Ortodoxia si ecumenismul

[antiecumenism]

Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor

https://carteromaneasca.wordpress.co...ror-ereziilor/


Parintele arhimandrit Arsenic Boca (+1989) „Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Caderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale apusului. Numai putregaiul cade din Biserica Ortodoxa, fie ei: arhierei, preoti de mir, calugari sau mireni, inapoi la Sfanta Traditie, la Dogmele si Canoanele Sfintilor Parinti ale celor sapte Soboare Ecumenice, altfel la iad cu arhierei cu tot. Fereasca Dumnezeu!” (Talantii imparatiei, p. 197)


Cucernicul Parinte Gheorghe Calciu: „Intelegerea ecumenica de unire si armonie a lumii este de fapt o forma a miscarilor internationaliste pe plan religios, in care se incearca desfiintarea natiunilor, instituirea unor guverne mondiale, pe care nimeni nu le-a uns si care urmaresc doar gloria lor, buna lor viata si satisfacerea dorintei de a conduce popoarele. Ecumenismul acesta este in sine o actiune diabolica si sunt de acord cu unii teologi greci care spun ca ecumenismul este cea mai mare erezie a secolului nostru… Am sperat ca Romania va fi urmatoarea tara care va iesi din ecumenism.


Sfantul Cuvios Mucenic Cosma Etolianul (+1779) “Eu, crestinii mei, mi-am cheltuit viata studiind timp de cincizeci de ani, am citit si despre preoti si despre necredinciosi, si despre atei si despre eretici, am cercetat adancurile întelepciunii. Toate credintele sunt mincinoase, calpe, toate sunt ale diavolului. Am inteles si acest lucru adevarat, dumnezeiesc, ceresc, desavarsit si pentru mine si pentru voi: numai credinta crestinilor ortodocsi binecredinciosi e buna si sfanta, ca sa credem si sa ne botezam in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Aceasta v-o spun acum, la sfarsit, ca sa va bucurati si sa va veseliti de mii de ori, ca v-ati invrednicit sa fiti crestini ortodocsi, si sa plangeti si sa va tanguiti pentru cei necinstitori de Dumnezeu, necredinciosi si eretici, care umbla in intuneric, in mainile diavolului.”

[antiecumenism]

Numai Ortodoxia este adevărata Biserică

https://carteromaneasca.wordpress.co...rata-biserica/


Sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos, dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decît aceea pe care v-am vestit-o – să fie anatema!” (Galateni 1:7-8) „Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. În aceasta să cunoaşteţi duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturiseşte că Iisus Hristos a venit în trup, este de la Dumnezeu. Şi orice duh, care nu mărturiseşte pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care aţi auzit că vine şi acum este chiar în lume.” (I Ioan 4:1-3)
Nimic nu-i lipseşte Ortodoxiei de a fi Biserică -una, sfîntă, sobornicească şi apostolească -, iar dacă se bucură de „toată darea cea bună şi tot darul desăvîrşit”, ce daruri mai poate cîştiga prin alianţele şi unirile ecumeniste?



De-a lungul celor două mii de ani de existenţă, numai Credinţa Ortodoxă a păstrat neschimbată învăţătura lui Hristos lăsată Apostolilor precum neschimbată a păstrat şi Sfînta Predanie a Sfinţilor Părinţi. Doar Biserica Ortodoxă se ocîrmuieşte după cele Şapte Soboare A-Toată-Lumea, numai Biserica Ortodoxă păstrează neschimbate scrierile Sfinţilor Părinţi, doar în Biserica Ortodoxă se ţin slujbele primelor veacuri. Şi pentru aceasta numai în Biserica Ortodoxă găsim toate Tainele cele Sfinte şi dumnezeieşti trebuincioase mîntuirii sufletelor noastre. Numai Biserica Ortodoxă a biruit veacurile neatinsă, nepătată şi neîntinată, doar Biserica Ortodoxă a dăruit lumii sfinţi, sfinţenie şi sfinte moaşte, numai Biserica Ortodoxă va fi singura ce va purta război împotriva „bisericilor” ce vor încerca să o uzurpe.
Drept aceea, doar noi credincioşii ortodocşi mărturisim despre Biserică în Crez ca fiind: „Una, Sfîntă, Sobornicească şi Apostolească”. Precum un singur crez este, tot aşa doar o singură Biserică viază, al cărei cap este Domnul nostru Iisus Hristos. Nu pomenim în crez două Biserici, doi hristoşi, două botezuri pentru că avem – ca şi Sfinţii Apostoli – un Domn, o Credinţă, un Botez – cel ortodox.

