Importanta lucrurilor mici

[glykys]

Imi aduc aminte de o pilda foarte frumoasa care ar trebui sa ne dea de gandit: un ucenic era tare nemultumit de ceea ce se intampla in lume, prea multa rautate, prea multa minciuna, neoranduiala si simtea ca el este capabil sa schimbe acest mers al lucrurilor ... Ajuns la duhovnic, la intrebarea ce ar putea face pentru a contribui la salvarea omenirii, acesta ii taie inflacararea, spunandu-i ca cel mai bun lucru este sa inchida usa chiliei incetisor, fara a face zgomot si fara a deranja pe cineva. Indemn la smerenie, la contamplare?

Mi se pare insa ca, pentru noi, mirenii, pilda aceasta vorbeste despre importanta lucrurilor mici care stau in puterea omului, acelea pe care le poate darui oricine si pe care le socotim adesea nevrednice: un zambet, o vorba de incurajare, o rugaciune scurta pentru omul aflat in nevoie, o strangere de mana, o farfurie de mancare unui om lipsit, un fir de floare... In goana dupa lucrurile mari, am uitat sa pretuim, sa primim si sa oferim lucrurile simple. In drumul nostru prin viata, suntem pusi in multe conjuncturi care ne dovedesc neputinta: vedem fel si fel de grozavii, oameni bolnavi, oameni schingiuiti, ne mahnim ca nu avem mijloacele materiale si sufletesti pentru a-i ajuta, in timp ce aceia despre care socotim ca ar putea-o face, stau deoparte. Si atunci ne departam, socotind ca nu avem nimic de oferit celuilalt, ca nu ne pliem pe nevoile lui. Oare?! Si astfel ne privam pe noi insine si pe altii de daruirea unei mici bucurii, pe care fie nu stim sa o pretuim, fie ne e teama sa nu fie pretuita de celalalt.


Va urma.

[Isihast]

Interesanta pilda. Cred ca are mare legatura cu viata de manastire. Sa incercam sa nu aplicam exact ce se intampla in manastire in viata dusa in lume. Desigur, ambele moduri de viata duc in acelasi loc, la Dumnezeu, si se intrepatrund. Dar sa ne inchidem total fata de lume, in lume fiind, nu ar fi potrivit pentru ca avem datorii de indeplinit. Ce putem lua din aceasta pilda este sa ne inchidem simturile si sa ne taiem voia proprie fata de ispitele din lume, si sa invatam sa depindem numai de Dumnezeu si sa nu ne bazam pe puterile proprii. Cred ca asta incerca duhovnicul din pilda sa il invete pe ucenic, acesta fiind oarecum mandru, crezand ca ii sta in putere sa schimbe ceva fara Dumnezeu. Mai important decat sa schimbi ceva prin puterile proprii este a te lepada de tine complet si a dobandi Harul Duhului Sfant; deci, a fi total in Grija lui Dumnezeu.

[tabitha]

Eu inclin sa fiu de acord cu glykys (Ana Maria) si astept continuarea.

Sorry, Isihast, nu ma pricep la lucruri mari.
Spre exemplu, cum vine asta?!

Ce putem lua din aceasta pilda este sa ne inchidem simturile si sa ne taiem voia proprie fata de ispitele din lume, si sa invatam sa depindem numai de Dumnezeu si sa nu ne bazam pe puterile proprii.

[AlinB]

Multi din cei care vor sa schimbe lumea, de fapt nu sunt in stare sa se schimbe pe ei.

De fapt, cred ca nemultumirea lor vine mai degraba dinspre propria persoana, dar pentru ca nu o pot obiectiva in acest fel, o reflecta asupra lumiii, transformand neputinta legata de propria persoana intr-o intentie (aparent) altruista.

[andra_v]

În prealabil postat de AlinB

Multi din cei care vor sa schimbe lumea, de fapt nu sunt in stare sa se schimbe pe ei.

De fapt, cred ca nemultumirea lor vine mai degraba dinspre propria persoana, dar pentru ca nu o pot obiectiva in acest fel, o reflecta asupra lumiii, transformand neputinta legata de propria persoana intr-o intentie (aparent) altruista.

De acord. In acelasi timp insa, este iluzoriu sa crezi ca te poti schimba pe tine insuti ramanand inchis fata de lume, fata de nevoile si suferinta celor din jur. Precum duduca cu resarfa pe cap si fustana lunga care intra in biserica si da afara un om care, surd fiind, solicita cu voce mai tare o informatie strict necesara.

Multa prostie, idiotenie si nesimtire.

