Muzica psaltica (bizantina) sau corala?

[sophia]

Cred ca si aici depinde de om si natura sa.

Eu nu sunt lamurita la ce anume faceti de fapt referire.
In general se canta la slujbe peste tot aceleasi cantari (la strana). Difera numai glasul.
In manastiri se canta intr-un fel (poate ca asta numiti voi muzica psaltica), mai putin melodios.
Pentru multi este deranjant.

In general muzica este perturbatoare in rugaciune, daca nu te incadrezi in ea.
Am observat la mine.
Inainte de slujba imi fac rugaciunea.
De la o vreme, pentru mai multa liniste, preotul a indicat stranei sa cante ceva pana la inceperea slujbei.
Ei pe mine ma perturba. Nu ma pot concentra la rugaciune. Ca acolo se spune ceva, iar eu spun altceva.
Pe urma cant la strana, ma incadrez in cor. Deci ma ocup de acele cantari. Nu as putea sa ma rog si sa cant in acelasi timp.
Daca nu sunt la strana ( de ex. atunci cand sunt ragusita), raman in ritmul corului, nu ma pot ruga individual.
Nu stiu cum as face la manastire.

Deci fiecare fel de muzica are avantaje si dezavanataje. La muzica corala avantajul este ca este armonioasa, melodioasa si pot sa participe toti.

Preotii de mir canta si ei tot muzica obisnuita, pe glasuri normale, deci nu de manastire.

Si da, imi plac foarte mult rarele rugaciuni, fara muzica pe care le spunem impreuna cu preotul. Astea mi le doresc mult. Si sunt asa rare.

[leonte]

În prealabil postat de sophia

In general muzica este perturbatoare in rugaciune, daca nu te incadrezi in ea.
Am observat la mine.
Inainte de slujba imi fac rugaciunea.
De la o vreme, pentru mai multa liniste, preotul a indicat stranei sa cante ceva pana la inceperea slujbei.
Ei pe mine ma perturba. Nu ma pot concentra la rugaciune. Ca acolo se spune ceva, iar eu spun altceva.
...
Nu stiu cum as face la manastire.

Deci fiecare fel de muzica are avantaje si dezavanataje.

In asceza ortodoxa exista o "taina", o treapta in devenirea omului ca fiinta duhovniceasca. Aceasta este a trai in launtrul tau.
Nu muzica deranjeaza, ci dependenta ta de cadrul exterior. Uneori ma gandeam ca la un basm, ca motivul pentru care sfintii nu ajung in iad este pentru ca ei s-ar ruga si acolo si ar emana bucuria celui care are rugaciunea in inima, stricand toata <<puterea>> iadului. Cei din manastirile ortodoxe ar trebui sa deprinda in timp aceasta taina; mai ales in kinoviile cu numar mare de vietuitori. Astfel, in timp ce strana isi face randuiala, monahii petrec in smerita cugetare pana le vine randul sa faca o ascultare la strana. Si culmea... nimic nu-i tulbura, iar unii au capacitatea de a fi atenti si cand la strana se greseste, desi petrec in smerita cugetare.