[antiecumenism]

ECUMENISMUL FARA MASCA – O carte ce cuprinde tot ce nu s-a spus pana acum despre erezia ereziilor: ecumenismul


https://carteromaneasca.wordpress.com/2012/10/24/ecumenismul-fara-masca-o-carte-ce-cuprinde-tot-ce-nu-s-a-spus-pana-acum-despre-erezia-ereziilor-ecumenismul/


Sfintii Parintii nu purtau de loc convorbiri (tratative) cu ereticii, nu se uitau la amabilitati si politeturi; ei doar marturiseau adevarul. Biserica Ortodoxa a Sinoadelor Ecumenice nu a deschis un dialog cu „Bisericile ereticilor”. Nu s-a declarat pe sine membru organic al unei societati care urmarea s-o uneasca cu eunomienii, anomeii, arienii, apolinarienii sau cu sabelienii. Dimpotriva, primul canon al celui de-al doilea Sinod ecumenic nu cheama la o unire, in cadrul vreunei organizatii, cu ereticii, ci ii anatemizeaza.
Nu exista, asadar, dialog cu ereticii care continua sa ramana in inselare. Sfinții Parintii nu au vorbit cu ereticii de la egal la egal. Nu au intretinut dialoguri,in termeni de egalitate, dupa cum vor astazi unionistii. Respingeau afirmatiilor lor, iar atunci cand aceia ramaneau neclintiti in inselarea lor, Parintii purtatori de Dumnezeu intrerupeau comuniunea cu ei, ii cateriseau si ii anatemizau. Ii indepartau de la Trupul Sfant al Bisericii ca pe unii ce apartineau „sinagogii satanei”.
Arhim. Haralambie Vasilopoulos (autorul cartii)


Rugam Sinodul Bisericii Ortodoxe Romane sa ia exemplu de la Biserica Ortodoxa a Georgiei: Biserica Ortodoxa a Georgiei nu accepta recunoasterea Sfintelor Taine in afara Bisericii Ortodoxe, nici erezia “Biserici surori”, nici “teoria ramificatiilor”.

Se închină toţi oamenii la acelaşi Dumnezeu ? Erezia ecumenista



Textul Conferintei de la Iasi al domnului Dimitrios Telenghidis: “Credința ortodoxă și viața bisericească” in care se arata ca trebuie sa luptam impotriva ecumenismului.

Când credința ortodoxă se desparte și devine autonomă față de viața credinciosului, nu mai are caracter mântuitor. Aceasta înseamnă că acest fel de credință nu poate să mântuiască pe om. Credința ortodoxă capătă caracter mântuitor numai atunci când se leagă indisolubil și funcțional cu viața de fiecare zi a credinciosului. Atunci este și se numește viața lui, viață bisericească.
Desigur că nici viața bisericească, nici participarea la Sfintele Taine fără credința ortodoxă nu poate duce la mântuire. Aceasta înseamnă că nici o Taină a Bisericii, în această situație, nu ne poate mântui de la sine (adică fără ca noi să credem ortodox).