[Yasmina]

Depinde,de imprejurari...uneori esti inconjurat/a de oameni care au pretentii mari de la tine;nu sunt multumiti cu lucrurile mici,nu le apreciaza si te fac sa te simti si de 2 parale(te fac sa te simti ieftin,sau zgarcit dupa caz).
Deci zic ca depinde,nu intotdeauna poti iesi castigator mizand pe bunele intentii.

Sunt acei oameni carora daca le aduci o floare , iti arata ca ei au vaze mari pt buchete,le trimiti bomboane cand sunt in spital si iti reproseaza ca s-au topit pe drum si mai bine le trimiteai bani ca-si cumparau ei!!!!

Eu prefer sa mint,decat sa stric bucuria celui care daruieste(stiu ca nu este bine dar nici nu vreau sa mahnesc o persoana cu intentii bune doar pt ca sunt eu mai pretentioasa din fire).

Asteptam si urmarea.

[Demetrius]

În prealabil postat de Yasmina

Depinde,de imprejurari...

Sunt acei oameni carora daca le aduci o floare , iti arata ca ei au vaze mari pt buchete,le trimiti bomboane cand sunt in spital si iti reproseaza ca s-au topit pe drum si mai bine le trimiteai bani ca-si cumparau ei!!!!

Eu prefer sa mint,decat sa stric bucuria celui care daruieste(stiu ca nu este bine dar nici nu vreau sa mahnesc o persoana cu intentii bune doar pt ca sunt eu mai pretentioasa din fire).

Asteptam si urmarea.

"Calul de dar nu se cautra la dinti."
Adica, un cadou este un dar, iar a critica un dar arata o mare nemultumire(nu neaparat fata de cadoul primit) aflata in sufletul celui care primeste, dar care o afecteaza in asa masura ca nu se poate controla; orice cadou este o atentie ce nu trebuie bagatelizata si a merge cu "un lucru mic", sau de a nu merge cu mana goala, este (pentru unii) un efort.

[tabitha]

În prealabil postat de Yasmina

Depinde,de imprejurari...uneori esti inconjurat/a de oameni care au pretentii mari de la tine;nu sunt multumiti cu lucrurile mici,nu le apreciaza si te fac sa te simti si de 2 parale(te fac sa te simti ieftin,sau zgarcit dupa caz).
Deci zic ca depinde,nu intotdeauna poti iesi castigator mizand pe bunele intentii.

Sunt acei oameni carora daca le aduci o floare , iti arata ca ei au vaze mari pt buchete,le trimiti bomboane cand sunt in spital si iti reproseaza ca s-au topit pe drum si mai bine le trimiteai bani ca-si cumparau ei!!!!

Eu prefer sa mint,decat sa stric bucuria celui care daruieste(stiu ca nu este bine dar nici nu vreau sa mahnesc o persoana cu intentii bune doar pt ca sunt eu mai pretentioasa din fire).

Asteptam si urmarea.

În prealabil postat de Demetrius

"Calul de dar nu se cautra la dinti."
Adica, un cadou este un dar, iar a critica un dar arata o mare nemultumire(nu neaparat fata de cadoul primit) aflata in sufletul celui care primeste, dar care o afecteaza in asa masura ca nu se poate controla; orice cadou este o atentie ce nu trebuie bagatelizata si a merge cu "un lucru mic", sau de a nu merge cu mana goala, este (pentru unii) un efort.

Yasmina și Demetrius, mi-ați plăcut amândoi ! :)

[Isihast]

În prealabil postat de mirela.t

Sorry, Isihast, nu ma pricep la lucruri mari.
Spre exemplu, cum vine asta?!

Ma refeream la dobandirea Harului Duhului Sfant si lepadarea de sine. Inchiderea simturilor si a mintii fata de ispite se refera la rugaciune si lupta cu gandurile si tentatiile. Acestea nu sunt lucruri mari, ci standard in viata Ortodoxa. Insa dobandirea Harului este totul. Omul este chemat la comuniune directa cu Dumnezeu si ca El sa traiasca in om si pentru om. A trai bazandu-te pe propriile puteri si ganduri este exact boala pacatoseniei iar scopul nostru este de a fi vindecati.

[Marius22]

Mantuitorul, cu putina tina, a redat deplin vederea unui orb. Noi astazi nu mai intrezarim o amagire in faptul de a purta "ochelari", de a ne "familiariza" cu acestia, de a ne increde in ei. Il lipsim pe Mantuitorul pana si de "tina" putinei noastre credinte.