Cum s-a dorit sa se indemne la ura interetnica in Covasna si ce a iesit

[Decebal]

Centrul European de Studii în Probleme Etnice (C.E.S.P.E.)

Având in vedere dezbaterea pe tema adoptării unui act normativ referitor la reglementarea statutului minorităţilor naţionale din România, C.E.S.P.E formulează următoarele

APRECIERI ASUPRA PROIECTULUI DE LEGE PRIVIND STATUTUL MINORITĂŢILOR NAŢIONALE DIN ROMÂNIA

I. Proiectul legii privind statutul minorităţilor naţionale îşi propune, potrivit autorilor săi, să reglementeze statutul juridic şi drepturile minorităţilor naţionale din România. Efectele sale depăşesc însă cadrul strict al drepturilor minorităţilor naţionale; cel puţin la fel de important, forma în care va fi adoptată legea (fără a ne pronunţa asupra necesităţii şi oportunităţii unei asemenea act normativ) va determina conţinutul şi modul de desfăşurare a relaţiilor dintre diferitele minorităţi, dintre acestea şi populaţia majoritară. Conţinutul proiectului reclamă în mod absolut necesar o amplă dezbatere publică, dublată de eforturi ştiinţifice de investigare a consecinţelor aplicării dispoziţiilor sale. Este cunoscut faptul că între dispoziţiile unui act normativ şi efectele sale concrete distanţa este uneori foarte mare; frecvent, în aplicarea actelor normative, eficienţa legii este diminuată de apariţia unor efecte neaşteptate, ignorate (deliberat sau nu) în procesul de adoptare a legii. Dată fiind natura obiectului acestui proiect de lege problema consecinţelor sociale este, dincolo de orice îndoială, de o importanţă capitală. Nu cunoaştem să fi existat o dezbatere publică pe marginea proiectului; credem că este absolut necesar ca societatea civilă, ONG-urile minorităţilor naţionale dar şi cele ale populaţiei majoritare, institutele de cercetare si universităţile să fie implicate într-o amplă dezbatere pe marginea proiectului.

Plecând de la aceste considerente, Centrul European de Studii în Probleme Etnice a realizat o cercetare cu caracter exploratoriu, principalul obiectiv fiind acela de a evalua impactul aplicării legii statutului (în varianta depusă în Parlamentul României) în zonele cu populaţie multietnică. Cum resursele umane si financiare de care dispunem sunt limitate, cercetarea a fost realizată în judeţele Harghita si Covasna. În acelaşi timp, considerăm că validitatea rezultatelor cercetării nu poate fi pusă la îndoială; caracteristicile regiunii, îndeosebi concentrarea numerică a populaţiei de etnie maghiară fac din această zonă „spaţiul ideal” al aplicării legii statutului. Cu atât mai mult cu cât, principial, credem ca bună parte din economia textului va avea o existenţă formală, fiind imposibil de aplicat în „formă pură”, ca urmare a faptului că precondiţiile esenţiale (îndeosebi concentrarea unei minorităţi pe un teritoriu determinat) avute în vedere de către iniţiatorii legii nu sunt îndeplinite decât în cazul minorităţii maghiare, pe o arie geografică relativ clar determinată.

Cercetarea a fost proiectată ca un demers calitativ, centrat pe evidenţierea percepţiei relaţiilor interetnice, atât pe dimensiunea lor concretă, actuală, cât şi pe cea proiectivă. Conlocuirea unor comunităţi de origine etnică diferită presupune, dincolo de starea de fapt, şi o permanentă negociere subiectivă a raporturilor dintre ele, presupuneri şi interpretări privind evoluţia (numerică, profesională, educaţională, politică) a fiecăreia dintre ele.

Analiza acestora s-a făcut urmărind o serie de dimensiuni pe care le putem considera ca extrem de relevante, fundamentale chiar, pentru problematica urmărită. Enumerăm, în cele ce urmează, aceste dimensiuni:

• Memoria socială şi reorganizarea ei administrativă
• Limba română/maternă în şcoală, administraţie şi economie
• Identificarea locală şi naţională a populaţiei judeţelor
• Românii ca minoritate numerică în Harghita şi Covasna. Percepţia atitudinii statului faţă de populaţia românească din zonă.
• Percepţia comunităţilor asupra legii statutului. Conceptul de autonomie culturală.