Lupta creștinilor ortodocși, chiar dacă este pentru viața lor însăși, nu este îndreptată împotriva ereticilor ci împotriva ereziei, care amenință să erodeze adevărul in constiinta membrilor Bisericii și prin extensie viața Ei. Ortodoxia nu a adoptat niciodată violența împotriva ereticilor, ci elaborează teologia apologetică, pentru a convinge cu rațiunea și cu argumente corecte, subliniind în principal trăirea în Duhul Sfânt a membrilor Ei.
Scopul acestei poziții a Ortodoxiei în fața provocării ereticilor este dublu. Pe de o parte apără trupul bisericesc de a nu fi molipsit, iar pe de alta parte dă posibilitatea ca rătăciții să revină la credința sănătoasă a Bisericii. Aceasta se adeverește și din faptul că Părinții apologeți, deși folosesc un limbaj dur la adresa ereticilor, nu simt ură față de aceștia. Vis-a-vis de ei părinții sunt neținători de minte a răului, blânzi și iubitori de oameni, deși aceia sunt puși pe ceartă. În mod evident socotesc prietenia și tovărășia cu ereticii ca o Ť stricăciune ť și ca o Ť pierdere a sufletului ť. Dialogul cu ereticii trebuie să se desfășoare numai în cadrul recomandat de Sfântul Apostol Pavel : Ť de omul eretic, dupa întâia și a doua mustrare depărtează-te, știind că unul ca acesta s-a abătut și a căzut în păcat, fiind singur de sine osândit ť . Dialogul trebuie să se limiteze Ť numai până la sfatul pentru întoarcerea lor la dreapta credință ť după Sfântul Atanasie cel Mare. Fiind mișcat de același duh al Sfintei Scripturi și al practicii Sfinților Părinți, marele teolog al vederii luminii necreate, Sfântul Grigorie Palama, pune ca și condiție pentru un dialog cu Romano-catolicii scoaterea lui Filioque din Simbolul de Credință. După cum este Hristos, așa sunt și Sfinții Săi, întotdeauna cer credința curată ca și condiție absolut necesară pentru vindecare și mântuire. Este specifică, în mod deosebit, condiția pe care o pune Marele Atanasie în privința dialogului cu ereticii. Nu se poate să se discute nimic altceva cu aceștia, spune el, până când nu se va verifica chestiunea credinței. Mai întâi trebuie să fie acordul în credință. Aceasta metodă eclesiastică este întemeiată de însuși Hristos, care nu vindeca pe cei ce pătimeau până nu își exprimau credința lor către El.

[antiecumenism]

Arhim. Haralambie Vasilopoulos -ISTORIA ECUMENISMULUI. Ecumenismul antihristic,papal,protestant,sionist.Masoneria

Biserica Lui Hristos, Biserica Ortodoxă „vrea ca tot omul să se mântuiască”, îi vrea uniţi pe toţi cu Trupul Celui ce o conduce. Vrea să-i călăuzească pe toţi, din toate neamurile, din toată lumea, la adevărata pace şi la fericirea cea veşnică ce se găseşte numai aproape de Dumnezeu.
Vrea să-i unească pe oameni, nu în întunecatele şi sataniceştile plăsmuiri mincinoase ale ecumenismului, ci în unitatea veşnică şi neclintită cu Dumnezeu

Papa, prin egoismul său luciferic, a vrut să domine religios şi politic întreaga lume. El a vrut să cucerească împărăţiile lumii pe care să le conducă în numele creştinismului.
Papalitatea 1-a substituit pe Hristos, Dumnezeu-omul, cu omul papă!

ecumenismul actual, în profunzime, nu este o mişcare creştină, ci una politică, având o faţadă creştină, dar un scop antihristic.”

