Abstinenta sexuala. Cine si cum face?

În prealabil postat de Fani71

decizi ca doi sunt destui, in conditiile in care deja majoritatea lumii gandeste ca si a face doi este o nebunie.

Pai vezi, Fani, de unde ni se trag alegerile?... Vezi cum ajungem sa ne statornicim cand avem repere ca acesta (duhul lumii)?
Care va sa zica, deh, iarasi lumea... Si "intelepciunea ei", pe care bietul Solomon o interoga parca in vorbele "pana cand veti iubi nebunia?"....

(Si crestinii astia nesuferiti care se incapatineaza sa exerseze din greu, fie si mai tarziu decat niciodata, sa aleaga in Duhul lui Dumnezeu iar nu in duhul lumii...)

P.S. Si daca se intampla totusi sa vina si al treilea, ce te faci?... Il avortezi, desigur, ca doar ai decis ca "doi sunt destui"... Nu de alta, dar te ia lumea de nebun...
Sau nu, mai bine te opresti de la pacat. Dar iti blestemi zilele, il cam urasti de fapt pe musafirul nepoftit si uite-asa te trezesti cu un downian sau, chiar de e normal la nastere, faci mai tarziu coada la cabinetul de psihoterapie pe motiv ca puiul are nu stiu ce probleme (iar nu tu!)...
Of.... Doamne ocroteste-ne si aminteste-ne cum doar Tu mai stii, de Tine...

[Fani71]

În prealabil postat de ioan cezar

Pai vezi, Fani, de unde ni se trag alegerile?... Vezi cum ajungem sa ne statornicim cand avem repere ca acesta (duhul lumii)?
Care va sa zica, deh, iarasi lumea... Si "intelepciunea ei", pe care bietul Solomon o interoga parca in vorbele "pana cand veti iubi nebunia?"....

(Si crestinii astia nesuferiti care se incapatineaza sa exerseze din greu, fie si mai tarziu decat niciodata, sa aleaga in Duhul lui Dumnezeu iar nu in duhul lumii...)

P.S. Si daca se intampla totusi sa vina si al treilea, ce te faci?... Il avortezi, desigur, ca doar ai decis ca "doi sunt destui"... Nu de alta, dar te ia lumea de nebun...
Sau nu, mai bine te opresti de la pacat. Dar iti blestemi zilele, il cam urasti de fapt pe musafirul nepoftit si uite-asa te trezesti cu un downian sau, chiar de e normal la nastere, faci mai tarziu coada la cabinetul de psihoterapie pe motiv ca puiul are nu stiu ce probleme (iar nu tu!)...
Of.... Doamne ocroteste-ne si aminteste-ne cum doar Tu mai stii, de Tine...

Nu ai inteles ce am vrut sa spun. Daca citesti ce am scris pe topicul despre experiente luminoase ai sa intelegi ca nu m-am referit la opinia lumeasca ci la situatia noastra concreta. Nu as face in nici un caz avort. Iar despre situatia ipotetica pe care o descrii, se potriveste la fel de bine si unor cupluri fe care stiu si care din 'constiinta religioasa' au facut 'cati copii a vrut (chipurile) Dumnuzeu, iar pe ultimii nu i-au iubit. Sau pe cei veniti la greu.

În prealabil postat de Fani71

Nu ai inteles ce am vrut sa spun. Daca citesti ce am scris pe topicul despre experiente luminoase ai sa intelegi ca nu m-am referit la opinia lumeasca ci la situatia noastra concreta. Nu as face in nici un caz avort. Iar despre situatia ipotetica pe care o descrii, se potriveste la fel de bine si unor cupluri fe care stiu si care din 'constiinta religioasa' au facut 'cati copii a vrut (chipurile) Dumnuzeu, iar pe ultimii nu i-au iubit. Sau pe cei veniti la greu.

Am raspuns strict la text, asa cum mi-a parut ca il inteleg.
Nu vreau sa te necajesc, te rog sa ma ierti, Fani!

