Inima

"Sa nu dai somn ochilor tai, nici genelor tale dormitare, ca sa te mantuiesti ca o caprioara din cursa si ca o pasare din lat" (Pilde 6, 4-5).

Dupa aceasta regula sa se calauzeasca oricine a hotarat in inima sa, inaintea fetei Domnului sa traiasca de acum incolo dupa poruncile Lui.
Nu trebuie sa dea somn ochilor sai... Nu celor dinafara, ci ochilor launtrici ai mintii, ca ei sa priveasca in inima cu staruinta si sa bage bine de seama tot ce se petrece acolo si astfel sa dea celui ravnitor putinta de a cunoaste cursele vrajmasului si de acolo primejdiile pe care le aduc acestea.
Inima a devenit acum arena luptei cu vrajmasul.
Aici seamana el necontenit samanta sa, ce se rasfrange in ganduri, care nu sunt intotdeauna rele in chip vadit. Ci se prefac, de cele mai multe ori, ca sunt bune si drepte.
Inlantuirea tuturor gandurilor nu e decat un lat impletit cu viclenie!

Un lucru sa nu uiti: singura luarea-aminte n-are putere, ci numai cand e infratita cu trezvia, cu duhul priveghetor si cu neincetata rugaciune catre Domnul.
Imbina toate acestea si vrajmasului ii va fi cu neputinta sa te prinda in cursa.

[Ekaterina]

Sfantul Nicolae Velimirovici spune ca inima omului nu poate fi pustie. Ea este intotdeauna plina cu ceva: "fie cu iad, cu lumea sau cu Dumnezeu. Ceea ce se aflan inima este prin sine legat de curatia ei.

Era o vreme cand inima omului era plina numai cu Dumnezeu - o oglinda a frumusetii lui Dumnezeu, o psaltire pentru lauda lui Dumnezeu. Era o vreme cand totul se afla intru adevar, in mana lui Dumnezeu, in afara de primejdii; dar cand omul, in nebunia lui, a luat lucrurile in mainile sale, multe fiare salbatice au atacat inima omului; si de aici a venit in launtru robia inimii omului si, in afara, ceea ce se intelege ca istorie a omenirii.

Fiind neputincios sa ia in mainile sale purtarea de grija a inimii, omul a cautat sprijin in lucrurile - insufletite si neinsufletite - pe care le avea in jurul sau. Dar tot ce a gasit omul ca sa-i sprijine inima a fost doar spre a i-o necinsti si a i-o rani.

O, sarmana inima de om, care esti stapanita de multi care nu au nici un drept sau putere asupra ta - ca un margaritar in mijlocul porcilor! Cat de greu ai strabatut robia ta indelungata si cat de innegurata esti de povara intunericului! Domnul Insusi S-a coborat din Ceruri ca sa te slobozeasca din robie, sa te izbaveasca din intuneric, sa te tamaduiasca de lepra pacatului si sa te intoarca iarasi in mana Lui."