Casatoria - bucuria si temerile ei

[Mihnea Dragomir]

Ca sa lamurim perspectiva din care raspundem la chestiunile ridicate: Eu am 44 de ani si sunt casatorit de 14 ani. Am 3 copii.

În prealabil postat de Andra_07

1) Care sunt asteptarile noastre de la casatorie? Ce se schimba si ce va ramane la fel intr-o relatie?

Casatoria vine mereu cu mari asteptari. O casatorie neumpluta de virtutile credintei, sperantei si iubirii este de neconceput. Ceea ce se schimba este felul lor. Dragostea sotilor seamana cu vinul. Dulce ca mustul mai intai, ea devine repede exploziva la mustul fermentat. Apoi apar, inevitabil, crizele. Acest lucru corespunde cu stadiul numit popular "tulburel", cand viitorul vin, consumat prematur, provoaca indispozitie la cap si la vintre. Daca cei doi depasesc acest stadiu (la vin are durata da domeniul lunilor, dar la oameni poate dura ani), atunci, dupa sedimentare, se ajunge la stadiul maturitatii in casatorie: vinul isi arata acum soiul, are gustul si savoarea numite de degustatori aroma. Asa cum aroma depinde de soiul strugurilor folositi pentru vin, tot asa aroma unei casatorii mature depinde de cele doua vite de vie sadite de dreapta lui Dumnezeu si, tot de El prin Taina Lui, impreunate prin casatorie.
Apoi, cu anii, se stie: vinul nici nu castiga, nici nu pierde in aroma, dar castiga in buchet. Buchetul este ceea ce, pe langa aroma, e totalitatea caracteristicilor: culoarea, limpiditatea, senzatia de aderenta la paharul care il cuprinde ("caracterul licoros" ar spune degustatorii). Toate acestea apar cu trecerea timpului si fac pana la urma ca o posirca veche sa bata un vin de soi nobil, dar nou. Cu alte cuvinte, felul in care vinul a fost pastrat si grija fata de el ajung sa aiba precedenta fata de calitatea initiala a vinului (a soiului de struguri). Vinul nou si, mai ales, tulburelul (razachia), se stie: merg la cap, pe cata vreme vinul vechi merge la picioare.

Cat timp continua transformarea vinului ? Pe buna dreptate, expertii sustin ca timp de 20 de ani. Dupa 20 ce ani vinul nu mai castiga in buchet, ci eventual ajunge sa-si schimbe, spre 50 de ani, starea de agregare, devenind mai intai uleios, apoi semi-solid, asemenea gemului. Deci, o casatorie poate progresa pana la 20 de ani de la culesul strugurilor, dupa care cei doi trebuie sa aiba grija sa o pastreze cum se cuvine, sa aiba grija sa nu prinda miros de dop mucegait si sa se bucure de vinul vechi cu moderatie...

2) Care sunt temerile legate de o casatorie si implicit de viitoarea casnicie?

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, in inconstienta mea juvenila, nu aveam nici cea mai mica teama.

3) De ce lumea amana foarte mult acest pas al casatoriei?

Din motive...lumesti. Din cauza parerii ca trebuie sa ai mai intai cariera, casa, masina, un "viitor" si un "cheag" ca sa te casatoresti. Momentul casatoriei propriu-zise mai este amanat si fiindca ea este vazuta ca o sarbatoare cu fast mult si cheltuiala pe masura. Pe scurt spus, fiindca lumea vede in casatorie o confirmare, daca nu un sfarsit. Pe cata vreme, dimpotriva, ea este un inceput prin natura ei. Daca am asculta de Invatatorul nostru, daca am cauta mai intai imparatia Lui si dreptatea Lui, am sti ca toate se vor adauga noua. Dar noi amanam casatoria fiindca nu ascultam de Invatatorul nostru.
Desigur, nu ma refer la cei care nu au ce anume casatorie sa amane, din simplul motiv ca inca nu au gasit persoana potrivita.

4) Care sunt avantajele si dezavantajele a unei casatorii timpurii? Respectiv, te-ai cunoscut cu cineva la 18 ani, te-ai casatorit la 18 jumate, dupa 6 luni de prietenie.