În acelaşi timp reiterăm o parte din observaţiile deja prezentate la solicitarea Comisiei pentru Drepturile Omului, Culte şi Problemele Minorităţilor Naţionale a Camerei Deputaţilor.

sursa: http://www.forumharghitacovasna.ro/n...minoritati.pdf
http://www.ziaristionline.ro/2011/04...gariei-studiu/

[Decebal]

II. Obiectul proiectului de lege este, potrivit iniţiatorilor săi, reglementarea statutului juridic şi drepturilor minorităţilor naţionale din România. (art.1)

În opinia noastră, autorii configurează viitorul statut al minorităţilor etnice din România pe câteva paliere dominante: reglementarea drepturilor persoanelor aparţinând minorităţilor etnice ca drepturi colective; teritorialitatea, ca element fundamental al exercitării drepturilor colective; delegarea competenţelor autorităţilor statului (la nivel central şi local) către organe alese pe criterii etnice.

Primele doua elemente generează percepţia că proiectul de lege are drept scop reglementarea statutului minorităţii maghiare în zonele în care aceasta este majoritară sau are o pondere importantă şi mai puţin de a reglementa cadrul naţional al “problemei”. Estimăm că această percepţie este determinată îndeosebi de importanţa teritoriului în redactarea dispoziţiilor referitoare la utilizarea limbii în administraţie şi învăţământ, „autonomia culturală” şi organele de exercitare a acesteia.

Zona studiată de noi este una foarte sensibilă din acest punct de vedere. Raportul numeric dintre majoritate şi minoritate este clar inversat în aria Harghita-Covasna. Regiunea are un profil istoric şi cultural aparte, în bună parte „construit”, „metaforizat” recent; din punct de vedere al structurii populaţiei, în judeţul Harghita ponderea populaţiei româneşti este de 14,6% iar în Covasna de 23,28%. Comunitatea românească din zona Harghita-Covasna, minoritară numeric, este obligată, prin natura situaţiei sociale în care se găseşte, să îşi asume profilul multietnic al zonei; una dintre consecinţe este aceea ca românii din această zonă se simt asimilaţi de catre populaţia maghiară. Percepţia dominantă pare sa fie aceea ca statul roman nu sprijină comunitatea romanească din zonă, principalul pericol fiind acela al pierderii identităţii. În opinia respondenţilor de etnie română principalele argumente în sprijinul ideii “abandonării acestei zone de către stat” sînt modul defectuos de organizare şi funcţionare a învăţământului, lipsa de sprijin pentru viaţa culturală, degradarea simbolurilor romăneşti, aspectul sărăcăcios şi formal al sărbătorilor naţionale precum şi statutul periferic al utilizării limbii române în administraţie. Pe acest fond, una dintre notele dominante ale discursului respondenţilor etnici români este migrarea către alte zone.

Chestiunea statutului minorităţilor naţionale având în această zonă conotaţii atât istorice cât şi teritoriale, comunitatea românească locală tinde să perceapă legea statutului ca “oficializare a părăsirii zonei” de către Bucureşti. Ideea “autonomiei culturale” este percepută de către populaţia românească ca autonomie teritorială şi politică; pe fondul lipsei suportului statului român şi al “aproximărilor mediatice” referitoare la legea statutului, reacţia românilor din zonă este una de nelinişte şi îngrijorare.

Pe lângă factorii enumeraţi mai sus, aceste reacţii sunt generate, în opinia noastră, şi de faptul că nu există o dezbatere publică consistentă asupra proiectului de lege; credem că această dezbatere este necesară îndeosebi pentru a armoniza aşteptările comunităţilor din zonele cu populaţie multietnică.