Arhim. Haralambie Vasilopoulos – Stadiile ecumenismului

Cine se ascunde în spatele ecumenismului?
Aceste organizaţii sunt văzute. In spatele acestora însă şi al mişcării ecumenice în general se află cineva mai puternic care organizează şi le dirijează. In spatele lor, după cum vom vedea în continuare, acţionează masoneria şi, în ultimă instanţă, sionismul internaţional. Nu uitaţi că masoneria este creaţia sionismului şi slujeşte lucrării lui. De aceasta ne încredinţează sioniştii înşişi care spun: „E firesc să fim noi şi nu altcineva, cei care vom conduce afacerile francmasoneriei, pentru că ştim unde mergem şi cunoaştem scopul final al fiecărei lucrări”. (Protocoalele înţelepţilor Sionului, cap. alXV-lea).
Masoneria, aşadar, ca instrument al sionismului internaţional, coordonează prin firele nevăzute ale ecumenismului desfăşurarea şi ducerea la capăt a acestui plan ce este potrivnic Bisericii Lui Hristos.



Faptul că masoneria direcţionează din umbră şi cu viclenie ecumenismul n-o spunem pur şi simplu la întâmplare, ci reiese din lucrurile petrecute, iar asta o spun chiar masonii înşişi. Iată: Revista „Templul” ce apare la Paris ca organ oficial de presă al Masoneriei de rit scoţian, a publicat în 1946 un articol cu privire la „unirea Bisericilor”, în care este lăudată contribuţia masoneriei la mişcarea ecumenică. Altfel spus, masonii declară cu mândrie că planul „unirii Bisericilor” provoacă un viu interes organizaţiei lor. Ne spun într-o manieră revelatoare şi brutală, următoarele: faptul că această unire se află pe calea cea bună se datorează masoneriei.




Patronii ecumenismului sunt duşmanii Lui Hristos
Dar cine sunt masonii sau sioniştii ce se arată atât de interesaţi de „unirea Bisericilor”? Sunt oare creştini credincioşi? Sunt mădulare devotate ale Bisericii? Dimpotrivă, ei sunt duşmanii lui Hristos.
Atunci de ce atâta entuziasm nestăpânit din partea lor? De ce sunt interesaţi atât de mult de „unirea Bisericilor” aceşti duşmani neînduplecaţi ai Bisericii? Nu cumva din dragoste pentru Biserica lui Hristos? Cu siguranţă că nu, ci interesul lor vine din faptul că masoneria este o organizaţie secretă internaţională, revoluţionară al cărui scop este războiul împotriva creştinismului, împotriva Bisericii. Din elementele pe care le-am menţionat deja, reiese clar că în spatele YMCA, YWCA, organizaţiei cercetaşilor ş.a.m.d. este masoneria. Aşadar, duşmanul Bisericii, masoneria este interesată de mişcarea ecumenică şi în „unirea Bisericilor”?!
In „Protocoalele Sionului” (cap. 17) se vede clar furia sioniştilor împotriva Bisericii. Iată ce zic: „Dar, atâta timp cât nu vom fi crescut tineretul în noile credinţe de tranziţie, şi apoi în a noastră, nu ne vom atinge pe faţă de Bisericile existente, ci vom lupta împotriva lor prin critică şi provocare de neînţelegeri”. „Ne-am îngrijit deja să nimicim puterea de influenţă a tagmei preoţilor creştini şi să provocăm astfel eşecul misiunii lor, fiindcă altminteri ne-ar fi putut pune beţe-n roate. înrâurirea ei asupra poporului scade din zi în zi. Astăzi libertatea conştiinţei e pretutindeni proclamată. în consecinţă, foarte puţini ani au mai rămas până la căderea desăvârşită a religiei creştine. Celelalte religii le vom dărâma şi mai uşor, dar încă nu e timpul să ne ocupăm de ele. Vom aşeza puterea bisericească şi preoţimea, în nişte cadre atât de strâmte, încât înrâurirea lor va fi nulă faţă de aceea pe care au avut-o altădată”.
Aceştia sunt deci cei ce sunt interesaţi de „unirea Bisericilor”: Vrăjmaşii înverşunaţi ai Bisericii! Cei ce cultivă seminţele discordiei.
In cadrul acestei organizaţii internaţionale a masoneriei cea mai mare influenţă o exercită desigur sionismul. Masoneria serveşte deci scopurilor sionismului. Prin urmare ea sprijină ura acestuia împotriva lui Hristos, ură care este principala sa trăsătură din ziua răstignirii Domnului.