Mari sunt avantajele unei casatorii timpurii. Mari sub toate cele trei aspecte care sunt scopurile specifice casatoriei: nasterea de prunci, ajutorul mutual intre soti si ferirea de ispite. Unul dintre lucrurile de care imi pare rau este ca nu m-am casatorit mai devreme. As fi putut avea inca mai multa avere in copiii mei pe care nu-i am, as fi putut spori mai mult in doi decat am facut-o de unul singur, si, in plus, nu as fi trait timp de ani de zile in curvie. Dar, pe atunci eu nu credeam in Dumnezeul cel Viu care are grija de pasarile cerului si de crinii campului, ci credeam in dumnezeul filozofilor, iar ideea de a ma casatori fara o casa cu o fata care nu are nici ea casa ei mi se parea de neconceput.

Acuma, referitor la exemplul folosit in formularea intrebarii:
-18 ani nu este de loc o varsta imatura pentru casatorie. In special in cazul fetelor, care ating maturitatea mai de timpuriu si par mai pregatite de Dumnezeu sa sa casatoreasca mai devreme. Exista printre crestini traditia ca Sfanta Fecioara avea 16 ani cand a fost chemata, prin Ingerul Gabriel, sa primeasca Dumnezeiasca Zamislire. Daca ea, care este exemplul nostru, a putut concepe la o varsta care azi ne pare neobisnuit de timpurie si s-a casatorit la o asemenea varsta (dupa cum credem noi, catolicii, a existat o Sfanta Familie), inseamna ca si noi putem. Acest lucru era bine priceput de bunicii nostri. Bunica materna s-a casatorit la 16 ani si a nascut-o pe mama mea la 18, iar bunica paterna a devenit preoteasa la 17 ani si, nu dupa mult timp, a nascut-o pe matusa mea. Sotii lor erau saraci, iar ele aveau o bruma de zestre constand din "trusou", adica cateva perne, cearsafuri si o plapuma, care incapeau bine intr-o lada. Dar noi, acum, asteptam sa avem mai intai case si masini, facultati si firme si abia dupa aceea ne gandim o sa imbatranim singuri.

- 6 luni as spune ca este timpul MAXIM de probare a unei relatii de prietenie. 18 ani este o varsta foarte potrivita pentru relatii de prietenie: este perioada numita de englezi "dating time". Dar, orice relatie trebuie sa fie in vederea casatoriei. Daca dupa 6 luni cei doi inca nu au ajuns la concluzia ca sunt facuti unul pentru altul si prietenia nu merge mai departe prin cererea in casatorie, nu mai e de asteptat si nu trebuie, vorba lui Liiceanu, sa "incremeneasca in proiect" ci sa caute mai departe.

5) Care sunt lucrurile care fac o casnicie fericita peste ani de zile si de ce?

Nu sunt mai multe, ci unul singur: credinta. Daca exista credinta in Dumnezeu, in mod cert casatoria va fi fericita peste ani. De aceea, cea mai mare grija a sotilor este ca nu cumva unul dintre ei sa-si piarda averea cea mai mare daruita de Domnul: credinta in El. Fiindca credinta, o data avuta, nu e batuta in cuie. Ca orice avere, se poate dobandi si se poate pierde de-a lungul vietii.

In speranta ca foloseste. In Cristos, M.D.

[Andra_07]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Ca sa lamurim perspectiva din care raspundem la chestiunile ridicate: Eu am 44 de ani si sunt casatorit de 14 ani. Am 3 copii.