Pe de altă parte, această dezbatere este cu atât mai necesară cu cât, după părerea noastră, filosofia proiectului de lege este discordantă atât cu practica şi recomandările europene cât şi cu Constituţia României. Astfel, politica promovată de Uniunea Europeană se bazează în primul rând pe protecţia culturii şi a limbilor populaţiilor minoritare; există o evitare constantă a termenului “naţional” în formulările din diferitele acte elaborate la nivelul organismelor Uniunii Europene, drepturile persoanelor care aparţin minorităţilor etnice nefiind reglementate în termeni colectivi. În mod evident, abordarea autorilor proiectului analizat este fundamental diferită: deşi uneori sunt folosite sintagme precum “persoanele aparţinând minorităţilor naţionale” (art.4, al.1), intenţia autorilor proiectului este de a reglementa drepturile colective ale minorităţilor etnice concentrate in anumite zone.

Principalul argument consta in modul in care este construit articolul 13 din proiectul de lege. La prima vedere scopul acestui articol este de a recunoaşte şi garanta dreptul “minorităţilor naţionale” de a trăi pe teritoriul României (în formularea proiectului “…de a trăi liber pe pământul natal”) (art13, al.1). Potrivit al.3 art.13, “Este interzisă modificarea limitelor unităţilor administrativ-teritoriale, respectiv a circumscripţiilor electorale în defavoarea ponderii minorităţilor naţionale care locuiesc în mod tradiţional în acestea”. Cum suveranitatea statului român nu poate fi limitată această teză este, în mod evident, ireconciliabilă cu dispoziţiile Constituţiei. Pe de altă parte trebuie subliniat faptul că “locuirea în mod tradiţional” în anumite zone nu este nicidecum o caracteristică a tuturor minorităţilor etnice din România; în cazul anumitor “minorităţi naţionale” putem observa o concentrare ridicată a locuirii în anumite zone, însoţită de o anumită vechime a locuirii (cazul cel mai sugestiv este cel al minorităţii maghiare); în alte cazuri, cum este cel al comunităţii roma, constatăm o dispersare ridicată a locuirii (îndeosebi în mediul urban) şi o scăzută importanţă a “locuirii tradiţionale” în anumite zone. Preluând un text constituţional, chiar autorii proiectului stipulează în art.7 că “Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi sunt îndreptăţite fără nici o discriminare la protecţia egală a acesteia”. Diferenţele dintre “minorităţile naţionale” în privinţa dispunerii şi densităţii locuirii pe teritoriul României fac inaplicabil acest principiu, formulat chiar de către autorii proiectului. Credem că reglementarea legală trebuie să urmărească acele caracteristici comune tuturor beneficiarilor legii şi nu elemente specifice doar unora dintre aceştia.

sursa: http://www.forumharghitacovasna.ro/n...minoritati.pdf
http://www.ziaristionline.ro/2011/04...gariei-studiu/

[Decebal]

APRECIERI ASUPRA PROIECTULUI DE LEGE PRIVIND STATUTUL MINORITĂŢILOR NAŢIONALE DIN ROMÂNIA

III. Una din temele centrale ale proiectului legii statutului este tema învăţământului în limba maternă. Comunitatea maghiară vede utilizarea limbii materne în şcoală ca un element de facto, fiind considerat ca un drept câştigat. În consecinţă, preocuparea pentru reflectarea acestui drept în lege este redusă. Ceea ce pare important pentru membrii comunităţii maghiare este înfiinţarea în zonă a unei universităţi cu predare în limba maghiară. Atitudinea pro autonomie, manifestă la bună parte a etnicilor maghiari intervievaţi, se conjugă la mulţi dintre aceştia cu necesitatea, pe latură educaţională, a unei universităţi maghiare de stat în zonă. Se întâlneşte o asemenea opţiune şi la persoane care altfel nu sunt direct interesate sau vizate de problematica studiilor universitare.

Există tendinţa ca inclusiv familiile mixte să valorizeze mai degrabă educaţia în limba maghiară a copiilor, mai ales la baza ciclului de învăţământ.

