Vreau sa plec de acasa...

[Dasy de Mara]

Ascultarea este cel mai mare lucru. Ascultati ceea ce va spun parintii si bunicii, chiar daca sunteti majora. Lor le spune Duhul Sfant. Si sa va fie frica sa nu ascultati, ca s-ar putea sa fie spre rau iesind fara binecuvantare din casa parinteasca. Chiar daca ati ajuns la varsta de majorat, departe sunteti de maturitate, caci abia de la varsta de 21 de ani devii prudent in hotarari si poti sa alegi un compromis acceptabil. Vedeti ca ve este greu sa ascultati de parinti, dar daca v-ar cere prietenul ceva - de genul acesta sa zicem ca va obliga sa renuntati la ceava - credeti ca l-ati mai urma cu ardoare. Nu! Ci chiar daca ati face-o ati face de sila. Si eu am fost intr-o situatie asemanatoare: toate fetele aveai prieteni si si pe mine ma salutau si ziceau sa merg in sezatoare. Pana la urma m-am dus, dar mama a spus la stapana casei sa nu ma lase sa petrec pe nimeni, ceea ce sa si intamplat. Dar eu m-am certat cu mama - Dumnezeu so ierte si sa o odihneasca - Am zis ca merg in lume. Ea a zis: "Vei merge siin lume si ai sa porti pietre cu desagii". Si asa sa si intamplat. Sigur ca nu am plecat in lume decat cand sa ivit ocazia, dar ce a spus mama sa implinit. Nu port pietre cu desagii, dar am purtat, ca fiul meu isi aduna pietre si nu putine. Si si acuma nu port pietre adevarate, dar lemne si carbuni, caci aci unde stau cu acestea se face foc si se incalzesc locuintele. Asa ca aveti grija ce faceti, caci dorul de mama si de casa vine repede. Dragostea se raceste si mai ales daca nu este binecuvantare de la Dumnezeu si nici macar de la parinti nu este nimic spre bine. Smeriti-va si traiti macar de acum in curatie si va infranati de la placerile trupesti, si Bunul Dumnezeu va va da ceea ce va harazit.
Doamne ajuta.

În prealabil postat de inamuresan19

Am o relatie de un an si parintii mei nu sunt de acord cu aceasta relatie. Am incercat n metode sa ii fac sa inteleaga ca sunt majora si pot sa imi aleg singura pe cine vreau langa mine. Intelegeam daca iubitul meu era o persoana rea, nu ii respecta pe parintii mei, dar asa nu inteleg de ce se poarta asa. Prietenul meu nu e din oras cu mine, ci din alt oras, eu fiind din Ardeal e aproape de Dunare. A stat de vorba cu mama mea si i-a explicat toate intentiile si ea a fost de acord, dupa cateva saptamani, zile mai bine spus, s-a razgandit total, a pus-o pe bunica impotriva mea si pe tata la fel. Nu sunt de acord cu el deloc si nu inteleleg... ca e din alt oras? Si ce? El a spus ca vine in oras la mine si se stabileste aici, numai sa fie bine... si nici asa. El face facultate la el in oras si eu mai am ultimul an de liceu... e cam greu sa ne vedem foarte des. In ultima perioada cand am iesit afara mama a inceput sa tipe la mine ca iarasi ma intalnesc cu el... cand defapt voiam pur si simplu sa ies cu o prietena. Toata viata mea parintii m-au controlat, mereu au luat ei decizii pentru mine, liceu... ce sa fac in continuare. Sincer nu imi place asa, vreau sa am si eu deciziile mele, ma simt asa inchisa in casa. Daca vreau sa ies sunt luata la intrebari, desi sunt majora, i se pare suspect orice... acum 1 zi s-a comportat foarte urat cu mine si m-a jignit... cat si pe prietenul meu, pentru orice da vina pe el, desi el nu are nici o legatura. Am hotarat ca dupa liceu sa plec de acasa si sa imi fac propria viata in alt oras, sa ne descurcam singuri... cu ajutorul parintiilor lui, sa imi plateasca el facultatea si sa ne cautam ceva de munca, avand in vedere ca parintii mei nu vor sa auda de el. Le multumesc pentru tot ce au facut pentru mine, dar exagereaza, am 19 ani, nu pot sa continui la nesfarsit doar cu decizile lor, simt nevoia sa decid si eu pentru viata mea.

Va rog... dati-mi o parere! Voi ce ati face daca ati fi in locul meu?

[leonte]

În prealabil postat de Dasy de Mara

Ascultarea este cel mai mare lucru. Ascultati ceea ce va spun parintii si bunicii, chiar daca sunteti majora. Lor le spune Duhul Sfant...