Casatoria vine mereu cu mari asteptari. O casatorie neumpluta de virtutile credintei, sperantei si iubirii este de neconceput. Ceea ce se schimba este felul lor. Dragostea sotilor seamana cu vinul. Dulce ca mustul mai intai, ea devine repede exploziva la mustul fermentat. Apoi apar, inevitabil, crizele. Acest lucru corespunde cu stadiul numit popular "tulburel", cand viitorul vin, consumat prematur, provoaca indispozitie la cap si la vintre. Daca cei doi depasesc acest stadiu (la vin are durata da domeniul lunilor, dar la oameni poate dura ani), atunci, dupa sedimentare, se ajunge la stadiul maturitatii in casatorie: vinul isi arata acum soiul, are gustul si savoarea numite de degustatori aroma. Asa cum aroma depinde de soiul strugurilor folositi pentru vin, tot asa aroma unei casatorii mature depinde de cele doua vite de vie sadite de dreapta lui Dumnezeu si, tot de El prin Taina Lui, impreunate prin casatorie.
Apoi, cu anii, se stie: vinul nici nu castiga, nici nu pierde in aroma, dar castiga in buchet. Buchetul este ceea ce, pe langa aroma, e totalitatea caracteristicilor: culoarea, limpiditatea, senzatia de aderenta la paharul care il cuprinde ("caracterul licoros" ar spune degustatorii). Toate acestea apar cu trecerea timpului si fac pana la urma ca o posirca veche sa bata un vin de soi nobil, dar nou. Cu alte cuvinte, felul in care vinul a fost pastrat si grija fata de el ajung sa aiba precedenta fata de calitatea initiala a vinului (a soiului de struguri). Vinul nou si, mai ales, tulburelul (razachia), se stie: merg la cap, pe cata vreme vinul vechi merge la picioare.

Cat timp continua transformarea vinului ? Pe buna dreptate, expertii sustin ca timp de 20 de ani. Dupa 20 ce ani vinul nu mai castiga in buchet, ci eventual ajunge sa-si schimbe, spre 50 de ani, starea de agregare, devenind mai intai uleios, apoi semi-solid, asemenea gemului. Deci, o casatorie poate progresa pana la 20 de ani de la culesul strugurilor, dupa care cei doi trebuie sa aiba grija sa o pastreze cum se cuvine, sa aiba grija sa nu prinda miros de dop mucegait si sa se bucure de vinul vechi cu moderatie...


Nu stiu altii cum sunt, dar eu, in inconstienta mea juvenila, nu aveam nici cea mai mica teama.



Din motive...lumesti. Din cauza parerii ca trebuie sa ai mai intai cariera, casa, masina, un "viitor" si un "cheag" ca sa te casatoresti. Momentul casatoriei propriu-zise mai este amanat si fiindca ea este vazuta ca o sarbatoare cu fast mult si cheltuiala pe masura. Pe scurt spus, fiindca lumea vede in casatorie o confirmare, daca nu un sfarsit. Pe cata vreme, dimpotriva, ea este un inceput prin natura ei. Daca am asculta de Invatatorul nostru, daca am cauta mai intai imparatia Lui si dreptatea Lui, am sti ca toate se vor adauga noua. Dar noi amanam casatoria fiindca nu ascultam de Invatatorul nostru.
Desigur, nu ma refer la cei care nu au ce anume casatorie sa amane, din simplul motiv ca inca nu au gasit persoana potrivita.



Mari sunt avantajele unei casatorii timpurii. Mari sub toate cele trei aspecte care sunt scopurile specifice casatoriei: nasterea de prunci, ajutorul mutual intre soti si ferirea de ispite. Unul dintre lucrurile de care imi pare rau este ca nu m-am casatorit mai devreme. As fi putut avea inca mai multa avere in copiii mei pe care nu-i am, as fi putut spori mai mult in doi decat am facut-o de unul singur, si, in plus, nu as fi trait timp de ani de zile in curvie. Dar, pe atunci eu nu credeam in Dumnezeul cel Viu care are grija de pasarile cerului si de crinii campului, ci credeam in dumnezeul filozofilor, iar ideea de a ma casatori fara o casa cu o fata care nu are nici ea casa ei mi se parea de neconceput.

