Nelamuriri din citate - "nu esti de-al Nostru"

[sophia]

Multumesc glykys, pentru efort.
Am inteles ce ais scris tu, dar raspunsul la povestea in cauza tot nu a fost dat.
Poate mai sunt pareri.
Vad ca nici autorul postarii nu a venit cu lamuriri, cred ca nu a inteles nici el mare lucru.

Pe d eo parte am inteles ce ar vrea sa se spuna cu asemenea povestiri, dar pe de alta parte mi se pare ca sunt impotriva credintei, pentru ca nici bunul Dumnezeu si nici Maica Sa nu alungau oamenii care macar credeau.

Acum concret cu ce-o fi gresit femeia aceea si acel Sever nu stiu...

Ca bun crestin iti trebuie multe elemente: credinta in suflet, rugaciune, botez, impartasit. Dar fiecare are o valoare si nu poate fi minimalizata.

[glykys]

Pai ti-am zis ce era cu Sever, era monofizit, era sectant... Uite ce scrie pe Wiki:

Monofizismul (greacă Μονοφυσιτισμός) (greacă mono-physis), (română o singură fire) a fost o teză predicată de Eutihie (378-454), călugăr din Constantinopol, care a afirmat că Iisus Hristos nu are decât o singură fire („monophysis”), cea divină, întrucât trupul omenesc l-a luat in mod aparent. Eutihie refuza distincția între „hypostasis” („ipostas”, „persoana”) și „physis” („natura”, „fire”), spunând că dacă Iisus Hristos e o persoană, el nu poate avea două naturi.
Monofizismul era încurajat de formularea lui Chiril de Alexandria, care a apărat formula: "unică este natura („physis”) întruparea cuvântului dumnezeiesc". În fața acestei teze, Conciliul de la Calcedon (451) vorbește de realitatea integrala a Fiului, care ar avea o singură persoana, în două naturi. Cele doua firi, divina și omenească, își păstrează integritatea lor, dar ele sunt unite într-un singur „ipostas”. Una din formele sub care a circulat după Calcedon teza lui Eutihie este „monofizismul severian” sau „moderat”, propus ca o formula de reconciliere intre „calcedonieni” si „necalcedonieni”, de catre Sever, patriarh de Antiochia (512-538). Monofiziții susțineau deci că firea omenească luată de Iisus Hristos la întruparea în Maria a fost absorbită de firea sa divină, încât cea dintâi a dispărut cu desavârsire, asemenea unei picături de apă în imensitatea mării. După unii monofiziți, Iisus Hristos n-ar fi avut un trup omenesc real, ci un trup aparent. Consecința concepției monofizite este că, dacă Iisus Hristos nu are, pe lângă firea lui divină și o fire omenească reală, atunci se nimicește întreaga operă de răscumpărare/mântuire a omului. Numai Fiul lui Dumnezeu, devenit om real, ar putea duce neamul omenesc la mântuire. Doar prin încarnarea sa, Dumnezeu ar fi putut diviniza firea omenească decăzută. Dumnezeu s-a facut om, ca să facă pe om Dumnezeu. Doctrina ortodoxă referitoare la firile din persoana lui Iisus Hristos susține că sunt două la număr, divina si umana - „diefizitism”, unite într-o singură persoană divino-umană.


Uite, citeste in Faptele apostolilor, cap. 11, versetul 26: primii care si-au luat numele de crestini au fost cei din Biserica Antiohiei.


Am stat si eu si am mai cugetat la istorioara. Tu vezi partea cea goala a paharului, cum ca Maica Domnului i-a spus ca nu e de-a lor. Dar ai in Evanghelii istoria femeii cananeence, care, la fel, a fost respinsa mai intai, tocmai pentru ca nu era "de-a lor!". Dar iata ca datorita credintei si perseverentei ei, Dumnezeu a ascultat-o si a miluit-o. La fel si femeia aceea, chiar daca era intr-o ratacire, totusi, prin acea mustrare, s-a intors la dreapta credinta. Si asta e minunat. Ca si un om ratacit, daca se straduieste si are inima buna, poate fi restabilit.

