Conferinte Christos Yannaras in Romania

În prealabil postat de bogdan81

Nu suntem in situatia de a arunca cu piatra.
Apoi depinde ce intelegeti prin conservarea eului.
Daca intelegeti dorinta omului ca persoana de a exista pentru totdeauna, de a fi constient de sine pentru totdeauna, eu unul nu vad nimic rau in asta.
Nu am auzit pana acum pe cineva care sa zica ca el doreste sa se anihileze, sa nu mai existe.

Hristos, şi după El apostolii, n-au aruncat cu piatra atunci când au fost critici la adresa unor practici, mai trâziu erezii. Au condamnat nişte devieri.

Conservarea eului e conservarea egoismului, e imposibilitatea de a te transcende, e neputinţa de a te jertfi, mimând, însă, ipocrit, jertfa. E o încercare de a te pune bine cu Dumnezeu continuând să te iubeşti pe tine însuţi, refuzând lepădarea de sine pe care a cerut-o Hristos, refuzând crucea. E un fel de a înţelege religia ca pe o poliţă de asigurare: plătesc ceva aici (nu prea mult, dacă se poate), ca să am parte de bunătăţi veşnice, de nemurire. E o centrare pe sine, nu e dragostea care uită de sine şi care-l înveşniceşte pe cel ce o manifestă.

Felul ăsta de a te raporta la divinitate e comun tuturor religiilor. Creştinismul e (trebuie să fie), însă, altceva. E lepădarea de omul vechi, firesc, lepădarea de orice grijă sau frică, încredinţarea totală în mâinle lui Hristos; fără rezerve.

În ce-l priveşte pe Yannaras, mărturisesc că şi pe mine m-a cam pus pe gânduri, venind cu o critică atât de severă. Poate e discutabil, poate nu trebuie îmbrăţişat cu totul; dar cel puţin în unele aspecte mi se pare că are dreptate.