauti sa-ti umpli haul si tacerea cu orice,chiar si dand prin gandul invidiei cu pietre in propria ta fiinta.Conteaza sa nu auzi tacerea,de asta fuge toata lumea asta,de tacerea asta a nimicului pe care l-am sadit in noi,buruieni peste lumina chipului ce ne aducea aminte ce trebuia sa fim.Bat campii,scuze.

[eliza-georgiana]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Sintagma ,,prilej de sfanta suferinta"ma duce cu gandul,pastrand proportiile, la Sfantul Ignatie Teoforul.Lumea actuala a eliminat sintagma,pronuntata public este calea cea mai scurta spre balamuc.Este si acesta un simptom al instrainarii radicale spre care ne indreptam,in care nebunul ratacit in umbra mortii vrea sa se vindece singur si mai ales fara spini si fara cruci in cale,poate doar la marginea drumului si doar decorative.In acest context al absurdului este imposibil ca fiica preferata a nebuniei,invidia,sa lipseasca,cand esti gol cauti sa-ti umpli haul si tacerea cu orice,chiar si dand prin gandul invidiei cu pietre in propria ta fiinta.Conteaza sa nu auzi tacerea,de asta fuge toata lumea asta,de tacerea asta a nimicului pe care l-am sadit in noi,buruieni peste lumina chipului ce ne aducea aminte ce trebuia sa fim.Bat campii,scuze.

In sfarsit, Pelerinule, ti s-a ascutit privirea :) foarte bine ai cuprins in cateva cuvinte dezastrul din(tre) noi!! sa ai un inceput de an (calendaristic) plin de mangaieri care sa-ti bucure inima!