Uite, spre imbunare, un link de la Moshul (Neagu), unde e vorba si despre o nastere de prunc... Pe la minutul 3,35, parca...
http://www.youtube.com/watch?v=5Qy31...eature=related

[Teodosie]

Apoi daca e vorba de taina mai putin conteaza experienta cat apropierea de Domnul.
Duhovnicul poate vorbi din experienta lui ,poate folosi logica ratiunea cunostintele de psihologie etc dar izbucnirile spontane ale Harului sunt ceea ce este aur curat 24k in duhovnicie .Acelea de care de multe ori nici ei nu sunt constienti dar noi le punem la inima caci ne sunt dedicate de Parintele Ceresc. Iar daca Harul estte cu el ( cu monahul ) cand savarseste taina cununiei apoi nu mai lucreaza spre desavarsirea ei, ?
Mie un mirean mi-au dat monahi astfel de proorocii si sfaturi spontane despre viata personala si chiar profesionala fara ca sa le inteleaga nici ei nici eu decat tarziu.

Interesant este ca s-a postat din canoane, dar s-au omis talcuirile lor pe care le gasim in Pidalion! De, daca se postau si talcuirile, atunci nu mai puteau fi sustinute ca dovada pro-sex in sfintele sarbatori si in posturi. Nu poti sa dai canonul si sa omiti talcuirea. Da' ce suntem, sectari sa interpretam canoanele dupa bunul plac si dupa cum bate vantul? Ne credem mai sfinti decat Sfintii Parinti si mai mari decat marii duhovnici? Eu una n-as avea curaj, eu pacatoasa si neneorocita, sa interpretez canoanele si Sf.Scriptura si sa spuna care Sfant zice bine si care ba! Daca mai multi Sfinti si mai mult duhovnici spun acelasi lucru, atunci asa este!

Sa vedem ce spun si talcuirile la respectivele canoane. Citez din PIDALION: CANONUL 69, din canoanele Sf.Apostoli

Dacă vreun episcop, sau prezbiter, sau diacon, sau ipodiacon, sau citeţ, sau cântăreţ, Sfântul marele post nu-l posteşte, sau miercurea, sau vinerea, să se caterisească. Fără numai de s-ar opri pentru boală trupească. Iar de a fi mirean, să se afurisească.
[Sinod 6, can. 29, 89; Laodiceea, can. 49, 51, 52; Petru, can. 15; Dionisie, can. 1; Timotei, can. 8, 10]

TÂLCUIRE
[...] Căci scris într-însele „se cade a posti săptămâna cea mare, şi miercurea şi vinerea.[2] [...] [am omis unele parti in care se vb strict despre mancare ptr. a nu fi prea lung.]

[2] Iar de este întocmai postul miercurei şi al vinerei cu Sfântul Postul cel mare, arătat este că precum întru acela nunţi nu se fac, după canonul 52 al soborului din Laodiceea, aşa nu se cade a se face nici miercurea nici vinerea. Şi de este aceasta, arătat că nici cei după lege căsătoriţi nu se cade trupeşte a se împreuna nici întru o miercuri şi vineri pentru cucernicia şi cinstirea postului, precum nici în Sfântul marele Post. Că necuviincios lucru este, despre o parte a nu strica posturile acestea cu mâncări, iar despre alta a le strica, cu trupeasca împreunare. Pentru aceasta şi proorocul Ioil însemnând, că în vremea postului să cade a se înfrâna despre împreunare cei căsătoriţi, zice: „Sfinţiţi postul, propovăduiţi vindecarea… Iesă mirele din aşternutul său, şi mireasa din cămara sa” (cap 2). Iar dumnezeiescul Pavel arătat zice, că cei căsătoriţi după lege, întru o unire se cade a se depărta de trupeasca împreunare, pentru a se zăbovi în post, şi în rugăciuni (I Corinteni: 7,5), adică să se depărteze şi când este precum am zis post, şi când se roagă şi se gătesc a se cumineca cu dumnezeieştile Taine. Şi sâmbăta şi duminica, după canonul 13 al lui Timotei, şi în toate sărbătorile. După dumnezeiescul Hrisostom (Cuvântul pentru feciorie) unde aduce spre mărturie zicerea de mai sus a lui Ioil, şi zice: "Că dacă cei de curând însoţiţi, care încă pofta le este înfocată, şi tinereţea zburdatică, nu se cade a se împreuna în vreme de post şi de rugă, cu mult mai vârtos ceilalţi bărbaţi şi femei mai de mult însoţiţi, care nu au atâta silă trupească, se cuvine a nu se împreuna." Acelaşi Sfânt părinte povesteşte şi cum posteau creştinii cei vechi Sfântul marele Post, zicând: Sunt unii întrecându-se între sineşi, unii adică două zile întregi petrec fără mâncare; iar alţii nu numai de vin, şi de unt de lemn, ci întrebuinţarea tuturor bucatelor o leapădă de la masa lor, mâncând numai pâine şi bând apă, petrec tot postul.