O problematică fundamentală a chestiunii relaţiilor interetnice în Covasna şi Harghita ţine de procesul segregării. O parte a maghiarilor intervievaţi merg pe ideea necesităţii separării instituţiilor locale între maghiari şi români.

Există însă o parte a populaţiei maghiare locale care percepe segregarea – de exemplu, cea educaţională – drept dezavantajoasă pentru maghiari, în special pentru generaţiile foarte tinere. Cunoaşterea limbii române este percepută ca necesară pentru succesul profesional în afara zonei – zona însăşi oferă posibilităţi limitate de dezvoltare – începând cu studiile universitare efectuate la Braşov, Bucureşti, Cluj, Craiova etc.

În general, indiferent de etnie, subiecţii intervievaţi sunt de acord cu faptul că, într-o zonă în care populaţia maghiară este majoritară este firească organizarea învăţământului şi în limba maternă. În acelaşi timp există o anumită nemulţumire a respondenţilor români în ceea ce priveşte predarea disciplinelor în limba română, în cadrul instituţiilor cu predare in limba maghiară. Această nemulţumire, exprimată de membri ai comunităţii romaneşti, sugerează caracterul formal al predării acestor discipline; în opinia respondenţilor, studiul istoriei românilor şi al limbii române constituie discipline periferice în procesul de învăţământ.

Segregarea învăţământului după criteriul limbii, fenomen accentuat după 1990, a determinat accentuarea dificultăţilor de comunicare şi implicit distanţarea socială a celor două comunităţi. Fără a pune sub semnul întrebării legitimitatea dreptului minorităţilor etnice considerăm că studiul limbii române în instituţiile cu predare în limba maternă a minorităţilor trebuie sa se bucure de o atenţie deosebita. Argumentul nu se rezumă doar la faptul că limba română este limba oficială a statului ci şi la observaţia că limba este principalul instrument de participare la viaţa socială. Necunoaşterea limbii române limitează mobilitatea socială a indivizilor, elementul de raportare devenind aproape exclusiv propria comunitate. La nivelul relaţiilor dintre grupurile sociale, lipsa instrumentelor de comunicare are drept principală consecinţă tendinţa de segregare, inclusiv in aspectele legate de viaţa cotidiană. Exista riscul configurării unei realităţi sociale caracterizate prin lipsa legăturilor organice între membrii diferitelor comunităţi etnice care ocupă o anumită zonă geografică, între aceştia şi restul societăţii. Cum educaţia şcolară constituie una din componentele fundamentale ale socializării copiilor, credem ca este absolut necesar ca statul roman sa ofere cadrul învăţământului în limbile materne, acordând în acelaşi timp o atenţie specială promovării învăţării limbii române şi a istoriei românilor în instituţiile cu predare în altă limbă decât româna. În acelaşi timp, credem că este important ca în cadrul instituţiilor cu predare în limba română sa fie studiată civilizaţia minorităţilor etnice existente în zona respectivă. Principiul esenţial în această problemă trebuie să fie, în opinia noastră, cel al cunoaşterii, respectării şi valorizării moştenirii culturale a tuturor comunităţilor din zonele cu populaţie multietnică.

sursa: http://www.ziaristionline.ro/2011/04...gariei-studiu/

[Decebal]