Or fi profeti!...

Ascultarea care nu vine din iubire este o povara imposibil de purtat. Ne putem fatarnici, o luna, doua, un an, dar nu vesnic. Daca ar fi avut fiecare rabdare sa citeasca tot ce a spus Ina, nu v-ati mai trezi vorbind. Nu cumva n-ati fi putut sa dormiti noaptea de grija ei, sau alt duh v-a impins sa va dati cu parerea?

Duhovnicul a pirit-o parintilor, maica-sa vrea s-o lege de fusta ei, iar fata e macinata de dorul iubitului. Ce tragedie mai mare poate aparea pe capul omului?

Ce-ar fi sa va rugati pentru Ina, toti care ati sarit repede la sfaturi? Iar daca Ina nu se intoarce sa va spuna ca s-a rezolvat cu bine, macar va stiti masura duhovniceasca.

[DragosP]

Leonte, cumva faptul că duhovnicul a 'parat'-o (deşi mă îndoiesc că tocmai aşa stau lucrurile) o absolvă de ascultarea datorată părinţilor?

[leonte]

În prealabil postat de DragosP

Leonte, cumva faptul că duhovnicul a 'parat'-o (deşi mă îndoiesc că tocmai aşa stau lucrurile) o absolvă de ascultarea datorată părinţilor?

Cum L-a convins Tatal pe Fiul sa se intrupeze si sa se rastigneasca? I-a promis ceva? L-o fi amenintat ca-I retrage Scaunul si-i da altuia mostenirea Sa? De ce a acceptat Fiul sa implineasca tot asezamantul Tatalui? Ce L-a motivat? Tu ce ai inteles?

Intrebarile sunt cat se poate de sincere si astept un raspuns la fel de sincer, in speranta ca astfel vom rezolva totodata si problema cu "datoria" fiilor fata de parinti si a parintilor fata de copii.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de leonte

Cum L-a convins Tatal pe Fiul sa se intrupeze si sa se rastigneasca? I-a promis ceva? L-o fi amenintat ca-I retrage Scaunul si-i da altuia mostenirea Sa? De ce a acceptat Fiul sa implineasca tot asezamantul Tatalui? Ce L-a motivat? Tu ce ai inteles?

Intrebarile sunt cat se poate de sincere si astept un raspuns la fel de sincer, in speranta ca astfel vom rezolva totodata si problema cu "datoria" fiilor fata de parinti si a parintilor fata de copii.

Sa imi fie cu iertare , dar va ocupati de lucruri cu totul slabe .
Filosofati despre taine nepatrunse inca ale lui Dumnezeu si voiti aici in birtul popular sa le puneti la cale .
Nimeni nu a stiut vreodata in mod explicit lucruri din inima Sfintei treimi .

Dar daca voiti sa cercetati , fara a da solutiile voastre ci pe cele care deja sunt date, relatia dintre parinti si copii, porniti de la cele 10 porunci , mai exact , de la cea privitoare la parinti si copii (cred ca este a V-a, si nu uitati ca este valabila si astazi in ortodoxie), treceti prin Pentateuh , prin Psalmi, prin Pilde si sfirtsiti-o in sfintele si de Dumnezeu inspiratele canoane ortodoxe .
Daca nu procedati astfel nu faceti decit sa va etalati mindria si posibil ca pe linga voi sa ii smintiti si pe altii .
Dar cred ca va inteleg bine : "mai aproape-s dintii ca parintii" !
Si asta nu inseamna ca si este masura dreptei socoteli si a bunei rinduieli intru ascultarea de parinti, , de invatatori, de sefii profesionali, de Biserica, de autoritati, de legile scrise si nescrise ale societatii ca si de inca alte multe legi .

Problema este insa urmatoarea : fiecare dintre noi stim ca daca nu facem aceste ascultari (cu exceptia citorva care se opun clar vietii) nu vom muri imediat, dar la fel de bine stim in acelasi timp ca vom avea de patimit .
Nu stim iarasi cit de mari vor fi patimirile dar nu am intilnit pina acum om care sa nu fi facut vreo ascultare careia ii era dator si sa se laude ca ce bine a ajuns procedind astfel !

Deci, fiecare face ce vrea , dar de plata nu scapa nimeni .

Noi, ortodocsii suntem de regula ingimfati , mindrii si imbuibati de nesupunere , dar spre deosebire de noi , chinezii, de exemplu, stiu ca daca nu vor proceda ceas de ceas conform DAO intotdeauna vor suporta consecintele care mai intii sunt functionale iar mai apoi organice !
Si desi unii incearca sa identifice pe Dao cu Dumnezeu , eu spun fara dubiu ca nici pe departe nu este asa. Dumnezeu este Dumnezeu , si atit !

