Divortul bisericesc

[Decebal]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Biserica Catolică admite mai multe căsătorii, dacă soţul (soţia) nu mai este în viaţă şi nu există nici un alt impediment. Dacă ambii soţi sunt în viaţă, Biserica Catolică nu poate desface o căsătorie, fiindcă nu a primit acest mandat de la Cristos şi un asemenea lucru ar însemna neascultare faţă de Mirele ei şi de Capul ei nevăzut.

"Şi s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L şi zicând: Se cuvine, oare, omului să-şi lase femeia sa, pentru orice pricină? Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie? Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase? El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter." (Matei 19, 3-9)

Deci iată un argument biblic foarte clar că în acest caz, al adulterului, Hristos a permis divorţul ("cartea de despărţire") şi implicit şi recăsătorirea. Mai mult, în cazul respectiv, specificat de Însuşi Hristos, cel care divorţează de soţia lui (şi probabil că şi reciproca este valabilă, atunci când bărbatul comite preacurvia iar nu soţia) nu comite adulter, el având dreptul să despartă ceea ce înainte era unit în căsătorie. Şi având dreptul să se despartă şi să fie neunit are în mod implicit şi dreptul de a se recăsători, pentru că el nu mai este unit cu femeia respectivă înaintea lui Dumnezeu. Iar Hristos specifică clar acest lucru.

Cu alte cuvinte, acolo unde Hristos Iisus Însuşi a spus clar că poate exista divorţul, pentru motivul preacurviei, şi că deci căsătoria (fie ea şi religioasă) poate fi desfăcută, căci bărbatul îi poate da "cartea de despărţire" sau de divorţ femeii respective, fără a săvârşi adulter, adică fără a fi în păcat de moarte (spre deosebire de adulterină, care este în păcat de moarte) vine Biserica Romano-Catolică şi spune că de fapt lucrurile nu ar sta aşa, şi că ceea ce spune papa şi papismul este deasupra a ceea ce a spus Hristos Însuşi. De ce? Pentru că BRC pretinde că este indisolubilă căsătoria, că nu se poate desface (nici măcar când are loc un adulter) deşi Hristos Iisus Însuşi a spus foarte clar că există o cauză pentru care o căsătorie poate fi desfăcută, adică în cazul unei preacurvii sau adulter. Cu alte cuvinte căsătoria nu este chiar aşa de indisolubilă precum pretinde biserica romano-catolică, şi asta pe temeiul cuvintelor lui Iisus Hristos. În cazul în care căsătoria a fost desfăcută în mod justificat cel care a dat "cartea de despărţire" pe motive temeinice nu este vinovat de adulter, şi nu este deci în stare de păcat de moarte; mai mult el este dezlegat de unirea anterioară şi nu mai este "un singur trup" cu fosta soţie, nefiind vinovat de despărţirea a ceea ce "Dumnezeu a unit".

Din punctul meu de vedere mai există şi alte temeiuri justificate, în afară de ceea ce îndeobşte este denumit adulter, pentru care se poate ajunge la divorţ bisericesc şi chiar şi la recăsătorire, dar pe care nu le menţionez acum.

[nutucutu]

În prealabil postat de Decebal

...vine Biserica Romano-Catolică şi spune că de fapt lucrurile nu ar sta aşa, şi că ceea ce spune papa şi papismul este deasupra a ceea ce a spus Hristos Însuşi.

1. Biserica Ortodoxa accepta desfacerea casatoriei pentru orice motiv, practic un divortat se poate recasatori in Biserica Ortodoxa fara sa fie intrebat care a fost cauza divortului. Iar asta vine mult peste mult subliniatul "in afara de pricina de desfranare..." Oare nu cumva sunteti asa cum acuzati ca ar fi altii?
2. Tot Hristos, Domnul nostru, a spus "ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta." Iar El ne-a lasat exemplul de urmat, al jertfei si dragostei pentru celalat. Daca El ne indeamna sa ne jertfim pentru pacatosi necunoscuti, oare nu se cuvine mai mult sa ne jertfim si sa iertam pe sotul/sotia adultera?

[Decebal]

În prealabil postat de nutucutu

Tot Hristos, Domnul nostru, a spus "ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta." Iar El ne-a lasat exemplul de urmat, al jertfei si dragostei pentru celalat. Daca El ne indeamna sa ne jertfim pentru pacatosi necunoscuti, oare nu se cuvine mai mult sa ne jertfim si sa iertam pe sotul/sotia adultera?