Subliniem faptul că problema învăţământului în limba maternă este deja reglementată în legislaţia României; de altfel, proiectul analizat reia o serie de principii şi instituţii deja existente în legea învăţământului. Proiectul cuprinde şi o serie de elemente noi, unele dintre ele extrem de criticabile. Astfel, se conferă „organizaţiilor şi asociaţiilor minorităţilor naţionale dreptul de a înfiinţa, organiza şi de a asigura funcţionarea unităţilor şi instituţiilor de învăţământ particulare în limba maternă, care, în condiţiile legii, beneficiază de subvenţii din bugetul de stat sau bugetele locale”.(art.15, al.2) Pe lângă faptul că acordarea acestui drept pe baze etnice este discutabilă, textul este şi neconstituţional. Potrivit Constituţiei si legislaţiei în vigoare doar învăţământul public este gratuit, nu şi cel privat; dacă suntem perfect de acord cu ideea că statul român trebuie să sprijine, inclusiv financiar, funcţionarea instituţiilor publice de învăţământ în limbile materne, este la fel de evident ca instituţiile particulare de învăţământ, fie ele cu predare în limba română sau în limbile materne, nu pot funcţiona din fonduri publice. În acelaşi timp, credem că, deşi autorii proiectului nu fac nici o referire, aceştia au avut în vedere nu doar principiul etnicităţii ci şi îndeplinirea standardelor de performanţă pentru înfiinţarea şi funcţionarea instituţiilor de învăţământ, astfel cum sunt acestea definite în legislaţia în vigoare. Credem că o asemenea referire în cuprinsul legii este absolut necesară, pentru a nu crea impresia că funcţionarea instituţiilor de învăţământ în limbile materne excede cadrul legal existent. Învăţământul constituie o problemă de interes general si nu poate fi organizat decât pe baza aceloraşi principii si standarde, indiferent de limba de predare.

Un alt aspect criticabil se referă la garantarea accesului „minorităţilor naţionale” în învăţământul de stat cu predare în limba maternă la nivelul preprimar, primar, gimnazial, de arte si meserii, liceal, postliceal, universitar şi postuniversitar (art.16), în funcţie de „cerinţe” sau de „solicitări”. Autorii proiectului nu lămuresc însă ce înţeleg prin „cerinţe” şi „solicitări”, după cum este neclar dacă statul este obligat să înfiinţeze clase şi grupe distincte cu predare în limba maternă în instituţiile de învăţământ cu predare în limba romană la toate nivelurile sau îşi va asuma obligaţia de a înfiinţa instituţii distincte, inclusiv la nivelul universităţilor şi şcolilor doctorale. Atragem atenţia asupra faptului că organizarea claselor şi a grupelor pe criterii etnice este departe de a fi o problemă simplă. Segregarea pe criteriul limbii şi apartenenţei la o anumită minoritate etnică are implicaţii nu doar de ordin tehnic ci, mai important, la nivelul modului în care indivizii se raportează unii la alţii. Prin consecinţele sale, ea poate genera procese de discriminare şi stigmatizare, cu efecte dezastruoase asupra relaţiilor dintre indivizi. Studiile centrate pe educaţia copiilor romi (conform datelor recensământului populaţiei comunitatea romă este a doua ca pondere, după comunitatea maghiară însă o serie de evaluări plasează această minoritate etnică pe prima poziţie) au demonstrat caracterul iluzoriu al convingerii că grupele si clasele speciale cu predare în limba romani ar avea efecte benefice în ceea ce priveşte participarea şcolară. Dimpotrivă, acest tip de segregare a generat reacţii de stigmatizare si discriminare, cu consecinţe negative asupra personalităţii copiilor. Soluţia adoptată a fost aceea a predării limbii si civilizaţiei minorităţii romă fără a izola copiii romi în grupe si clase speciale.

sursa: http://www.ziaristionline.ro/2011/04...gariei-studiu/

[Decebal]

