Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

[DragosP]

În prealabil postat de Fani71

Multumesc pentru oferta. Daca ai o vesiune electronica trimite-o, cu placere.
Iar eu iti propun sa te mai uiti si pe alte catehisme. De exemplu 'Dumnezeu este viu', facut de o echipa condusa de p. Cyril Qrgenti (dar nu scrie asta pe coperta), a fost tradus pe romaneste. Din pacate nu il am decat in franceza si numai pe hartie.

Sincer să fiu nu mă interesează ce ai tu. Eu am, pubilicat în 1952 şi reeditat, catehismul BOR, care nu este altceva decât "Mărturisirea de credinţă" din 1.643. Orice altceva consider că e doar beletristică.

[AlinB]

În prealabil postat de DragosP

Sincer să fiu nu mă interesează ce ai tu. Eu am, pubilicat în 1952 şi reeditat, catehismul BOR, care nu este altceva decât "Mărturisirea de credinţă" din 1.643. Orice altceva consider că e doar beletristică.

Despre care din catehisme e vorba mai exact?
Titlu/An/editura?

[DragosP]

În prealabil postat de AlinB

Despre care din catehisme e vorba mai exact?
Titlu/An/editura?

Este vorba despre această carte. În plus, orice catehism de pe site-urile episcopiilor/arhiepiscopiilor e cvasiidentic.

[Fani71]

În prealabil postat de DragosP

Sincer să fiu nu mă interesează ce ai tu. Eu am, pubilicat în 1952 şi reeditat, catehismul BOR, care nu este altceva decât "Mărturisirea de credinţă" din 1.643. Orice altceva consider că e doar beletristică.

Marturisirea de credinta de la 1643 este scolastica pana in maduva oaselor.
Preia toate categoriile occidentale pentru a exprima adevaruri de credinta.
Categorii care nu sunt conforme cu felul ortodox, filocalic, de a vedea lucrurile.
Categorii rationaliste si reductoare.

Este ca si cum mi-ai propune o imagine pioasa sentimentala in locul unei icoane traditionale.

Speram ca BOR si-a facut un catehism mai conform cu Traditia parintilor intre timp.

Mihalic, Eugen, Cezar, de ce ma lasati singura in discutia asta?
Si voi credeti ca Marturisirea de credinta in chestiune este chintesenta ortodoxiei?
Ghinionul meu ca sunt bolnava si stau acasa in loc sa ma duc la scoala si sa uit forumul..

[Noesisaa]

În prealabil postat de Fani71

Marturisirea de credinta de la 1643 este scolastica pana in maduva oaselor.
Preia toate categoriile occidentale pentru a exprima adevaruri de credinta.
Categorii care nu sunt conforme cu felul ortodox, filocalic, de a vedea lucrurile.
Categorii rationaliste si reductoare.

Este ca si cum mi-ai propune o imagine pioasa sentimentala in locul unei icoane traditionale.

Interesant ca aduci in discutie icoanele traditionale. Icoanele traditionale sunt pictate dupa reguli foarte stricte si bine definite, intr-o maniera pe care ai putea-o numi scolastica. :D

Si din nou, ce este rau in a sistematiza credinta? Un sfant nu are nevoie de catehism sau sa i se spuna ca Sf. Biserica are 7 Sf. Taine, si acestea sunt: ... . Dar unui copil sau unui om obisnuit ii este mai usor sa inteleaga ca Dumnezeu isi revarsa harul in multe feluri in lume, dar felul cel mai vizibil prin care Dumnezeu lucreaza in Biserica este prin ceea ce Biserica defineste ca cele 7 Sf. Taine.

Asa a creat Dumnezeu creierul omenesc: sa se ghideze dupa categorii, si are o tendinta naturala sa formeze categorii si sa sistematizeze. O sti Dumnezeu de ce.

[Fani71]

În prealabil postat de Noesisaa

Interesant ca aduci in discutie icoanele traditionale. Icoanele traditionale sunt pictate dupa reguli foarte stricte si bine definite, intr-o maniera pe care ai putea-o numi scolastica. :D

Si din nou, ce este rau in a sistematiza credinta? Un sfant nu are nevoie de catehism sau sa i se spuna ca Sf. Biserica are 7 Sf. Taine, si acestea sunt: ... . Dar unui copil sau unui om obisnuit ii este mai usor sa inteleaga ca Dumnezeu isi revarsa harul in multe feluri in lume, dar felul cel mai vizibil prin care Dumnezeu lucreaza in Biserica este prin ceea ce Biserica defineste ca cele 7 Sf. Taine.