Eu nu am spus că în caz de înşelare / preacurvie / adulter este obligatorie despărţirea, divorţul. Deşi sunt multe cazuri în care divorţul este preferabil chiar şi dacă nu este pentru moment vreo situaţie de adulter; există destule cupluri care sunt "zidite pe nisip" iar pentru aceia este mai bine să îşi vadă fiecare de drumul lui decât să se nenorocească unul pe celălalt. Ceea ce eu am spus este că poziţia bisericii romano-catolice este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu predicând o aşa zisă indisolubilitate a căsătoriei când Hristos ne spune clar că aceasta, în anumite condiţii, poate fi desfăcută şi poate avea loc chiar recăsătorirea, fără ca să se cadă în adulter, adică în păcat de moarte, fără ca să se calce cuvântul lui Dumnezeu că "ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta", şi fără ca respectivii (cei neadulteri) să aibă interdicţie la Sfânta Împărtăşanie.

[nutucutu]

În prealabil postat de Decebal

Ceea ce eu am spus este că poziţia bisericii romano-catolice este împotriva Cuvântului lui Dumnezeu predicând o aşa zisă indisolubilitate a căsătoriei când Hristos ne spune clar că aceasta, în anumite condiţii, poate fi desfăcută şi poate avea loc chiar recăsătorirea, fără ca să se cadă în adulter, adică în păcat de moarte, fără ca să se calce cuvântul lui Dumnezeu că "ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta", şi fără ca respectivii (cei neadulteri) să aibă interdicţie la Sfânta Împărtăşanie.

Am inteles sublinierea, de altfel e ideea care se desprinde din mai toate postarile dumneavoastra. Pozitia Bisericii Romano-Catolice in aceasta privinta e chiar intru totul in acord cu Cuvantul DOmnului nostru:
5. Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup.
6. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă.
7. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase?
8. El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa.

Vi s-au mai dat si alte versete care confirma temeiul biblic al pozitiei Bisericii Romano-Catolice. Pe de alta parte, eu nu am vazut nicaieri unde Domnul nostru a spus clar si fara echivoc ca ar putea fi desfacuta casatoria;

Si nu in ultimul rand, in Biserica Catolica sotul neadulter ramane membru al Bisericii si se poate impartasi.

[AlinB]

În prealabil postat de nutucutu

8. El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa.

Pe de alta parte, eu nu am vazut nicaieri unde Domnul nostru a spus clar si fara echivoc ca ar putea fi desfacuta casatoria;

Chiar mai sus, ai dat tu citatul.

Si nu in ultimul rand, in Biserica Catolica sotul neadulter ramane membru al Bisericii si se poate impartasi.

Dar primeste sau nu divortul si aprobarea de a se recasatori?
Daca nu, pe ce motiv (pentru ca acest caz este mentionat expres in Sf.Scriptura ca fiind motiv de divort).

[nutucutu]

În prealabil postat de AlinB

Chiar mai sus, ai dat tu citatul.

Domnul nostru, acolo, spune clar si fara echivoc acolo ca ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta. Si spune si ca ar fi permisa despartirea din cauza invartosarii inimii, insa nu spune ca ar fi permisa a doua casatorie. Iar Domnul nostru s-a intrupat tocmai ca sa ne scoata din mocirla pacatului si din invartosarea inimii noastre. Inclusiv apostolul Pavel ne spune ca daca sotul necredincios vrea sa se desparta sa-l lasam, dar nu ne indeamna nicaieri la o a doua casatorie.

În prealabil postat de AlinB

Dar primeste sau nu divortul si aprobarea de a se recasatori?
Daca nu, pe ce motiv (pentru ca acest caz este mentionat expres in Sf.Scriptura ca fiind motiv de divort).

Sotul neadulter nu primeste aprobarea de a se recasatori in conditiile in care prima casatorie a fost valida In Biblie nu e mentionat ca in caz de adulter te poti desparti si recasatori. Este mentionata numai posibilitatea despartirii ("pentru ca suntem chemati la pace" ); avem si propozitia simpla, rostita de Domnul nostru Isus Hristos, care nu lasa loc de interpretare: "ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta". Daca noi credem ca unirea dintre barbat si femeie in cadrul sacramentului Casatoriei este facuta chiar de Dumnezeu, atunci credem si ca nu putem rupe aceasta unire.

[AlinB]

În prealabil postat de nutucutu

Domnul nostru, acolo, spune clar si fara echivoc acolo ca ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta. Si spune si ca ar fi permisa despartirea din cauza invartosarii inimii, insa nu spune ca ar fi permisa a doua casatorie.