Din Canoanele Sf.Timotei:

ÎNTREBAREA 5 Dacă muierea s-ar împreuna cu bărbatul său noaptea, sau bărbatul cu muierea sa, şi s-ar face adunare (Liturghie), sunt datori a se împărtăşi sau nu?

RĂSPUNS
Nu sunt datori; căci Apostolul strigă: „Să nu lipsiţi unul pe altul, fără numai cu conglăsuire până la o vreme, ca să vă îndeletniciţi în rugăciune. Şi iarăşi să vă împreunaţi, ca să nu vă ispitească pe voi satana, pentru neînfrânarea voastră” (I Corinteni: 7,5).

TÂLCUIRE
Către cel ce a întrebat de se cuvine a lua dumnezeieştile Taine dimineaţa făcându-se Liturghie, bărbatul şi muierea (cei după lege însoţiţi adică) care în noaptea aceea trecută s-au împreunat trupeşte? A răspuns sfântul prin canonul acesta, că nu se cuvine; şi aduce spre mărturie cuvântul acesta al Apostolului, ce-l zice celor căsătoriţi, a nu se lipsi unul pe altul de trupeasca împreunare; ci numai atunci să nu se împreuneze, când se face sfinţita Liturghie, sâmbăta, şi duminica, şi în toate sărbătorile, pentru ca să se împărtăşească (că aşa tâlcuiesc zicerea, ca să vă îndeletniciţi în rugăciune, atât canonul 13 al sfântului acestuia, cât şi cel al 3-lea al Sfântului Dionisie). Şi iarăşi să se împreuneze trupeşte, şi aceasta să o facă pentru pofta lor cea neînfrânată, ca să nu-i ispitească satana, pornindu-i spre preacurvie cu feţe străine.
***
ÎNTREBAREA 13
Celor însoţiţi cu nuntă, în care zile ale săptămânii trebuie a li se propune să se ferească de împreunare unul cu altul? Şi în care zile să aibă voie.

RĂSPUNS
Cele ce mai înainte am zis, şi acum le zic. Apostolul zice, să nu vă lipsiţi unul de altul, fără numai la o vreme prin conglăsuire, ca să vă îndeletniciţi în rugăciune, şi iarăşi să vă împreunaţi, ca să nu vă ispitească pe voi satana, pentru neînfrânarea voastră (I Corinteni: 7,6). Iar de nevoie trebuie a se feri sâmbăta şi duminica, pentru că în acestea se aduce Domnului duhovnicească jertfă.

TÂLCUIRE
Acesta fiind tâlcuit mai sus, se socoteşte de prisos a se mai repeta. [1]

[1] Iar Valsamon în întrebarea răspunderii 11 către Marcu al Alexandriei, zice: Că nu se cuvine a se împreuna, nu numai în ziua când se împărtăşesc, ci şi mai înainte de împărtăşire, şi după împărtăşire. Şi că cei ce nu o păzesc aceasta, aspru se cuvine a se canonisi. Pentru aceasta şi Valsamon în răspunsul 49 către acest Marcu zice că: Cei ce nu se înfrânează de trupeasca împreunare (cei prin lege însoţiţi adică), sâmbăta şi duminica, se cuvine a se îndrepta cu potrivite canonisiri. Aşişderea să se ferească de împreunare şi în tot marele post, şi în toate miercurile şi vinerile.
***
CANONUL 3 (Sfantul Dionisie)

Ci şi cei însuraţi sunt datori a-şi fi loruşi de ajuns judecători. Căci cum că este lucru cuviincios a se depărta unul de altul cu împreună voinţă la o vreme. Ca să se zăbovească în rugăciune, şi iarăşi să se împreuneze, au auzit pe Pavel că scrie.