Iată ce lucruri înfricoşătoare şi blasfemiatoare scria în 1881 masonul Fieri: „Să terminăm odată pentru totdeauna cu Răstignitul. Tu care ţii deja de 18 veacuri lumea sub jugul tău, trebuie să ştii că împărăţia Ta a apus. Dumnezeu nu ne este necesar”.
Un alt mason pe nume Sicard de Plozol spunea în 1913 următoarele: «Dacă există o pace cu care nu putem fi de acord, o dezarmare pe care n-o putem semna, un război pe care suntem datori să ducem fără încetare până la biruinţă sau moarte; este războiul împotriva tuturor soiurilor de duşmani ai libertăţii de conştiinţă, a raţiunii, a ştiinţei şi dreptăţii omeneşti, care se regăsesc în toate dogmele tuturor Bisericilor”.
Congresul masonic din 1900 a hotărât distrugerea religiei. „Nu este suficient să zdrobim influenţa clerului şi să lipsim Biserica de autoritatea ei… Este necesar să distrugem religia însăşi”.
Un membru al Marii Loji din Franţa spune răspicat: „Să lucrăm, să ţesem cu dibăcie la acel giulgiu care într-o bună zi va înfăşură toate religiile, şi atunci vom putea provoca zdrobirea în toată lumea a puterii clericale şi a superstiţiei pe care aceasta o cultivă de veacuri”.
Acestea sunt aşadar cele pe care masonii le doresc şi le susţin. Asta cred şi urmăresc să realizeze. Să distrugă cu orice preţ religia, nu doar să priveze Biserica de autoritatea ei. Ţinta lor este ţeserea acelui giulgiu peste toate religiile. Aceştia sunt cei care, chipurile, ar fi atât de interesaţi de „unirea Bisericilor”! Oare chiar atât de proşti ne cred?
Prin urmare, pentru ce se bucură, bat atât de mult din palme şi iau parte activă la „unirea Bisericilor”, de vreme ce în realitate sunt duşmanii Lui Hristos şi ai Bisericii? Pur şi simplu, pentru că sunt siguri că prin aceasta visul lor se va împlini. Sunt siguri că în mijlocul unei babilonii a unirii, unde toate religiile vor fi amestecate, nu va mai exista credinţă şi adevăr. Iar aceasta înseamnă zdrobirea şi anihilarea Bisericii care deţine adevărul.
Aceasta, însă, ar însemna şi altceva, foarte important pentru masonerie: proiectarea unui dumnezeu propriu, care nu va fi altul decât antihristul.

[antiecumenism]

