Aprox. 400 de crime comise zilnic in Romania... pe banii nostri

[quote=sophia;487747]

Ca vad ca avem sentimente care ne pun sa militam pe forumuri sau pe strazi contra si contra si pentru.
Energia aia ar trebui folosita pentru a face ceva concret.

Nu cred că trebuie să ne limităm la a milita, însă şi a face asta are un rost în formarea mentalităţilor după învăţăturile lui Hristos, adică în pocăinţă. Pentru că lumea toată, începând cu noi înşine, are în primul rând nevoie de schimbarea (înnoirea) gândirii.

N-am inteles fraza cu "daca te prefaci ca faci copii..." La cine se refera?

Se referă la actul sexual căruia i se refuză finalitatea, rodul: naşterea. Iar asta îl îmbolnăveşte pe om; spiritual, sufleteşte şi, probabil, şi trupeşte. Pentru că îl scoate din har, iar fără har se slăbănogeşte, nu mai are putere dumnezeiască, spirituală („Fără Mine nu puteţi face nimic”).

Biserica ne învaţă tocmai cum să rămânem în har. Nu din răutate condamnă păcatele, ci le arată ca fiind ucigătoare de suflet. Ea vrea să avem viaţă, de aceea ne învaţă cum să evităm moartea sufletului. Căci lumea e mai mult moartă decât vie. Şi din cauza asta au ajuns oamenii să se sperie atât de mult de o sarcină, de un copil care vrea să vină pe lume, încât preferă să-l omoare înainte de a vedea lumina. În loc să se bucure ca de cel mai mare dar.
Neputinţa de a primi un prunc, indiferent în ce stare materială te-ai afla, e sufletească în primul rând. Eşti trupeşte apt să-l faci, dar nu şi sufleteşte, ca să-l iubeşti şi să-l îngrijeşti. Eşti mort sufleteşte, de aceea îi dai moartea.
Iar ceea ce trebuie să facă Biserica în primul rând este să se ocupe de morţii cu sufletul; să îi învieze. Şi poate s-o facă, dar numai dacă şi ei vor.

Da, s-au discutat mult problemele privind abstinenţa sau contracepţia, n-are rost să le reluăm aici. Aici era vorba doar despre avort.

În prealabil postat de N.Priceputu

Se referă la actul sexual căruia i se refuză finalitatea, rodul: naşterea. Iar asta îl îmbolnăveşte pe om; spiritual, sufleteşte şi, probabil, şi trupeşte. Pentru că îl scoate din har, iar fără har se slăbănogeşte, nu mai are putere dumnezeiască, spirituală („Fără Mine nu puteţi face nimic”).

Adica? Puteti detalia?

@UNNOOM: Am privit la oamenii credincioşi care au mulţi copii şi i-am văzut împliniţi, mereu veseli, fericiţi. Nu vezi la ei angoase şi anxietăţi, nu vezi nefericiri din cauza lipsei de sens a vieţii; nu-i vezi neliniştiţi. Viaţa lor este mai plină cu fiecare copil. Iubirea jertfelnică a devenit pentru ei un mod de a fi, nu mai trăiesc pentru ei înşişi, iar viaţa lor a devenit o Evanghelie pusă în practică.
Când vorbesc, vorbesc cu rost şi cu înţelepciune, cuvintele lor au o putere
care vine din viaţa roditoare pe care au trăit-o.

A refuza rodul iubirii tale e nefiresc, e boală, pentru că încerci să întorci energia ta sufletească către tine, în mod egoist. Şi n-ai cum s-o păstrezi. Pentru că această energie pe care o dă iubirea nu are viaţă, nu există decât atunci când circulă; nu o ai decât atunci când o dai.

Vrei plăcerea, dar refuzi bucuria, pentru că nu vrei să treci şi prin jertfa pe care o presupune naşterea şi creşterea copiilor (în cazul ăsta). Vrei să rămâi mereu infantil sufleteşte, refuzând să te maturizezi.