TÂLCUIRE
Şi de aceasta întrebându-se sfântul, răspunde, că la aceasta singuri să-şi fie judecători. Fiind lucru drept şi cuviincios, după fericitul Pavel, când se îndeletnicesc în rugăciune şi în post,[1] a se depărta de trupeasca împreunare, însă cu învoirea amânduror, ca nu vrăjmaşul să ispitească pe o parte, şi aceea să fie pricină de vătămare celeilalte. Că biruindu-se o parte de poftă, şi cealaltă ne iertându-i a o împlini, poate să se întâmple să cadă în păcat cu alta străină.

[1] S-ar putea nedumeri cineva. Fiindcă Apostolul zice: neîncetat şi pururea rugaţi-vă. Iar cei însoţiţi trebuie a se depărta de împreunare trupească în vremea rugăciunii, după însuşi Pavel, şi după canonul acesta, apoi totdeauna trebuie a se înfrâna, şi niciodată a se împreuna? Ci pe nedumerirea aceasta o dezleagă prea destul canonul 5 şi canonul 13 ale Sfântului Timotei al Alexandriei zicând, că vremea de rugă se înţelege de Apostolul, când se face adunare, şi dumnezeiasca Liturghie, care atunci se săvârşea mai de multe ori sâmbăta, şi duminica, în care zile se cere de la cei însoţiţi să se înfrâneze, ca să se împărtăşească cu dumnezeieştile Taine. Drept aceea şi canonul acesta al Sfântului Dionisie fiecărui înţelept ascultător, îi dă a înţelege, că deadreptul se întinde către Vasilid care l-a întrebat, de trebuie a se depărta de la împreunare trupească cei însoţiţi, când vor să se împărtăşească cu dumnezeieştile Taine. Că răspunde, cum, că la aceasta îndestulaţi judecători trebuie a fi singuri ei. Cum că adică, trebuie a se înfrâna în vremea împărtăşirii. Măcar că aşa (nu ştiu cum) n-au tâlcuit pe canonul acesta Zonara, şi Valsamon, rugăciune înţelegând mai osârdnică, care trebuie a se face cu pătimire rea şi lacrimi. Ci însemnează, că pe lângă rugăciune, Apostolul adaugă, că cei însoţiţi trebuie a se înfrâna despre împreunare, şi în vremea de post, a celui rânduit adică de Biserică. (Şi vezi pentru aceasta, la subînsemnarea 2 a apostolescului canon 69.)
***************
Pidalionul sau carma Bisericii Ortodoxe, ar trebui citit si cunoscut de fiecare ortodox, altfel nu s-ar mai ajunge la astfel de intrebari, mai ales ca Sfintii Parinti si duhovnicii mari au vorbit f.clar despre treburile acestea. Canoanele nu sunt invechite, cine spune aceasta este un mincinos. Canoanele vor ramane valabile mereu. Am ajuns sa ne folosim de Sfintii Parinti si de duhovnici ptr. a ne argumenta greselile in loc sa ne folosim de dansii ptr. a le indrepta.

Nu suntem de acord ca monahii sa dea sfaturi mirenilor, dar le folosim anumite cuvinte ptr. a ne sustine parerea cand vine vb despre infranarea trupeasca in post sau alte subiecte. Deci, cu alte cuvinte, cand zic ca noi sunt buni, cand lovesc in pacat si atrag atentia, dansii sunt incompetenti, iar noi curati si luminati. De revelatie nu se stie? De Harul Dumnezeiesc ? Nu stiti ca prin duhovnici, ca sunt de miri, ca sunt monahi, vorbeste Dumnezeu? Astea sunt deja lucruri elementare de cateheza.