[tamadu]

Ocara ti se face dobanda in cer daca o duci cu rabdare am citit undeva.

Daca esti singura la parinti, e greu sa accepte ideea de a pleca din oras din motive extrem de pragmatice. Ei pierd un ajutor la batranete, iar tu un ajutor la tinerete, cand apar copilasii. De aceea, sfatul unui duhovnic este foarte important.

Nu judec, dar in cazul familiilor cu un singur copil si nu numai mai apar astfel de moduri de abordare a problemei casatoriei. Da, e bine sa te pui putin si in locul lor. Asta in psihologie se numeste empatie. Tu cum ai privi aceasta problema daca unicul tau copil ar pleca departe? Desigur, parintii trebuie sa fie constienti ca prin casatorie oricum ii vei parasi. Ei au o gandire pragmatica, iar tu esti cuprinsa de valul primei iubiri. Incet si sigur ei trebuie sa dea timpul inapoi sa retraiasca anii adolescentei, iar tu sa iei in calcul si aspecte mai pragmatice.

[editheraven]

In "tineretea" mea, pe la 18 ani m'am indragostit. Am cunoscut o fata, tot la distanta, ca si tine. Ea avea 17 ani eu 18. La varsta aceea spuneam ca doresc o familie etc, dar daca ma intrebai "Cand?" iti ziceam ca, "Pai stai, sa termin facultatea, sa termine si ea facultatea.". Intentiile mele erau bune, dar prost puse in practica, pentru ca inainte de a intra intr'o relatie cu gand de casatorie trebuie sa stii ca te si poti casatori. Adica promosiunile si aparentele nu inseamna nimic. Si oricat de sincer ar fi cineva, trebuie sa gandesti realist daca este si posibil sa faca ceea ce spune.

Asa, si dupa 3 ani jumatate m'am despartit de ea. Ai mei nu erau de acord cu asta si sincer, simteam si eu ca nu era ok. Pentru unele lucruri merita sa lupti, si e nobil. Dar nobile sunt doar acelea in care lupti cu capul sus, nu plecat. Stiu ca iubirea poate parea nobila, dar iubirea fara materializare nu este iubuire. Iubirea nu este doar un sentiment, e o stare de fapt. E o alegere. Si iubirea normala trebuie sa creasca in cadrul in care ea se poate materializa intr'o casatorie.

Nu iti spun asta sa te demoralizez. Am trecut si eu fix prin ceea ce treci tu. Mama ma facea sa ma simt prost doar ca sa vad ca are dreptate. Si nu este corect modul in care proceda, dar premisa era corecta. Poate ca parintii nu stiu sa se comporte cand vad pericolul, dar nu inseamna ca nu au dreptate.

Dupa un an am fost complet vindecat de aceasta relatie. Din pacate am descoperit ca a fost doar timp pierdut. E frumos sa iubesti, dar iubirea trebuie sa fie matura. Sa iubesti cu inima dar sa gandesti cu capul. Cand cele doua coincid, este prefect. Dar cand cele doua merg una impotriva celeilalte, de obicei se lasa cu rani. Este frumos ca prima iubire sa duca si la casatorie. Din pacate eu nu am avut aceasta intelepciune atunci. Insa mai bine sa judeci din timp daca un lucru este bine sau gresit facut decat sa il duci la final sperand ca va fi bine.

"Inima este nespus de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?", Ieremia 17:9

[leonte]

În prealabil postat de zaharia_2009

Sa imi fie cu iertare , dar va ocupati de lucruri cu totul slabe . (I-AUZI !)
Filosofati despre taine nepatrunse inca ale lui Dumnezeu si voiti aici in birtul popular sa le puneti la cale .
Nimeni nu a stiut vreodata in mod explicit lucruri din inima Sfintei treimi .

În prealabil postat de DragosP

Citeşte cu atenţie răspunsul fratelui Zaharia.

Dragi mei! Nu a-ti inteles nimic nici din intrebarile mele, nici din invataturile sfintilor parinti.
Drept urmare, de unde indrazneala de a sfatui pe cineva catre o destinatie ce va ramane necunoscuta?

De Sofian Boghiu ati auzit? Cautati la dansul o smerita incercare de a ne lasa un cuvant despre Sf. Treime. Poate ca astfel veti gasi si un raspuns potrivit pentru Ina, altul decat supunere oarba si fara discernamant.

[DragosP]

Dar a zis cineva că a înţeles ceva?