Nici nu spune ca ar fi interzisa.
Atunci de ce ar fi?

Poti confirma ca era interzisa la evrei?

Iar Domnul nostru s-a intrupat tocmai ca sa ne scoata din mocirla pacatului si din invartosarea inimii noastre. Inclusiv apostolul Pavel ne spune ca daca sotul necredincios vrea sa se desparta sa-l lasam, dar nu ne indeamna nicaieri la o a doua casatorie.

Ar trebui sa o faca in mod expres?
Aici se aplica aceeasi logica ca si in cazul primei casatorii: "bine ar fi ca omul.." "dar decat sa arda, mai bine sa se casatoreasca".

Sotul neadulter nu primeste aprobarea de a se recasatori in conditiile in care prima casatorie a fost valida In Biblie nu e mentionat ca in caz de adulter te poti desparti si recasatori. Este mentionata numai posibilitatea despartirii ("pentru ca suntem chemati la pace" ); avem si propozitia simpla, rostita de Domnul nostru Isus Hristos, care nu lasa loc de interpretare: "ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta". Daca noi credem ca unirea dintre barbat si femeie in cadrul sacramentului Casatoriei este facuta chiar de Dumnezeu, atunci credem si ca nu putem rupe aceasta unire.

Citim Bibilia cu ochelarii de cal ai neoprotestantilor?

Matei 19:9

"Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare"

Este sau nu o exceptie??

[Decebal]

În prealabil postat de nutucutu

Vi s-au mai dat si alte versete care confirma temeiul biblic al pozitiei Bisericii Romano-Catolice. Pe de alta parte, eu nu am vazut nicaieri unde Domnul nostru a spus clar si fara echivoc ca ar putea fi desfacuta casatoria.

În prealabil postat de nutucutu

Domnul nostru, acolo, spune clar si fara echivoc acolo ca ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta. Si spune si ca ar fi permisa despartirea din cauza invartosarii inimii, insa nu spune ca ar fi permisa a doua casatorie. Iar Domnul nostru s-a intrupat tocmai ca sa ne scoata din mocirla pacatului si din invartosarea inimii noastre. Inclusiv apostolul Pavel ne spune ca daca sotul necredincios vrea sa se desparta sa-l lasam, dar nu ne indeamna nicaieri la o a doua casatorie.

Sotul neadulter nu primeste aprobarea de a se recasatori in conditiile in care prima casatorie a fost valida In Biblie nu e mentionat ca in caz de adulter te poti desparti si recasatori. Este mentionata numai posibilitatea despartirii ("pentru ca suntem chemati la pace" ); avem si propozitia simpla, rostita de Domnul nostru Isus Hristos, care nu lasa loc de interpretare: "ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta". Daca noi credem ca unirea dintre barbat si femeie in cadrul sacramentului Casatoriei este facuta chiar de Dumnezeu, atunci credem si ca nu putem rupe aceasta unire.

"Şi s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L şi zicând: Se cuvine, oare, omului să-şi lase femeia sa, pentru orice pricină? Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie? Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase? El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter." (Matei 19, 3-9)

Deci iată un argument biblic foarte clar că în acest caz, al adulterului, Hristos a permis divorţul ("cartea de despărţire") şi implicit şi recăsătorirea. Mai mult, în cazul respectiv, specificat de Însuşi Hristos, cel care divorţează de soţia lui (şi probabil că şi reciproca este valabilă, atunci când bărbatul comite preacurvia iar nu soţia) nu comite adulter, el având dreptul să despartă ceea ce înainte era unit în căsătorie. Şi având dreptul să se despartă şi să fie neunit are în mod implicit şi dreptul de a se recăsători, pentru că el nu mai este unit cu femeia respectivă înaintea lui Dumnezeu. Iar Hristos specifică clar acest lucru.

Cu alte cuvinte, acolo unde Hristos Iisus Însuşi a spus clar că poate exista divorţul, pentru motivul preacurviei, şi că deci căsătoria (fie ea şi religioasă) poate fi desfăcută, căci bărbatul îi poate da "cartea de despărţire" sau de divorţ femeii respective, fără a săvârşi adulter, adică fără a fi în păcat de moarte (spre deosebire de adulterină, care este în păcat de moarte) vine Biserica Romano-Catolică şi spune că de fapt lucrurile nu ar sta aşa, şi că ceea ce spune papa şi papismul este deasupra a ceea ce a spus Hristos Însuşi. De ce? Pentru că BRC pretinde că este indisolubilă căsătoria, că nu se poate desface (nici măcar când are loc un adulter) deşi Hristos Iisus Însuşi a spus foarte clar că există o cauză pentru care o căsătorie poate fi desfăcută, adică în cazul unei preacurvii sau adulter. Cu alte cuvinte căsătoria nu este chiar aşa de indisolubilă precum pretinde biserica romano-catolică, şi asta pe temeiul cuvintelor lui Iisus Hristos. În cazul în care căsătoria a fost desfăcută în mod justificat cel care a dat "cartea de despărţire" pe motive temeinice nu este vinovat de adulter, şi nu este deci în stare de păcat de moarte; mai mult el este dezlegat de unirea anterioară şi nu mai este "un singur trup" cu fosta soţie, nefiind vinovat de despărţirea a ceea ce "Dumnezeu a unit".