Sa nu mai vb. de limbajul folosit cand nu suntem de acord cu cei care sunt adeptii unei vieti mai stricte si datul cu parerea ca un anumit user nu este casatorit, caci altfel ar face sex si in post, si in sfintele sarbatori, si dupa Sfanta Liturghie, in noaptea de Inviere ori daca este casatorit si face cum spun duhovnicii atunci automat isi neglijeaza sotia/sotul si lucreaza cu dracul. De altfel, interesanta idee cum ca, un om casatorit nu poate vb. despre abstinenta sau o persoana necasatorita inca, nu isi poate impartasi parerea despre casatorie [nu conteaza ca da un sfat bun sau ce spune este similar cu ce spune Biserica, important este ca nu este casatorit de unde rezulta ca nu are dreptul sa vorbeasca(cenzura se mai numeste)] este deja ridicola. De ce nu are voie o persoana necasatorita sa vb despre contraceptie de ex.? Deci daca nu esti casatorit nu poti sa stii despre ele, nu poti sa stii daca BO aproba ori ba, nu poti sa mergi pe la licee sa vb despre ele ca reprezenatant Pro-Life, nu poti decat sa taci malc. In sfarsit. De la fiecare persoana, casatorita/necasatorita putem lua ceva bun si orice persoana, casatorita/necasatorita poate da sfat bun despre orice subiect! Oricum, cel mai important este ce spun Sfintii Parinti, Biserica, Sf.Traditie, nu interpretarile dupa ucreche si mulatul canoanelor dupa nevrednicia noastra.

Una este sa spun: da, sunt pacatos, fac aia si aia, caci sunt slab si nu pot urma 100% invatatura ortodoxa, vina este numai a mea, incerc sa ma indrept. Alta este sa spun: nu frate, nu este pacat ce fac eu, duhovnicii spun prost, ei distrug ortodoxia cu restrictiile lor, altii sunt extremisti, eu sunt bun si fac ce trebuie.

Iar treaba cu ce ne intreaba Domnul la judecata m-a dat pe spate. Da, deci asa e. Nu o sa fim intrebati de post, de rugaciune, de cum am ascultat de Biserica, ce am facut bine, de ce am facut rau. Nu, alea sunt asa de fatada ca sa para ca si ortodoxia are ceva reguli. O sa fim intrebati daca am facut sex cu sotul/sotia de cate ori a vrut dansa/dansul si daca nu am facut sex cand a vrut ea/el pac in Iad, in ghena celor care nu fac asa mult sex cat ar trebui sa faca dupa invatatura ortodoxa. Scopul sotului/sotiei nu este sa isi mantuiasca familia, nu, este sa faca sport extrem.

[Fani71]

În prealabil postat de ioan cezar

Am raspuns strict la text, asa cum mi-a parut ca il inteleg.
Nu vreau sa te necajesc, te rog sa ma ierti, Fani!

Uite, spre imbunare, un link de la Moshul (Neagu), unde e vorba si despre o nastere de prunc... Pe la minutul 3,35, parca...
http://www.youtube.com/watch?v=5Qy31...eature=related

Multumesc. Nu apuc sa ma uit la documente acum.
Nu m-ai necajit, stai linistit.

Se poate discuta la infinit teoretic despre cat de bine este si pios sa ai multi copii.
Binele moral este adesea relativ in aceasta lume. Este bine sa aflam care este calea noastra de mantuire, ce vrea Dumnezeu pentru noi, si mai este bine, pe calea pe care ne aflam, sa ne masuram fortele si sa ne dam seama de ce suntem capabili in acel moment.

Pentru unl e bine sa se faca calugar, pentru altul sa se casatoreasca. Pentru unul e bine sa fie zidar, pentru altul profesor. Ati intalniti vreodata profesori care ar fi fost mult mai buni ca zidari sau tehnicieni sau ca femeie de serviciu, poate? Eu da.. Ca de, au incercat sa faca cat mai mult..

Decat parinti trai de 10 copii, mai bine buni de doi.

A face mai mult, uneori, poate insemna a face prea mult si a cadea pe urma. De unde multele, multele exemple de familii cu copii multi dar neiubiti, alungati, chinuiti etc, de care nu numai ca am citit in ziare, dar pe care le-am intalnit personal.

Si sgur, se intalnesc si exemple luminoase de familii numeroase cu copii fericiti si impliniti, pentru ca au fost foecare iubiti de parinti. Imi vine in minte ce zice de fiecare data parintele catolic Guy Gillbert, un om pentru care am admiratie, care provine dintr-o familie de 15 copii. Ca parintii i-au iubit pe fiecare ca si cum ar fi fost singuri. Jos palaria- dar eu nu as fi in stare. Mie mi-e greu si cu doi, in creuzetul concret al vietii mele. Asta e motiv si de smerenie, si de rugaciune: da-mi, Doamne, dragoste adevarata si putere! Si daca reusesc sa ii iubesc si sa le fiu adevarata mama si sotie, atunci poate eu am facut voia lui Dumnezeu, la nivelul meu.
Fiecare sa-si stie masura.. Si sa ia hotarari in consecinta, caci de asta ne-a dat Dumnezeu libertate.