Asa a creat Dumnezeu creierul omenesc: sa se ghideze dupa categorii, si are o tendinta naturala sa formeze categorii si sa sistematizeze. O sti Dumnezeu de ce.

Eu nu zic sa se desfiinteze ratiunea. Si unele sistematizari pot fi bune ca ajutor memotehnic de exemplu.
Dar nu se fie puse la rangul de teologie care isi ajunge ei insasi. Pericolul este mare.

Nu prea vad de ce pictura traditionala a icoanelor ar avea ceva cu scolastica. Totusi, exista libertate si in aceasta pictura. Nu exista doar un singur tip.
Dar iuntr-adevar, uneori este vazut cam rigid canonul picturii icoanelor. Poate deveni o problema.

În prealabil postat de Fani71

Dar iuntr-adevar, uneori este vazut cam rigid canonul picturii icoanelor. Poate deveni o problema.

Pentru cine poate deveni o problema?
http://www.crestinortodox.ro/liturgi...ive-70670.html

[Fani71]

CAPITOLUL XIII
Despre plăceri
Dintre plăceri, unele sunt sufleteşti, altele trupeşti. Sufleteşti sunt
acelea care aparţin sufletului în sine, cum este plăcerea spre studiu [i spre
contemplaţie. Trupeşti sunt acelea la care particip si sufletul şi trupul.
Pentru aceasta se numesc trupeşti toate cele care se raportează la hrană, la
legături sexuale şi cele asemenea. Dar nimeni nu va găsi plăceri proprii
numai corpului.
Iarăşi, dintre plăceri, unele sunt adevărate, altele false. Plăcerile curat
sufleteşti sunt plăcerile ştiinţei şi ale contemplaţiei; iar plăcerile la care
participă şi corpul sunt plăcerile senzitive. Dintre plăcerile la care participă
şi corpul, unele sunt în acelaşi timp [i naturale şi necesare; fără de ele nu
este cu putinţă de trăit, cum sunt mâncărurile, care satisfac trebuinţa naturii,
şi hainele cele necesare. Alte plăceri sunt naturale, dar nu [i necesare, cum
sunt raporturile sexuale fireşti şi legitime. Ele contribuie la conservarea
întregului neam. Este însă cu putinţă să trăieşti în feciorie fără ele. Alte
plăceri nu sunt nici necesare, nici naturale, cum este beţia, desfrînarea,
îmbuibările care depăşesc trebuinţa, căci acestea nu contribuie nici la
menţinerea vieţii noastre şi nici la continuarea neamului. Din contră, ele
mai degrabă vătăma. Pentru aceea cel care trăieşte după Dumnezeu trebuie
să le urmeze pe acelea care sunt în acelaşi timp şi necesare [i fireşti şi să
pună în al doilea rând pe cele fireşti dar necesare, săvâr[indu-le la timpul,
modul şi măsura potrivită. Celelalte trebuie îndepărtate cu totul.
Trebuie să se socotească plăceri bune acelea care nu sunt însoţite de
durere, care nu pricinuiesc căinţă, care nu nasc altă vătămare, care nu trec
dincolo de măsură, care nu ne sustrag mult timp de la lucrările noastre
importante si care nu ne robesc." (Sf Ioan Damaschinul, Dogmatica)