Arhim. Haralambie Vasilopoulos- SCOPUL SI PLANUL ECUMENISMULUI



Pentru creştini Dumnezeu este numai unul: Cel care se descoperă în Treime. Insă evreii, după cum se ştie, nici pe Iisus Hristos nu-L acceptă ca Dumnezeu şi nici pe Duhul Sfânt. Din Sfânta Treime mai rămâne Dumnezeul Tatăl. Poate că-L acceptă pe Acesta? Răspunsul nu poate fi decât unul: Nici pe El nu-L recunosc cu adevărat pentru că refuză tocmai Sfânta Treime în care cred creştinii. „Fundamentul monotelit” pe care se bazează dialogul ecumeniştilor cade, întrucât pentru noi, creştinii, Dumnezeu-Tatăl este Tatăl Domnului nostru Iisus Hristos pe care evreii nu-L recunosc şi de care nu vor să ştie. Pentru ei Dumnezeul Vechiului Testament nu are nici o legătură cu Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, care, să nu uităm, a fost ucis de părinţii lor „pentru că s-a făcut pe sine Fiul Lui Dumnezeu” (ioan 19,7).
Ca atare, dacă am fi sinceri şi consecvenţi faţă de credinţa noastră ar trebui să-i numim, fără să greşim, pe evrei atei. întrucât pentru noi Dumnezeul Vechiului Testament este numai Acela ce a fost propovăduit şi descoperit de Iisus Hristos ca Tată al Său adevărat (nu în mod simbolic) cu care este deofiinţă. Respingându-L, aşadar, aceia pe Hristos, L-au respins şi pe Tatăl Lui, rămânând, potrivit Evangheliei, fii ai diavolului (ioan 8, 44). Deci, să nu ne înşelăm! Aici nu-i vorba de rugăciune, ci de o ticluire vicleană. Cine are însă de pierdut de aici? Dumnezeu? Desigur că nu, «pentru că El nu se lasă batjocorit». Această batjocorire cade pe capetele „creştinilor” din Apus, care se roagă împreună cu necreştinii şi contribuie la înşelarea ortodocşilor încă naivi, care, într-o totală lipsă de discernământ, se lasă din păcate entuziasmaţi de epidemia modernă a ecumenismului sau, mai degrabă, a sincretismului aberant.
Trădarea lui Iuda
Planul acesta care vizează instituirea unei panreligii şi care este identic cu acela al ecumenismului, vedem că se extinde cu efecte distrugătoare şi în ortodoxie. Iar acest lucru se întâmplă, fie pentru că conducătorii Bisericii Ortodoxe au căzut cu bună ştiinţă în trădarea credinţei, fie pentru că au căzut din neştiinţă în capcana puterilor întunericului, fie pentru că demnităţile sau funcţiile în care au ajuns se datorează tocmai implicării şi slujirii planurilor ecumeniste.




In concluzie, toate credinţele şi religiile, monoteiste sau idolatre, în care intră: Ortodoxia, papismul, protestantismul, islamismul, budismul, hinduismul ş.a.m.d.. sunt vizate de ecumenism, prin intermediul planului MRA pentru a se uni într-o religie unică.
In ce va ajunge atunci să creadă omul unei astfel de religii? Omul narcotizat de toată această confuzie va crede doar spre interesul material, pentru ca în final închinarea ce ar trebui adusă Lui Dumnezeu să fie înlocuită cu cea adusă satanei.
In orice caz, planul MRA, la a cărui aplicare s-a trecut deja, va conduce exact acolo. Acolo unde doreşte şi ecumenismul să îndrepte umanitatea: să acorde satanei cinstea cuvenită lui Dumnezeu.

