Ganduri despre dogmatica in general

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Primo:Ar fi ceva neobisnuit sa tii lumina sub obroc.Nu am cerut confesiuni publice si nu am facut referiri la o anumita denominatie,nici cu privire la ea si nici din perspectiva ei.Am dorit doar sa inteleg ce inteleg oamenii prin acesta notiune,cum o aplica,la modul general nu prea au sfiala sa discute despre ea dar inteleg ca la momentul aplicarii personale,unde detalii poate nu mai sunt asa de comod de afirmat,este de dorit un fel de discretie.Multumesc oricum,nu-i o problema,o sa o tinem in continuare cu teoria pt ca este mai usor si practica ramine sa o judece Dumnezeu la fiecare.Stiti ce mi-a placut cel mai mult la dvs in postare?O alaturare pe care ortodocsii o resping si o indicare a persoanei pe sistem ,,fac cu ochiul sa se inteleaga si din avion". Secundo:Broscuta,meditez la cele scrise de tine.Multumesc pentru sfat,ai fi surprinsa profund ce fel de incercari am facut si cam cu ce imagine,proprie,m-am trezit fata-n fata.Asta este o alta discutie dar sfatul ramine ca unul cel putin interesant.

Mai aveam o intrebare,nu-i cazul sa se simta cineva obligat sa raspunda:care credeti ca era motivul urii profunde a fariseilor (termen general,i-am strans pe toti in el)fata de Hristos?Chiar am citit o opinie extrem de interesanta pe acesta tema cu care am fost de acord si promit sa o postez daca cumva gasiti intrebarea interesanta.Are legatura cu prima intrebare.Va rog sa nu va inghesuiti,nu cumva sa se altereze imaginea publica la care tinem atat de mult,eu zic sa ne pastram raspunsurile pentru clipe cand ne trage-m una-n pifometru(vorba lu' Badea)confesional din fireasca perspectiva a unor implinitori discreti ai voii lui Dumnezeu.Glumesc,trageti pe rand ca sa nu se loveasca gloantele intre ele si nu cumva sa intre doua in aceiasi rana :)

Motivul urii?
Care sa fie, daca nu dragostea de sine si atasamentele alea infantile (ale lor si ale noastre) toate, amenintate cu dezlipirea si durerile inerente?
Dar hai mai bine sa facem un excurs, pentru cateva clipe, in pustia egipteana, sa vedem ce mai zic moshii pe-acolo...:)

Cuviosul Pimen (Cel Mare) era de neam egiptean. El, luind pe sapte frati al lui, s-a dus in una din manastirile vietuitorilor din pustia Egiptului si s-a facut monah impreuna cu dansii.
Iar dupa citiva ani, maica lor vaduva, pornindu-se din dragoste fireasca catre fiii sai, s-a dus la dansii voind sa-i vada, dar nu s-a invrednicit de vederea fetei lor.
Si ducindu-se ea la biserica, astepta venirea lor.
Dar cand au venit ei la biserica si li s-a aratat ea lor, atunci ei au fugit inapoi si, intrind in chilie, au incuiat usa. Iar ea apropiindu-se de usa, a inceput a bate si a-i striga de afara, plangind cu umilinta. Dar ei nu i-au deschis, nici nu i-au raspuns.

Deci femeia plangind mult la usa chiliei lor, a auzit-o avva Anuvie, fratele lor cel mai mare, si intrind la dansii pe alta usa, a zis catre Pimen: "Ce sa facem cu batrana aceasta care plange si nu se duce de aici?"
Deci Pimen, sculindu-se si apropiindu-se de usa, a zis: "Batrano, pentru ce plangi?"
Iar ea, auzindu-i glasul si nevazindu-l, fiind usa inchisa, a zis: "Voiesc sa va vad pe voi, fiii mei. Au nu sunt eu maica voastra? Nu v-am alaptat pe voi la pieptul meu si nu v-am hranit? Iata acum, fiind la batranetile cele de pe urma, m-am tulburat mai mult auzind glasul tau si neputind sa te vad, deci as voi sa va vad mai nainte de a ma sfarsi."

Pimen i-a zis: "Aici voiesti sa ne vezi sau in veacul ce va sa fie?"

Ea a zis: "O, fiilor, daca aici nu va voi vedea, oare acolo va voi vedea?"

Pimen a zis: "Daca vei rabda cu marime de suflet sa nu ne vezi aici, acolo cu adevarat ne vei vedea, ca asa nadajduim noi spre iubirea de oameni a lui Dumnezeu."
Iar ea, auzind cele graite, a zis: "Daca, cu adevarat, va voi vedea acolo, atunci nu voiesc sa va mai vad aici!"

Apoi a plecat cu buna nadejde, bucurindu-se si voind ca mai bine sa-i vada in viata ce va sa fie, decat in aceasta viata vremelnica.