Acuma, referitor la exemplul folosit in formularea intrebarii:
-18 ani nu este de loc o varsta imatura pentru casatorie. In special in cazul fetelor, care ating maturitatea mai de timpuriu si par mai pregatite de Dumnezeu sa sa casatoreasca mai devreme. Exista printre crestini traditia ca Sfanta Fecioara avea 16 ani cand a fost chemata, prin Ingerul Gabriel, sa primeasca Dumnezeiasca Zamislire. Daca ea, care este exemplul nostru, a putut concepe la o varsta care azi ne pare neobisnuit de timpurie si s-a casatorit la o asemenea varsta (dupa cum credem noi, catolicii, a existat o Sfanta Familie), inseamna ca si noi putem. Acest lucru era bine priceput de bunicii nostri. Bunica materna s-a casatorit la 16 ani si a nascut-o pe mama mea la 18, iar bunica paterna a devenit preoteasa la 17 ani si, nu dupa mult timp, a nascut-o pe matusa mea. Sotii lor erau saraci, iar ele aveau o bruma de zestre constand din "trusou", adica cateva perne, cearsafuri si o plapuma, care incapeau bine intr-o lada. Dar noi, acum, asteptam sa avem mai intai case si masini, facultati si firme si abia dupa aceea ne gandim o sa imbatranim singuri.

- 6 luni as spune ca este timpul MAXIM de probare a unei relatii de prietenie. 18 ani este o varsta foarte potrivita pentru relatii de prietenie: este perioada numita de englezi "dating time". Dar, orice relatie trebuie sa fie in vederea casatoriei. Daca dupa 6 luni cei doi inca nu au ajuns la concluzia ca sunt facuti unul pentru altul si prietenia nu merge mai departe prin cererea in casatorie, nu mai e de asteptat si nu trebuie, vorba lui Liiceanu, sa "incremeneasca in proiect" ci sa caute mai departe.



Nu sunt mai multe, ci unul singur: credinta. Daca exista credinta in Dumnezeu, in mod cert casatoria va fi fericita peste ani. De aceea, cea mai mare grija a sotilor este ca nu cumva unul dintre ei sa-si piarda averea cea mai mare daruita de Domnul: credinta in El. Fiindca credinta, o data avuta, nu e batuta in cuie. Ca orice avere, se poate dobandi si se poate pierde de-a lungul vietii.

In speranta ca foloseste. In Cristos, M.D.

Foarte frumos si foarte util raspuns. Multumesc.

[DragosP]

Esti cumva reîncarnarea mai vechii noastre colege care era supărată că nu poate fi hirotonisită preoteasă?

[Andra_07]

În prealabil postat de DragosP

Esti cumva reîncarnarea mai vechii noastre colege care era supărată că nu poate fi hirotonisită preoteasă?

:))))) Nu, si habar n-am despre cine vorbesti :)))

[DragosP]

Acum chiar sunt convins!

Mai bine decat a spus-o fratele Mihnea nu se poate, cred. La fel, cu siguranta, dar nu mai bine. Parerea mea sincera.

[DragosP]

Aş putea s-o spun eu şi zic asta fără falsă modestie. Dar mi-e teamă să nu fiu banat.

[Fani71]

As vrea sa spun ceva pentru punctul 5.
Cred ca foarte important este sa stii sa iti ceri iertare si sa-ti recunosti greseala inaintea celuilalt; sa nu vrei sa ai neaparat dreptate. Alt lucru foarte important este sa nu incerci sa pari ceea ce nu esti, de la inceput, si sa nu lasi lucruri importante, chiar negative, neexprimate.
Adevarul, sinceritatea si capacitatea de a te pune sub semnul intrebarii si de a te smeri sunt dupa parerea mea foarte, foarte importante pentru ca un cuplu sa continuie sa se iubeasca si sa evolueze in dragoste.

[philalex]

Da, e dificil pentru un tanar sa isi faca o casnicie astazi...e o societate instabila......poate va fi mai bine peste 30 de ani....desi e dificil de zis....oricum e dificil.....e bine sa fim aproape de Dumnezeu, El ne iubeste ca suntem singuri sau cu familie....Doamne ajuta!
E o lume materialista si lacoma...si mult prea pacatoasa...ne meritam viata grea din cauza pacatelor....pana nu ne schimbam radical...nu reusim...

[philalex]

Da, am vazut si eu mare tam-tam cu filmul asta...sincer nu ma intereseaza....totusi filmele astea prind la occidentali...parca erau mai faine alea ...inainte de 90....opinia mea..