[Eugen7]

În prealabil postat de Fani71

Se poate discuta la infinit teoretic despre cat de bine este si pios sa ai multi copii.

Nu cantitatea conteaza ci calitatea.

Da este bine sa ne dorim hristificarea, sfintenia noastra si a familiei noastre, a copiilor nostri... insa fiecare isi cunoaste atat puterile sale cat si faptul ca "La Dumnezeu toate sunt cu putinta" (Luca 1,37) si ca "harul lui Dumnezeu in slabiciuni se desavarseste"...

Sunt multi oamni care toarna copii si apoi ii abandnoneaza... lasa pe altii straini sa ii creasca... e trist, e tragic... sunt copii care ajung la sinucidere din cauza lipsei dragostei parintilor. Nu doresc sa intru in amanunte...

Vai de parintii care considera ca "se mantuie prin nasterea de prunci". Doamne fereste o asemnea gandire draceasca. Asemnea parinti nu isi pot iubi copiii ci fie ii vad ca o povara fie in vad ca mijloc de a ajuge la un scop... si astfel isi neglijeaza indatoririle lor de parinti... mai ales cele duhovnicesti, dragoste...

În prealabil postat de Fani71

Binele moral este adesea relativ in aceasta lume.

Asta doar cand binele si raul, adica firescul si nefirescul sunt bine amestecate de duhurile dracesti... asa cum se intampla in contemporaneitate cand sub numele de "vital" fiecare isi justifica actiunile...

Binele duhovnicesc este evident pentru cei care au "vedere duhovniceasca", discernamant duhovnicesc...

În prealabil postat de Fani71

Pentru unl e bine sa se faca calugar, pentru altul sa se casatoreasca. [...]

A face mai mult, uneori, poate insemna a face prea mult si a cadea pe urma. De unde multele, multele exemple de familii cu copii multi dar neiubiti, alungati, chinuiti etc, de care nu numai ca am citit in ziare, dar pe care le-am intalnit personal.

Si sgur, se intalnesc si exemple luminoase de familii numeroase cu copii fericiti si impliniti, pentru ca au fost foecare iubiti de parinti. Imi vine in minte ce zice de fiecare data parintele catolic Guy Gillbert, un om pentru care am admiratie, care provine dintr-o familie de 15 copii. Ca parintii i-au iubit pe fiecare ca si cum ar fi fost singuri. Jos palaria- dar eu nu as fi in stare. Mie mi-e greu si cu doi, in creuzetul concret al vietii mele. Asta e motiv si de smerenie, si de rugaciune: da-mi, Doamne, dragoste adevarata si putere! Si daca reusesc sa ii iubesc si sa le fiu adevarata mama si sotie, atunci poate eu am facut voia lui Dumnezeu, la nivelul meu.
Fiecare sa-si stie masura.. Si sa ia hotarari in consecinta, caci de asta ne-a dat Dumnezeu libertate.

Draga Fani71, sunt intru totul de acord cu expunerea ta.

Doresc sa preciez totusi ca deciziile tale sa fie luate impreuna cu preotul duhovnic. Sunt situatii si situatii...

Spre exemplu un bun antrenor isi da seama de ce performante sunt capabili elevii sai, si pe unii ii "chinuie" ridicand stacheta, insa cand acestia ajung campioni uita de "tot chinul antrenamentelor"... iar pe altii ii sfatuieste sa nu isi aleaga tinte peste puterile lor.

Un alt exemplu... pot fi campion la box, dar una este sa fii campion profesionist la categoria grea... si alta este sa fii campion la categoria musca... dar tot campion esti.
Consider ca asa este si cu familia: trebuie sa fim campioni la "categoria" de sfintenie, hristificare, conlucrare cu harul Duhului Sfant, pe care o alegem... insa este bine sa nu alegem singuri, caci un om care are aptitudini pentru box profesionist nu va fi acceptat niciodata la categoria "musca"... si reciproc; si mai mult un campion la box care simte ca poate mai mult... nu va fi fericit, multumit, implinit... altul care se multumeste cu putin va fi ridiculizat de ceilalti, caci poate mai mult insa se leneveste...