[antiecumenism]

-vreau sa zic si eu ceva ,sper sa nu gresesc
-aceea femeie Cosmiana era eretica,in erezia monofizitilor
-ereticii nu se mantuie pt ca sunt despartiti de Dumnezeu,

e o pilda in Pateric:
"Se spunea pentru avva Agathon, ca s-au dus oarecari la dansul, auzind ca are dreapta si mare socoteala. Si vrand sa-l cerce de a sa manie, i-au zis lui : tu esti Agathon ? Am auzit pentru tine ca esti curvar si mandru. Iar el a zis : ei bine, asa este. Si i-au zis lui : tu esti Agathon barfitorul si clevetitorul? Iar el a zis: eu sunt. Au zis iarasi : Tu esti Agathon ereticul? lar el a raspuns: nu sunt eretic. Si l-au rugat pe el, zicand: spune-ne noua, pentru ce atatea cate ti-am zis tie le-ai primit, iar cuvantul acesta nu l-ai suferit? Zis-a lor: cele dintai asupra mea le scriu, caci este spre folosul sufletului meu. Iar cuvantul acesta eretic este despartire de Dumnezeu si nu voiesc sa ma despart de Dumnezeu. Iar aceia auzind, s-au minunat de dreapta lui socoteala si s-au dus ziditi, adica folositi."
-
-si Maica Domnului i-a zis ca nu e crestina deplina,ortodoxa ,nu cunostea tot Adevarul pt ca era eretica si de aceea nu era de-a lor a celor care se mantuie;
-ca nu a lasat-o sa intre nu trebuie sa privim acest lucru neaparat ca pe o interdictie fizica,poate inseamna ca nu intri aici adica in Imparatia Cerurilor pt ca esti in erezie,deci intai te lasi de erezie si apoi esti de-a noastra,ortodoxa,...deci a trecut la Sfanta sobornica si apostolica Biserica a lui Hristos ,s-a impartasit si a venit la Adevarul deplin; deci Maica Domnului a reusit sa o convinga sa se lase de erezie ca sa nu fie despartita de Dumnezeu (cum zicea avva Agathon).

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

Pe d eo parte am inteles ce ar vrea sa se spuna cu asemenea povestiri, dar pe de alta parte mi se pare ca sunt impotriva credintei, pentru ca nici bunul Dumnezeu si nici Maica Sa nu alungau oamenii care macar credeau.

Afirmatie bazata pe ce anume?
Cunoasterea Sf. Scripturi macar?
Fals.

Daca ai participa la sf. slujbe, ar fi greu sa nu auzi macar o data intamplarea cu femeia cananeanca.
Ai sa vezi acolo ca Domnul Hristos nu doar ca isi permite sa respinga cererea femeii, ci chiar sa ignore interventiile ucenicilor si chiar mai mult, o aseamana cu cainii.

Si da, acesta este testul credintei autentice, pe care femeia il trece si obtine astfel, in cele din urma, implinirea dorintei sale.

Alt exemplu: tanarul cel bogat, care chipurile era in cautarea mantuirii, primeste cel mai putin asteptat canon: nu facerea de bine, ci saracia.
Dupa standardele tale, era un om credincios si nu merita asta - si iata ca Hristos ii da un test care lui ii este imposibil (cel putin pe moment) sa-l treaca iar avertismentul lui Hristos e foarte grav: "mai degraba trece funia prin urechea acului decat bogatul in imparatia lui Dumnezeu".

Si mai sunt exemple, care arata ca "o oarecare credinta" nu e suficienta si de multe ori poate fi echivalenta cu necredinta ba mai mult, este pedesita drastic ( a se vedea cazul cu Anania si Safira)

Deci sa stam cu teama, cu luare aminte..

Asadar, respingerea are un rol pedagogic si este menit a arata omului lipsurile sale, ceea ce il desparte de Dumnezeu.
Omul este pus in fata unei alegeri: sa umple acest gol, pentru a ajunge la Dumnezeu sau a face cale intoarsa.

Dumnezeu nu are nevoie de orice fel de credinta, ci cea autentica, cea care depaseste golurile pe care chiar slabiciunile omului le pune intre el si Dumnezeu.

Un altfel de credinta poate fi chiar o forma de impietate si pedesita ca atare in cazul in care persista.

Acum concret cu ce-o fi gresit femeia aceea si acel Sever nu stiu...

Tocmai asta arata judecata ta superficiala.
Judeci o atitudine ca fiind exagerata fara sa stii ce anume a determinat-o.

Ca bun crestin iti trebuie multe elemente: credinta in suflet, rugaciune, botez, impartasit. Dar fiecare are o valoare si nu poate fi minimalizata.

Multe si nici macar nu ai pomenit ce e mai important.

"Credinta in suflet" nu are nici o valoare atat timp cat nu se traduce in fapte: moralitate, fapte bune, respect fata de canoanele Bisericii: posturi, participarea sistematica la sf. slujbe, etc.
Iar ca sa ajungi la impartasit, trebuie sa treci pe la spovedanie.
Probabil si altele.