Ortodocşii în capcană Insă, din păcate, la această mişcare ecumenică, la acest CMB, care are ca scop să distrugă credinţa dar mai ales Ortodoxia, iau parte astăzi toate Bisericile Ortodoxe. Toate patriarhiile sunt membre în aceste organisme. Ortodocşii au căzut din nefericire în cursa întinsă de ecumenişti.
Şi-au închipuit că dacă vor lua parte activă la ea, îi vor ajuta pe ceilalţi să se mântuiască. Faptul că ortodocşii sunt membri organici ai acestor organizaţii ce vizează unirea cu ereticii contemporani, nu-i sfinţeşte pe cei din urmă. In schimb îi răceşte şi îi înstrăinează de unitatea Ortodoxiei pe ortodocşii care participă la aşa ceva.
Ortodocşii au intrat în CMB, susţin unii, întrucât astăzi ereziile nu mai sunt ca pe vremea Sinoadelor Ecumenice, atât de rău intenţionate şi de distructive cum erau în trecut.
Insă, noi susţinem că ele sunt chiar mai rele decât acelea, întrucât ecumeniştii de data aceasta războiesc Biserica cu viclenie. Ei acţionează cu mult entuziasm şi avânt în numele, chipurile, al „iubirii”. încearcă ca sub acest stindard să ne amestece pe noi ortodocşii cu tot felul de erezii şi dogme false, în aşa fel încât Sfânta Tradiţie a Bisericii să dispară, pierzându-se astfel şi credinţa noastră ortodoxă.
Ecumenismul ne cheamă să luăm parte la discuţii despre credinţa ortodoxă în numele iubirii. Adică să începem un dialog ca să aflăm adevărul. însă noi ortodocşii ce adevăr mai putem afla atâta timp cât îl avem? Ni l-a făcut arătat Dumnezeu-Omul, Domnul nostru: „Am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne. Că Aceasta ne-a mântuit pre noi”, mărturisim, cântând la fiecare Sfântă Liturghie.
Fapte ce nu se pot justifica
„Nu! – ne spune ecumenismul – nu sunteţi voi cei care deţineţi adevărul, pentru că el este fragmentat. Părţi din adevăr se găsesc pretutindeni. Trebuie să căutăm în toate mărturisirile de credinţă şi în toate religiile pentru a le găsi. Apoi putem să le punem în discuţie, în aşa fel încât din toate aceste fragmente să construim – auzi îndrăzneală! – o nouă Biserică şi o nouă religie”. Suntem chemaţi, aşadar, ca să devenim parteneri de discuţie în ceea ce priveşte credinţa.
Trebuie să acceptăm, altfel spus, şi noi, creştinii ortodocşi, că nu posedăm în totalitate adevărul, că suntem şi noi înşelaţi în credinţa noastră. Cu alte cuvinte, trebuie să negăm credinţa pe care ne-a predat-o Domnul nostru Iisus Hristos prin Apostoli şi Părinţii Bisericii şi să începem să ne tocmim şi să tratăm cu ereticii.
Cei care au plecat din Biserica lui Hristos şi au căzut în erezie şi înşelare ne cheamă să devenim parteneri de discuţii, ca unii fără de minte, asupra adevărurilor noastre de credinţă şi să lepădăm credinţa noastră în Biserica şi în Trupul Tainic al Domnului Hristos.

[antiecumenism]

Nu există, aşadar, dialog cu ereticii care continuă să rămână în înşelare. Sânţii Părinţii nu au vorbit cu ereticii de la egal la egal. Nu au întreţinut dialoguri,în termeni de egalitate, după cum vor astăzi unioniştii. Respingeau afirmaţiilor lor, iar atunci când aceia rămâneau neclintiţi în înşelarea lor, Părinţii purtători de Dumnezeu întrerupeau comuniunea cu ei, îi cateriseau şi îi anatemizau. Ii îndepărtau de la Trupul Sfânt al Bisericii ca pe unii ce aparţineau „sinagogii satanei“.
Ce se întâmplă însă astăzi? în zilele noastre Biserica Ortodoxă a intrat în capcana întinsă de ecumenism, devenind membru în CMB, într-o organizaţie a ereticilor. Iar acolo s-a încurcat tot mai mult în labirint cu ereticii… Şi preferă să păstreze tăcerea în situaţii prin care se trădează într-un mod nemaivăzut credinţa, întrucât prin prezenţa ei acolo recunoaşte implicit că nici ea nu posedă adevărul şi că se găseşte în înşelare.

Răspunderea ortodocşilor
Această lipsă de râvnă în mărturisirea credinţei scârbeşte pe Dumnezeu mai mult ca orice. Această indiferenţă faţă de adevăr este mai rea decât zelul arătat de cineva care susţine o înşelăciune. Această stare căldicică, această apatie, această trecere sub tăcere a adevărului, care este astfel trădat, nu va fi iertată de Dumnezeu. Căldiceii nu sunt acceptaţi, ei vor fi cei mai vinovaţi. Dumnezeu îi va lepăda, îndepărtându-se de ei. Nu îi vrea în Biserica Sa doar cu numele de creştini. Nu are nevoie de ei atâta timp cât joacă oribilul rol al lui Iuda.
Care va fi aşadar cuvântul pe care îl vor da aceşti nenorociţi? „

[antiecumenism]

