Hipnoza... Exista asa ceva in psihologie?

Aşa cum o prezinţi tu, nu. Dar dacă ar fi să aleg între anestezie şi hipnoză pentru o operaţie, cred că aş alege hipnoza.
Sunt conştient de faptul că am un inconştient. Şi cred că tot din mine face parte, din sufletul meu; şi că de multe ori faptele conştiente au motivaţii inconştiente sau subconştiente. A-mi înţelege sau a intra în contact cu straturile mai profunde ale sufletului meu îmi pare un lucru benefic dacă am dorinţa de a-mi cunoaşte mai bine patimile, dacă îmi doresc o igienă spirituală, dacă vreau să mă vindec.
Una dintre diferenţele dintre părintele Galeriu şi alţi părinţi consta în faptul că nu se grăbea să demonizeze căutările spirituale ale altora, nici măcar ale yoginilor. Stătea de vorbă cu ei (dar cu rugăciune prealabilă, având unele rezerve). În plus, avea o preocupare deosebită pentru psihologie, folosindu-i terminologia în paralel cu cea duhovnicească.
Considera că tot omul are în el scânteia divină şi că religiile orientale sunt forme nedesăvârşite de căutare a lui Dumnezeu sau rămăşiţe ale revelaţiei primordiale. Harul, spunea sfinţia sa, a fost dat la crearea omului, dar prin păcat firea s-a învechit, pierzându-l (deşi nu total). Hristos a reînnoit harul prin suflarea pe care le-a dat-o ucenicilor după cum la facere Dumnezeu suflase peste Adam.

Pomul se cunoaşte după roade. Dacă roadele unor practici sunt rele, atunci acele practici sunt rele. Dacă au roade bune, atunci eu cred că pot fi recuperate şi folosite.
Cultul ortodox nu este ceva cu totul izolat în lume, lipsit de interferenţele altor culturi. Se ştie că de-a lungul vremii Ortodoxia a preluat din culturile popoarelor cu care a intrat în contact sau care s-au creştinat mulţime de elemente, cărora le-a dat eventual un alt sens, sau adevăratul sens.
Revenind la hipnoză: nu cred că e corect să fie demonizată toată.