Parintele Amfilohie Branza

[leonte]

În prealabil postat de Demetrius

Cum depistam starea inimii daca inca n-am facut fapta pacatoasa? Omul care face fapte bune ce stare a inimii are?
Si-atunci la spovada ce spun daca inca n-am confirmat prin fapte starea pacatoasa a inimii? Ca o sa le fac?

Dumnezeu nu ne-a lasat fara "instrumente" ca sa putem depista adevarul si sa putem lupta cu rautatea din noi. Trebuie doar sa vrem sincer. Un astfel de instrument este mustrarea de constiinta.
Spune-mi! Daca invidiezi pe vecinul tau, dar nu-i iei capul, asta inseamna ca esti drept intaintea lui Dumnezeu? Invidia nu este o fapta in sine si totusi tu esti constient ca esti gelos. La fel este cu toate pacatele. Sunt multi oameni care nu au puterea de a constientiza astfel de rautati subtile, stiu asta pentru ca eu insumi am fost ca unul dintre ei.

Cum am ajuns sa fiu constient de starea inimii mele? Cautandu-L cu sinceritatea pe Dumnezeu, negand ca un sceptic ceea ce nu pricepeam, dar fara sa refuz evidentul, atunci cand se vadea, oricat de incredibil ar fi parut. Iata doua intrebari care m-au ajutat sa ma cunosc pe mine insumi...
Daca m-as fi nascut in Galileea lui Hristos, oare m-as fi numarat si eu printre cei care strigau "Rastigneste-L!" crezand ca astfel implinesc Legea lui Dumnezeu?
Oare as fi fost eu mai intelept si mai smerit decat sf. Pavel, care pana nu a fost orbit de lumina lui Hristos, n-avea habar despre cat rau face inaintea lui Dumnezeu?

Nu e nimic nou in ceea ca spun, ca si cum nu s-ar mai fi spus. Nu omul ajunge sa-si vada pacatele, ci Dumnezeu ii despietreste inima. Si cum altfel dombandeste "cersetorul" cele de care are nevoie, cum altfel decat prin implorare?