Povesti de Craciun - reale si inchipuite

[Yasmina]

În prealabil postat de Annyta

Povestea cu bărbatul care nu credea în naşterea Domnului, dar care şi-a schimbat părerea în urma analogiei cu gâscanul, nu e tristă. Mie mi s-a părut o idee excelentă, el a avut o revelaţie salvatoare.

Şi pe mine mă emoţionează poveştile care sunt triste. Poate ăsta e şi scopul, să ne emoţioneze, să trezească în noi mila, bunătatea, să ne des-pietrească.

Exact ,acesta este scopul,sa trezeasca in noi emotii umane care de altfel sunt adanc ingropate zi de zi,de setea de bani,de grijile zilei de maine,de barfa ,de pizma,de egoismul personal.
Toate astea duc la nesimtire.

Pe de alta parte,nu sunt doar simple povesti-pe unele le poti usor recunoaste si in imediata realitate.In povestea copilului crescut de bunica,cati copii oare nu sunt in aceiasi situatie,parasiti de parintii ,care au lasat totul pt lucrul in strainatate ?
Cat despre povestea cu Staretul,ce sa mai vorbim...daca nu vedem nici acolo nobilele trasaturi ale unei fiinte care traieste si simte precum ingerii,nu stiu ce anume ne-ar mai putea emotiona...?!!?!