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.

[Fani71]

În prealabil postat de Eugen7

Nu cantitatea conteaza ci calitatea.

Da este bine sa ne dorim hristificarea, sfintenia noastra si a familiei noastre, a copiilor nostri... insa fiecare isi cunoaste atat puterile sale cat si faptul ca "La Dumnezeu toate sunt cu putinta" (Luca 1,37) si ca "harul lui Dumnezeu in slabiciuni se desavarseste"...

Sunt multi oamni care toarna copii si apoi ii abandnoneaza... lasa pe altii straini sa ii creasca... e trist, e tragic... sunt copii care ajung la sinucidere din cauza lipsei dragostei parintilor. Nu doresc sa intru in amanunte...

Vai de parintii care considera ca "se mantuie prin nasterea de prunci". Doamne fereste o asemnea gandire draceasca. Asemnea parinti nu isi pot iubi copiii ci fie ii vad ca o povara fie in vad ca mijloc de a ajuge la un scop... si astfel isi neglijeaza indatoririle lor de parinti... mai ales cele duhovnicesti, dragoste...


Asta doar cand binele si raul, adica firescul si nefirescul sunt bine amestecate de duhurile dracesti... asa cum se intampla in contemporaneitate cand sub numele de "vital" fiecare isi justifica actiunile...

Binele duhovnicesc este evident pentru cei care au "vedere duhovniceasca", discernamant duhovnicesc...



Draga Fani71, sunt intru totul de acord cu expunerea ta.

Doresc sa preciez totusi ca deciziile tale sa fie luate impreuna cu preotul duhovnic. Sunt situatii si situatii...

Spre exemplu un bun antrenor isi da seama de ce performante sunt capabili elevii sai, si pe unii ii "chinuie" ridicand stacheta, insa cand acestia ajung campioni uita de "tot chinul antrenamentelor"... iar pe altii ii sfatuieste sa nu isi aleaga tinte peste puterile lor.

Un alt exemplu... pot fi campion la box, dar una este sa fii campion profesionist la categoria grea... si alta este sa fii campion la categoria musca... dar tot campion esti.
Consider ca asa este si cu familia: trebuie sa fim campioni la "categoria" de sfintenie, hristificare, conlucrare cu harul Duhului Sfant, pe care o alegem... insa este bine sa nu alegem singuri, caci un om care are aptitudini pentru box profesionist nu va fi acceptat niciodata la categoria "musca"... si reciproc; si mai mult un campion la box care simte ca poate mai mult... nu va fi fericit, multumit, implinit... altul care se multumeste cu putin va fi ridiculizat de ceilalti, caci poate mai mult insa se leneveste...

Doamne ajuta. Har si pace sa ne daruiasca Domnul Iisus Hristos. Amin.

De acord cu ce scrii.
Sigur ca am vorbit si cu parintele duhovnic. Daca am scris mai sus ca duhovnicum nu intra in dormitor, nu inseamna ca nu ma las sfatuita si indrumata de el. Vroiam doar sa zic ca sunt si hotarari pe care cei doi soti le pot, si trebuie, sa le ia singuri, si nu mi se pare frumos, corect, just, curat samd, sa i se dea duhovnicului detalii intime a relatiei dintre soti. Si mai ales ca nu este bine, normal, curat, etc, ca el sa intrebe, sa se bage in astfel de lucruri.

Si oricicine ar fi acei parinti mult respectati, mi se pare revoltator cand scriu astfel de lucruri despre relatia dintre soti, sa o compare cu prostitutia atunci cand sotii vor sa isi continuie si relatia trupeasca, CURATA in sine, si care exprima dragostea lor si unirea intru Hristos, si ea, numai pentru ca se feresc sa mai aiba copii.
Cred ca fac mult rau raspandind astfel de invataturi. Foarte mult rau, indepartand oameni de Biserica; oameni curati, credinciosi, care nu sunt chemati pentru abstinenta totala. Si poate ii va intreba Dumnezeu la judecata de ce au smintit pe unii mai mici..

