Drumul spre calugarie

[catalin2]

În prealabil postat de sophia

1. Pilda cu fecioarele: este una din cele cateva pilde pe care nu le-am inteles, sau care sunt mai contradictorii (pentru mine). Nu am gasit o talcuire multumitoare (pentru mine).
In pilda toate erau fecioare, deci si cele bune si cele ne-bune. Deci iata confirmarea pe loc!
Mie in pilda aceasta imi lipseste smerenia si mai ales iubirea de aproape. Tu ai ulei in candela, fapte bune, virtuti, dar exact cea mai mare, aceea de a imparti cu altul, de ajuta si pe altul, lipseste. Nu le dai si la celelalte si le lasi pierzaniei.
Sigur scrie ca daca "va dam voua, nu avem nici noi si nici voi destul".

Talcuirea pe care o da si Sf. Serafim de Sarov este ca uleiul din candele este harul acumulat de fiecare. De altfel conceptia cu averea de fapte bune care poate fi impartita si altora e mai mult o invatatura a catolicilor (poate au avut ca baza si aceasta pilda), de aici au aparut si indulgentele (bazate pe tezaurul bisericii, care in viziunea catolcia ar insemna meritele si faptele bune ale sfintilor si ale lui Iisus): http://ro.wikipedia.org/wiki/Indulge...re%C8%99tinism

În prealabil postat de sophia

Totusi am un semn de intrebare aici: nu stiu daca acea lumina, pace si bunatate ce o vdedem in ochii unora, nu este inascuta.

Aici ai dreptate, citeam si eu ca ne putem naste cu unele insusiri, probabil mostenite. De exemplu poate sa fie cineva ateu si sa fie mai bland din nastere, sau alte astfel de insusiri. Acestea nu sunt considerate meritul nostru, ci doar cele obtinute prin stradanie.

[leonte]

În prealabil postat de catalin2

De exemplu poate sa fie cineva ateu si sa fie mai bland din nastere, sau alte astfel de insusiri. Acestea nu sunt considerate meritul nostru, ci doar cele obtinute prin stradanie.

Un bolnav mintal care isi revine la sanatate se cheama erou? Este aceea o fapta de glorie? Sigur ca ai lui se bucura pentru el si ne bucuram si noi, care nu-l cunoastem. Dar eu nu vad ca facut ceva pentru care sa consideram ca are un merit ce trebuie mentionat. Altminteri, inseamna ca exista virtute si in nebunie.

Cam asa e omul cazut, inaintea lui Dumnezeu si a celor ce au sat bine, au stat cu frica. Un bolnav mintal, caruia i s-a propus un tratament, dar nu e fortat sa il ia. Daca isi ia "medicamentul"... o fi intelept? O fi intamplare? O fi inspiratie divina?...

Cei ce s-au "insanatosit" cu siguranta nu si-au pus intrebarile astea, ci pur si simplu au "chiuit de bucurie" ca s-au facut sanatosi, apoi au multumit Celui ce le-a ... "prescris tratamentul".

p.s. daca tu cauti vreun merit al tau (si implicit aprecieri), pentru vreo fapta de virtute, esti tare departe de Hristos; nu mai departe decat mine, dar mult mai departe decat iti inchipui. Cu toate astea, sanse sunt si pentru noi doi...