O altă dispoziţie criticabila se refera la obligaţia statului de a „garanta posibilitatea susţinerii examenelor de specialitate, a celor de concurs pentru ocuparea posturilor vacante, a obţinerii gradelor didactice, profesionale la toate nivelurile şi a diferitelor titluri ştiinţifice în limba maternă, asigurându-se, dacă este necesar, traducerea” (art.16, lit.e). Credem ca această formulare excede cu mult dreptul la identitatea etnoculturală. Perfect justificabilă atunci când este vorba despre învăţământul în limbile materne, ea devine ilogică atunci când ne plasăm în afara acestei ipoteze. Pe lângă dificultăţile de ordin tehnic (teoretic, pe lângă fiecare comisie ar trebui sa existe tot atâţia traducători autorizaţi câte minorităţi etnice există) nu înţelegem care este raţiunea pentru care, de exemplu, un aspirant la postul de profesor într-o instituţie de învăţământ cu predare în limba română ar trebui sa fie evaluat într-o altă limbă decât cea de predare. Aplicarea principiului etnicităţii merge până la obligativitatea numirii de directori şi directori adjuncţi aparţinând minorităţilor naţionale în unităţile de învăţământ în care funcţionează şi secţii de predare în limba minorităţilor naţionale.(art.16, lit.g) Subliniem faptul că legislaţia în vigoare reglementează ocuparea posturilor de conducere în învăţământ prin concurs, în vreme ce autorii proiectului consideră criteriul etnic drept criteriu fundamental. Ne întrebăm cum vor fi aplicate aceste dispoziţii în ipoteza unităţilor şcolare cu populaţie multietnică. Pe de altă parte, autorii proiectului nu fac nici o referire la ipoteza situaţiei unităţilor şcolare în care copiii români sunt minoritari.

În fine, criticabil ni se pare şi art.17, care introduce obligativitatea „consultării” şi obţinerii „avizului conform” din partea „reprezentanţilor legitimi ai minorităţilor naţionale” în problemele legate de funcţionarea unităţilor şi instituţiilor de învăţământ de stat cu predare în limba maternă. Formularea textului conduce la interpretarea conform căreia nu este vorba despre o simplă consultare ci de un veritabil transfer al autorităţii decizionale către „reprezentanţii legitimi ai minorităţilor naţionale”. Aceiaşi „reprezentanţi legitimi ai minorităţilor naţionale” sunt abilitaţi să înfiinţeze instituţii de învăţământ de stat cu predare în limba maternă “…la toate nivelele şi în toate domeniile de specialitate, dacă solicitarea este fundamentată pe un număr suficient de elevi sau studenţi potenţiali, conform legislaţiei în vigoare”. Considerăm că adoptarea acestui articol contravine dispoziţiilor constituţionale, autoritatea statului neputând fi transferată, în tot sau în parte, nici unei persoane, organizaţii, asociaţii etc. Principiul consultării părţilor interesate este, desigur, rezonabil; formularea autorilor proiectului nu se rezumă însă la necesitatea consultării ci conduce, prin consecinţele sale, la un veritabil transfer de autoritate publică.

sursa: http://www.ziaristionline.ro/2011/04...gariei-studiu/

[Decebal]

Statutul Minoritatilor anti-Romania, cantecul de lebeda al PDL. O intrebare a profesorului Dinu Giurescu pentru clasa politica. VIDEO

Centrul European pentru Studii Etnice al Academiei Romane si Centrul European de Studii Covasna – Harghita a organizat ieri, 7 iunie, la orele 14, in sala „Avram Iancu” din Parlamentul Romaniei, dezbaterea cu tema „Consecinţele adoptării statutului minorităţilor naţionale asupra Statului Român şi a românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş”.

La dezbatere au participat Academician Dinu C. Giurescu, Prof. Univ. dr. Radu Baltasiu, director al Centrului European pentru Studii Etnice al Academiei Romane, Dr. Ioan Lacatusu, director al Centrului European de Studii Covasna Harghita, Avocat Ioan Sabau Pop, cunoscut pentru castigarea procesului Calarasilor vs Kossuth, parlamentarii Lia Olguta Vasilescu, Mircea Dusa, Florin Postolachi si Sergiu Andon, alaturi de alti deputati si senatori, parlamentari, cercetatori, jurnalisti precum si reprezentantii Forumului Civic al Romanilor din Covasna, Harghita si Mures.

sursa şi mai multe (inclusiv articolul lui Dragoş Anton, UDMR doreşte “ştergerea urmelor românilor” din Harghita şi Covasna) la:
http://www.ziaristionline.ro/2011/06...olitica-video/

Profesorul Dinu Giurescu alerteaza romanii: Statutul Minoritatilor poate duce la prabusirea hotarelor Romaniei. VIDEO/AUDIO/FOTO/DOC

(...)