În prealabil postat de Fani71

CAPITOLUL XIII
Despre plăceri
Dintre plăceri, unele sunt sufleteşti, altele trupeşti. Sufleteşti sunt
acelea care aparţin sufletului în sine, cum este plăcerea spre studiu [i spre
contemplaţie. Trupeşti sunt acelea la care particip si sufletul şi trupul.
Pentru aceasta se numesc trupeşti toate cele care se raportează la hrană, la
legături sexuale şi cele asemenea. Dar nimeni nu va găsi plăceri proprii
numai corpului.
Iarăşi, dintre plăceri, unele sunt adevărate, altele false. Plăcerile curat
sufleteşti sunt plăcerile ştiinţei şi ale contemplaţiei; iar plăcerile la care
participă şi corpul sunt plăcerile senzitive. Dintre plăcerile la care participă
şi corpul, unele sunt în acelaşi timp [i naturale şi necesare; fără de ele nu
este cu putinţă de trăit, cum sunt mâncărurile, care satisfac trebuinţa naturii,
şi hainele cele necesare. Alte plăceri sunt naturale, dar nu [i necesare, cum
sunt raporturile sexuale fireşti şi legitime. Ele contribuie la conservarea
întregului neam. Este însă cu putinţă să trăieşti în feciorie fără ele. Alte
plăceri nu sunt nici necesare, nici naturale, cum este beţia, desfrînarea,
îmbuibările care depăşesc trebuinţa, căci acestea nu contribuie nici la
menţinerea vieţii noastre şi nici la continuarea neamului. Din contră, ele
mai degrabă vătăma. Pentru aceea cel care trăieşte după Dumnezeu trebuie
să le urmeze pe acelea care sunt în acelaşi timp şi necesare [i fireşti şi să
pună în al doilea rând pe cele fireşti dar necesare, săvâr[indu-le la timpul,
modul şi măsura potrivită. Celelalte trebuie îndepărtate cu totul.
Trebuie să se socotească plăceri bune acelea care nu sunt însoţite de
durere, care nu pricinuiesc căinţă, care nu nasc altă vătămare, care nu trec
dincolo de măsură, care nu ne sustrag mult timp de la lucrările noastre
importante si care nu ne robesc." (Sf Ioan Damaschinul, Dogmatica)

Multumim, Fani. Iata ca Sf. Ioan Damaschin ne lamureste clar si precis in privinta placerilor indivizilor. Remarc, ca vorbeste despre "raporturi sexuale firesti si legitime". Evident ca omul necasatorit tinde sa beneficieze si el de aceste placeri; in vremurile noastre moderne in mod aproape generalizat.

Ceea ce lipseste din cele de mai sus, este lucrul despre care vorbeste Sf. Maxim Marturisitorul, pe care il citeaza Pr. Staniloae, si anume pofta, care sta la inceputul nasterii. Este un pacat, care planeaza asupra speciei, toti oamenii nascandu-se cu acest pacat: pacatul adamic. Este incontestabil ca acest pacat exista, dar stergandu-se prin botez, noi nu ne mai facem ganduri in aceasta privinta. Bine ca Dumnezeu a avut grija de noi si de mantuirea noastra. Multumim, Doamne! Slava Tie!

[catalin2]

În prealabil postat de Fani71

Marturisirea de credinta de la 1643 este scolastica pana in maduva oaselor.
Preia toate categoriile occidentale pentru a exprima adevaruri de credinta.
Categorii care nu sunt conforme cu felul ortodox, filocalic, de a vedea lucrurile.
Categorii rationaliste si reductoare.
Este ca si cum mi-ai propune o imagine pioasa sentimentala in locul unei icoane traditionale.
Speram ca BOR si-a facut un catehism mai conform cu Traditia parintilor intre timp.

Exact acestea sunt si argumentele acestor scriitori post-patristici (urmatori celor neo-patristici), vad niste influente catolice introduse in ortodoxie (care sunt neinsemnate), in schimb, sub pretextul reintoarcerii la origini, schimba lucrurile importante din invatatura ortodoxa.
Tot un articol pe aceasta tema a Mitropolitului grec: http://www.razbointrucuvant.ro/recom...erica-primara/
"În sfârşit, părerea că în Biserică predomină o dublă ecleziologie – primară şi ulterioară – aparţine aşa-numitei „teologii postpatristice”, adică o părere preluată de la protestanţi şi de la unii ortodocşi, care încearcă astfel să nege învăţătura Părinţilor, cultul Bisericii, tradiţia isihastă şi, desigur, monahismul.
Şi este surprinzător, într-adevăr, faptul că se operează o protestantizare a teologiei ortodoxe prin elogierea interpretării protestante de către teologii şi filosofii care împărtăşesc poziţiile de mai sus, prin subminarea Tradiţiei patristice, bisericeşti, isihaste, de dragul unei „ecleziologii primare”, care se referă la dumnezeiasca Euharistie, la Împărăţia lui Dumnezeu şi se sprijină doar pe texte ale Vechiului Testament.
Pentru că, după cum se vede limpede, este vorba de o malignitate eretică protestantă care a intrat în organismul unor membri ai Bisericii şi nu trebuie să devină o tumoare malignă în Biserică, care să atace organismul acesteia."