Ba da, uniunea poate fi ruptă, ea nu este absolut indisolubilă. Şi asta este specificat foarte clar de Însuşi Iisus Hristos: "Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter" (Matei 19, 9) de unde se poate vedea că nu este vorba doar de lăsarea soţiei sau despărţirea de soţie, ci şi de unirea în căsătorie cu o alta. Hristos Dumnezeu arată foarte clar că într-o asemenea situaţie separarea de una şi unirea cu o alta, în mod legitim, este posibilă, iar ceea ce nu este interzis de Hristos Iisus nu poate fi interzis de Biserică, decât dacă papa şi papismul sau biserica se consideră deasupra Cuvântului lui Dumnezeu, iar în acest caz este evident că despre asta este vorba. În cazul specificat de Hristos nu doar deci că uniunea poate fi ruptă, dar poate fi făcută alta valabilă, validă, legitimă. Se poate vedea că poziţia papistă este greşită.

[nutucutu]

În prealabil postat de Decebal

Cu alte cuvinte, acolo unde Hristos Iisus Însuşi a spus clar că poate exista divorţul, pentru motivul preacurviei, şi că deci căsătoria (fie ea şi religioasă) poate fi desfăcută, căci bărbatul îi poate da "cartea de despărţire" sau de divorţ femeii respective, fără a săvârşi adulter, adică fără a fi în păcat de moarte (spre deosebire de adulterină, care este în păcat de moarte) vine Biserica Romano-Catolică şi spune că de fapt lucrurile nu ar sta aşa, şi că ceea ce spune papa şi papismul este deasupra a ceea ce a spus Hristos Însuşi. De ce? Pentru că BRC pretinde că este indisolubilă căsătoria, că nu se poate desface (nici măcar când are loc un adulter) deşi Hristos Iisus Însuşi a spus foarte clar că există o cauză pentru care o căsătorie poate fi desfăcută, adică în cazul unei preacurvii sau adulter. Cu alte cuvinte căsătoria nu este chiar aşa de indisolubilă precum pretinde biserica romano-catolică, şi asta pe temeiul cuvintelor lui Iisus Hristos. În cazul în care căsătoria a fost desfăcută în mod justificat cel care a dat "cartea de despărţire" pe motive temeinice nu este vinovat de adulter, şi nu este deci în stare de păcat de moarte; mai mult el este dezlegat de unirea anterioară şi nu mai este "un singur trup" cu fosta soţie, nefiind vinovat de despărţirea a ceea ce "Dumnezeu a unit".

Aceiasi logica o pot aplica si eu. Daca Domnul nostru a mentionat clar ca unirea dintre soti poate fi desfacuta numai in cazul adulterului, Biserica Ortodoxa desface casatoria pe orice temei. Probabil ca Biserica Ortodoxa are argumente pentru care procedeaza asa, argumente pe care eu, ca si catolic, nu le inteleg sau nu le accept. Si as putea spune si eu ca Biserica Ortodoxa se aseaza deaspura Cuvantului lasat de Domnul nostru Isus Hristos cand accepta alte cauze de desfacere a casatoriei in afara de desfranare.

Pe de alta parte, daca tot mentionati aceasta "carte de despartire" si incercati sa analizati Sfanta Scriptura in litera si spiritul ei, cred ca nici un recasatorit nu a prezentat preotului cartea de despartire de la sotul neadulter. As putea intelege ca acesti oameni, in ciuda binecuvantarii preotului,savarsesc adulter, iar Biserica Ortodoxa e responsabila pentru ca permite aceste pacate.