As vrea sa mai adaug, nu ca raspuns direct, ci poate indirect la ceea ce scrii aici, si ca raspuns la ce a scris altcineva, parca, mai sus, cand a dat exemple de sfinti care si-au parasit sotia, sau nu au trait trupeste cu ea (din cauza ca au fost fortati sa se casatoreasca, de altfel).
Este o problema cu darea de exemplu a sfintilor. Vietile sfintilor nu sunt importante pentru ca ar trebui sa ii luam de exemplu si sa copiem viata lor. Sunt importante pentru ca ne arata ce face sfintenia lui Dumnezeu cand omul concret intra in comuniune cu el. Asta ne poate ajuta sa Il iubim mai mult, si sa ii iubim si pe sfinti. Si ne poate incuraja sa il lasam pe Dumnezeu sa intre si in viata noastra, sa ne sfinteasca. Dar El o va face in alt fel, intr-un fel unic. Nu inseamna, deci, ca daca unii s-au sfintit calugarindu-se sau traind ca fratii cu nevasta, asta este un exemplu de urmat. Ba chiar as zice ca nu este, pentru ca este un caz foarte extrem, bun pentru foarte putini.
Daca deschidem vietile sfintilor si incercam sa urmam exemple de la ei, eu cred ca riscam sa facem mare harababura in viata noastra. Pentru ca acea cale specifica poate nu ni se potriveste NOUA. Nu suntem noi facuti sa devenim campioni la box, ci la altceva, poate..
Sa il lasam pe Dumnezeu sa ne arate calea noastra specifica de sfintenie.
Si cred ca exista cai de sfintenie si pentru oamenii casatoriti care isi traiesc relatia conjugala si trupeste, si nu numai pentru a avea copii. Daca nu, cadem in platonismul si maniheismul cel mai pur si pana la urma, cotit, tot zicem ca trupul este rau, sexualitatea este rea si este incompatibila cu mantuirea.. idee condamnata de Biserica.

În prealabil postat de Fani71

Jos palaria- dar eu nu as fi in stare. Mie mi-e greu si cu doi, in creuzetul concret al vietii mele.

Si crezi, Fani, ca eu as fi in stare?...
Crezi ca sunt prea multi in stare?...

Insa aleg deseori sa imi amintesc:

25. De aceea zic voua: Nu va ingrijiti pentru sufletul vostru ce veti manca, nici pentru trupul vostru cu ce va veti imbraca; au nu este sufletul mai mult decat hrana si trupul decat imbracamintea?
26. Priviti la pasarile cerului, ca nu seamana, nici nu secera, nici nu aduna in jitnite, si Tatal vostru Cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai presus decat ele?
27. Si cine dintre voi, ingrijindu-se, poate sa adauge staturii sale un cot?
28. Iar de imbracaminte de ce va ingrijiti? Luati seama la crinii campului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc...

31. Deci nu duceti grija spunind: Ce vom manca, ori ce vom bea, ori cu ce ne vom imbraca?
32. Ca dupa toate acestea se straduiesc neamurile...

33. Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui, si toate acestea se vor adauga voua.
34. Nu va ingrijiti de ziua de maine...


Si CRED adeseori cuvintele acestea, slava lui Dumnezeu!
Iar pentru momentele cand nu cred, Dumnezeu sa ma ierte.

Ceea ce am observat ca este o piedica mare in vietuire este ca voim sa fim simultan si credinciosi si lumesti: daca se intampla sa avem o perioada mai grea, cu lipsuri materiale si alte incercari, in ruptul capului nu ne plecam capul pentru a cere ajutor aproapelui. REFUZAM MILOSTENIA LUI DUMNEZEU, CARE VINE SI PRIN OAMENI.
Ne e rusine sa ne recunoastem neputinta si saracia si sa apelam la aproapele.
Ne tinem mandri si preferam mai bine sa taiem cu sabia decat sa cerem ajutor.
Intrucat, nu-i asa, de ce sa recunosc puterea aceluia? Ce, io sunt mai prost? etc.
Multe ar fi de spus pe tema arogantei neasemuite a omului "credincios", despre multele ifose si minciuni, despre masti, despre hotie. Despre toata faradelegea "crestinului". Despre curvie, in fond - ce altceva e prefacatoria noastra inaintea lui Dumnezeu?
Si in tot acest veac al infumurarii noastre de oameni beti si duplicitari, mincinosi si hulitori cica noi suntem urmasii lui Hristos! Iar nu pradatori, nu furi, nu smecherasi stupizi si unelte ale intunericului gros.