Arhim. Haralambie Vasilopoulos- MIJLOACELE PE CARE LE ÎNTREBUINŢEAZĂ ECUMENISMUL IMPOTRIVA ORTODOXIEI

"..cei ce conduc din umbră(masonii), Consiliul Mondial al Bisericilor, promovează în posturi bisericeşti cheie pe ecumenişti si pro-unionişti. Ridică pe clericii căldicei şi moi în importante ranguri bisericeşti. Prin ei convoacă Sinoade, Congrese, Conferinţe şi Sinoade Panortodoxe. Cu reţeaua lor organizată, reuşesc să îndepărteze pe ortodocşii sinceri, pe caţi îi doare pentru Ortodoxie, încât să nu ajungă să reprezinte Biserica la aceste Congrese si Conferinţe. Iar aceasta ca adevărul să nu se facă auzit, şi ca să nu apară vreo împotrivire. Dar şi de ar vrea careva să sprijine Ortodoxia, îi astupă gura ca să nu fie auzit.

în aceste false Congrese si Sinoade Panortodoxe , încearcă să smulgă o hotărâre în dauna ortodocşilor, şi să înainteze apoi, pas cu pas, spre distrugerea dogmei Bisericii celei adevărate.Foarte îngrijorător este faptul că sub influenţa teologiei ecumeniste, unii teologi ortodocşi nu ezită în a purcede la propuneri catastrofale în dauna rânduielii dogmatice şi canonice a Bisericii Ortodoxe”.

Prin urmare, vrăjmaşii credinţei şi ai patriei noastre uneltesc, convocând necontenit congrese şi sinoade. Iar acolo, prin cuvinte frumoase, lozinci amăgitoare, vorbe mari şi linguşitoare ne vor spune brusc că trebuie să semnăm unirea Bisericii Ortodoxe cu papistaşii, protestanţii şi mai apoi cu musulmanii, budiştii
La această chestiune serioasă şi la întrebarea dacă e nevoie de convocarea unui Sinod Ecumenic, răspunde I.P.S. Mitropolit al Florinei, Augustin, în articolul de mare importanţă din revista „Scânteia” (Spitha). Dacă se pune problema unei astfel de convocări, reliefează Ierarhul, asta trebuie să se facă pentru a condamna această mare şi înfricoşătoare erezie, adică ecumenismul, erezia tuturor ereziilor. Iată, dar, ce scrie printre altele:
„Dacă motivul principal pentru care Sinoadele Ecumenice sunt convocate, este erezia, într-adevăr există un motiv serios ca să se întrunească un Sinod Ecumenic. Iar motivul acesta este: în afară de alte rătăciri şi eresuri, care trebuie osândite, este şi erezia tuturor ereziilor (care aşa a fost numită de către pururea-pomenitul ierarh al Bisericii Greciei). Este o erezie contemporană, produsul confuziei duhovniceşti a zilelor noastre. Numele ereziei? Ecumenism.
Ecumenismului, după cum am menţionat deja, nu îi pasă de dogme şi credinţa lui Hristos. Ba dimpotrivă încearcă să desfiinţeze orice dogmă. Prin anularea, desfiinţarea şi relativizarea tuturor dogmelor el se străduieşte ca scopul lui final şi satanic să fie încununat de succes.
Ştie însă destul de bine că cel mai mare inamic al său este dogma şi mai cu seamă dogma Bisericii Ortodoxe. De aceea face totul ca s-o distrugă. Nu şovăie să colaboreze până şi cu comunismul ateu
Amândoi joacă acelaşi joc perfid pe seama creştinismului, încercând fiecare din ei să înşele şi să câştige teren în detrimentul lui, deoarece nici unul din ei nu crede în Dumnezeu.
Sunt amândouă unelte ale antihristului, dar cu chipuri diferite. Comunismul este constrângere, asemenea fiarei din Apocalipsă. Iar ecumenismul este erezie, asemenea proorocului mincinos din Apocalipsă."