"Papa si papismul" urmeaza Cuvantul Domnului alegand varianta spusa tot de Domnul nostru, respectiv "ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta" fraza care arata destul de clar caracterul indisolubil al casatoriei. Evident ca nu veti accepta asta, dar nu cred ca e o problema. Eu fac bine urmand regulile Bisericii Catolice, dumneavoastra faceti bine urmand regulile Bisericii Ortodoxe. Ce e peste asta nu e treaba noastra, pastorii celor doua Biserici vor da socoteala la judecata despre modul in care au pastorit turma, iar noi vom da socoteala daca doar am avut asteptari si cerinte de la pastorii nostri fara sa le fi oferit ajutorul (prin rugaciuni pentru ei).

[Decebal]

În prealabil postat de nutucutu

"Papa si papismul" urmeaza Cuvantul Domnului alegand varianta spusa tot de Domnul nostru, respectiv "ceea ce Dumnezeu a unit omul sa nu desparta" fraza care arata destul de clar caracterul indisolubil al casatoriei.

"Şi s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L şi zicând: Se cuvine, oare, omului să-şi lase femeia sa, pentru orice pricină? Răspunzând, El a zis: N-aţi citit că Cel ce i-a făcut de la început i-a făcut bărbat şi femeie? Şi a zis: Pentru aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup. Aşa încât nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu omul să nu despartă. Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit să-i dea carte de despărţire şi să o lase? El le-a zis: Pentru învârtoşarea inimii voastre, v-a dat voie Moise să lăsaţi pe femeile voastre, dar din început nu a fost aşa. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată săvârşeşte adulter." (Matei 19, 3-9)

Deci iată un argument biblic foarte clar că în acest caz, al adulterului, Hristos a permis divorţul ("cartea de despărţire") şi implicit şi recăsătorirea. Mai mult, în cazul respectiv, specificat de Însuşi Hristos, cel care divorţează de soţia lui (şi probabil că şi reciproca este valabilă, atunci când bărbatul comite preacurvia iar nu soţia) nu comite adulter, el având dreptul să despartă ceea ce înainte era unit în căsătorie. Şi având dreptul să se despartă şi să fie neunit are în mod implicit şi dreptul de a se recăsători, pentru că el nu mai este unit cu femeia respectivă înaintea lui Dumnezeu. Iar Hristos specifică clar acest lucru.

Cu alte cuvinte, acolo unde Hristos Iisus Însuşi a spus clar că poate exista divorţul, pentru motivul preacurviei, şi că deci căsătoria (fie ea şi religioasă) poate fi desfăcută, căci bărbatul îi poate da "cartea de despărţire" sau de divorţ femeii respective, fără a săvârşi adulter, adică fără a fi în păcat de moarte (spre deosebire de adulterină, care este în păcat de moarte) vine Biserica Romano-Catolică şi spune că de fapt lucrurile nu ar sta aşa, şi că ceea ce spune papa şi papismul este deasupra a ceea ce a spus Hristos Însuşi. De ce? Pentru că BRC pretinde că este indisolubilă căsătoria, că nu se poate desface (nici măcar când are loc un adulter) deşi Hristos Iisus Însuşi a spus foarte clar că există o cauză pentru care o căsătorie poate fi desfăcută, adică în cazul unei preacurvii sau adulter. Cu alte cuvinte căsătoria nu este chiar aşa de indisolubilă precum pretinde biserica romano-catolică, şi asta pe temeiul cuvintelor lui Iisus Hristos. În cazul în care căsătoria a fost desfăcută în mod justificat cel care a dat "cartea de despărţire" pe motive temeinice nu este vinovat de adulter, şi nu este deci în stare de păcat de moarte; mai mult el este dezlegat de unirea anterioară şi nu mai este "un singur trup" cu fosta soţie, nefiind vinovat de despărţirea a ceea ce "Dumnezeu a unit".

Ba da, uniunea poate fi ruptă, ea nu este absolut indisolubilă. Şi asta este specificat foarte clar de Însuşi Iisus Hristos: "Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter" (Matei 19, 9) de unde se poate vedea că nu este vorba doar de lăsarea soţiei sau despărţirea de soţie, ci şi de unirea în căsătorie cu o alta. Hristos Dumnezeu arată foarte clar că într-o asemenea situaţie separarea de una şi unirea cu o alta, în mod legitim, este posibilă, iar ceea ce nu este interzis de Hristos Iisus nu poate fi interzis de Biserică, decât dacă papa şi papismul sau biserica se consideră deasupra Cuvântului lui Dumnezeu, iar în acest caz este evident că despre asta este vorba. În cazul specificat de Hristos nu doar deci că uniunea poate fi ruptă, dar poate fi făcută alta valabilă, validă, legitimă. Se poate vedea că poziţia papistă este greşită.