Ortodoxia si ecumenismul

Dragă frate, nu ne bagă nimeni ecumenismul pe gât - nici ţie, nici mie. N-ar trebui să ne alarmăm într-atîta, indiferent ce ar pune alţii la cale, dacă e aşa precum spui. Poate pe ierarhii şi preoţii (învăţătorii) noştri să-i privească problema; ei trebuie să fie vigilenţi ca învăţătura să rămână dreaptă. Dar pentru creştin lucrurile sunt simple, şi dacă vrea să-I urmeze lui Hristos ştie unde-L găseşte şi ce are de făcut. Nimeni, fie el mason sau orice altceva, nu-L va putea scoate pe Hristos din Biserica Sa.

Sunt multe alte pericole pentru mântuirea noastră, iar noi nu le băgăm în seamă; mă refer la păcatele noastre, care sunt cu duiumul. Priveşte şi tu la poporul nostru, uită-te cum trăieşte, cât de mult se fereşte de păcat, cât de mult Îl iubeşte, în faptele lui, pe Domnul. Poţi spune că masonii sunt de vină pentru asta? Pentru indiferenţa şi necredinţa noastră?

Mi s-ar părea mai îndreptăţit un strigăt de alarmă cu privire la starea de păcătoşenie în care ne aflăm; la cât de corupţi suntem; la cât de desfrânaţi, de egoişti şi răi... Dar cine poate face asta dacă nu s-a curăţit el mai întâi? Iar dacă s-a curăţit, s-a şi smerit, şi nu va dori să ridice glasul împotriva nimănui.

A fi creştin nu e egal cu a fi anti-ecumenist, anti-mason, anti-cip, şi aşa mai departe; ci înseamnă a fi pro-aproapele, a-i cuprinde într-o îmbrăţişare sfântă pe toţi cei pe care Dumnezeu i-a creat şi, fără doar şi poate, îi iubeşte.