Ziaristi Online ofera, in exclusivitate, cele mai importante luari de cuvant de la aceasta dezbatere, la care, printre altele, s-a solicitat imperativ respingerea acestui atentat la statul national unitar roman – Statutul Minoritatilor – si infiintarea unei Comisii parlamentare de ancheta asupra incalcarilor repetate ale Legii de catre reprezentatii organizatiei maghiare aflata la Guvernare si in ceea ce priveste neaplicarea Legii de catre organele MAI din Harghita, Covasna si Mures, la ordinele conducerii politice a Ministerului de Interne. Este de luat in seama, de catre unele personaje pripasite prin politica damboviteana si teleghidate de grupuri de interese antiromanesti, ca o eventuala asumare a raspunderii pe Legea Statutului Minoritatilor va fi cantecul de lebeda al PDL.

sursa, mai multe, inclusiv sinteza documentară a Centrului European de Studii Covasna-Harghita, Consecinţele adoptării statutului minorităţilor naţionale asupra Statului Român şi a românilor din judeţele Covasna, Harghita şi Mureş, inclusiv filmările video cu titlurile

Prof Dinu C Giurescu despre Statutul Minoritatilor anti-Romania si atacul UDMR la fiinta nationala

UDMR: stat in stat. Prof Radu Baltasiu, Mircea Dusa si Ioan Lacatusu

Petre Turlea si Lia Olguta Vasilescu despre Statutul Minoritatilor

Minoritatile si lasitatea politicienilor – Av Ioan Sabau Pop

la: http://www.ziaristionline.ro/2011/06...oaudiofotodoc/

[Decebal]

De ce Statutul Minoritatilor este un proiect anti-national si anti-constitutional. ANALIZA

UN PROIECT ANTICONSTITUTIONAL, ANTIROMANESC, ANTIEUROPEAN!

Recent (n. m. iunie 2011), in sala “Avram Iancu” a Palatului Parlamentului Romaniei, a avut loc (din initiativa domnilor Eugen Popescu, presedintele executiv al Fundatiei Nationale pentru Romanii de Pretutindeni, prof. univ. Radu Baltasiu, director al Centrului European de Studii in Probleme Etnice al Academiei Romane, si dr. Ioan Lacatusu, director al Centrului European de Studii Covasna-Harghita) dezbaterea pe tema “Consecintele adoptarii Legii Statutului minoritatilor nationale asupra Statului Roman si a romanilor din judetele Harghita, Covasna si Mures”.

Lege organica, fundamentala – in cazul votarii ei in Parlament – pentru prezentul si viitorul statului roman, ea a starnit aprinse discutii, peste trei ore, privind soarta natiuni, impunandu-se, din partea arcului guvernamental actual, stoparea “continuarii procesului de pierdere a autoritatii statului roman pe o parte insemnata din inima teritoriului sau national”, cu referire la judetele Harghita, Covasna si Mures. Continuandu-se politica actuala, antinationala, se va ajunge, incetul cu incetul, la “renuntarea, de catre statul roman, la unele componente ale functiilor sale suverane in zonele unde etnicitatea este alta decat cea romana”. Adica, treptat-treptat, statul roman renunta la autoritatea lui in “acele zone unde are deficit de reprezentare”. Astfel, asistam astazi la “curioase abandonuri istorice si la momentul in care statul se retrage din fata propriilor raspunderi”. Mai altfel spus, este vorba despre “neputinta statului roman de a se proteja de el insusi, sasi mai indeplineasca functiile sale” – spunea prof. univ. Radu Baltasiu. Legea minoritatilor, in actuala forma, instituie “un guvernamant al minoritatilor nationale din Romania. Ca istoric, ca fiu al tatalui si nepot al bunicului meu, nu-mi vine sa cred ca partidele politice romanesti nu pot sa gaseasca o solutie, impreuna, ca sa pastreze coeziunea statului roman, sa ofere independenta nationala” – afirma, cu acel prilej, academicianul Dinu C. Giurescu.

sursa şi mai multe la:
http://www.ziaristionline.ro/2011/06...onstitutional/