Este pacat sa gasesti bani pe jos si sa ii iei?

[AlinB]

În prealabil postat de TunsDiana

Vorba lunga, saracia omului. Pana la urma nimeni n-a raspuns la intrebare: Este sau nu pacat sa iei bani de pe jos?

Pai tu o tii sus si tare ca este, dar nu vad nici un argument in favoarea acestei idei.

Inca o data, sa nu confundam banii cu portmonee cu acte, telefoane mobile, haine cu bani, obiecte personalizate in general.

[Mosh-Neagu]

Povestea asta cu 10 lei gasiti imi aduce aminte de o intamplare din viata mea, iar Dumnezeu mi-e martor ca nu e nici o exagerare. Eram casatorit de vreo 2 ani, locuiam cu chirie intr-o garsoniera ingusta si aveam primul copil. Intr-o dupa-amiaza, sotia m-a trimis la piata fiindca uitasem sa cumparam ceva in cursul diminetii. Si pe cat sunt diminetile de aglomerate in perimetrul pietii, pe atat de linistite dupa-amiaza. Mergand printre blocuri, am gasit 10 lei. Pe atunci aveau valoare destul de mare, fiindca inca nu incepuse inflatia sa galopeze. Era o bancnota aproape noua si nimeni in jur cat vedeam cu ochii. Nu mi-am pus nici o clipa problema s-o las acolo, iar cine spune asa ceva pur si simplu se lauda. Mi-am continuat drumul si ii tineam la vedere, dar tot n-am gasit pe cineva care sa lase impresia ca i-ar fi pierdut. Intors acasa, nu i-am spus nimic sotiei, si i-am asezat frumos intre paginile bibliei, promitand in sufletul meu sa-i dau cuiva care are mult mai mare nevoie de ei. La scurt timp, (cred ca intr-o joi) am vazut pe tvr 1 la o emisiune cam trista ("Iesirea din cerc") cazul unei fetite de vreo 12-13 ani care isi pierdea vederea, iar fratele ei mai mic ajunsese sa-i citeasca si lectiile ei din cand in cand, pentru a se pregati pe cat era posibil, la scoala. Acel caz m-a impresionat foarte mult si i-am scris o scrisoare de imbarbatare, rugand-o sa citeasca cu ajutorul fratelui ei Paraclisul Maicii Domnului, apoi i-am pus si acea bancnota de 10 lei. In scurt timp am primit si raspuns in care mi se multumea, dar ca ii era imposibil sa citeasca, fiindca fratele se plictiseste si adoarme citind. Atunci am inregistrat pe o caseta "Paraclisul" pe un fond adecvat, am facut 40 de copii, una i-am trimis ei, iar pe celelalte 39 le-am lasat la pangarul bisericii sa fie inmanate oricui are trebuinta. Si atunci s-au intamplat doua lucruri care pe mine m-au uimit: fetita nu doar ca si-a recapatat vederea, dar am vazut-o la o alta emisiune a Mihaelei Radulescu, unde putea "vedea" si distinge culorile, legata la ochi. Iar al doilea lucru uimitor, noi, desi nu aveam nici o perspectiva cu ceva timp inainte, ne-am mutat in casa noastra, pe care-am achitat-o integral in cativa ani. Si toate de la o bancnota de 10 lei. Eu cred ca aproape din orice putem sa facem o fapta ziditoare. Depinde cum privim lucrurile...

[Yasmina]

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Povestea asta cu 10 lei gasiti imi aduce aminte de o intamplare din viata mea, iar Dumnezeu mi-e martor ca nu e nici o exagerare. Eram casatorit de vreo 2 ani, locuiam cu chirie intr-o garsoniera ingusta si aveam primul copil. Intr-o dupa-amiaza, sotia m-a trimis la piata fiindca uitasem sa cumparam ceva in cursul diminetii. Si pe cat sunt diminetile de aglomerate in perimetrul pietii, pe atat de linistite dupa-amiaza. Mergand printre blocuri, am gasit 10 lei. Pe atunci aveau valoare destul de mare, fiindca inca nu incepuse inflatia sa galopeze. Era o bancnota aproape noua si nimeni in jur cat vedeam cu ochii. Nu mi-am pus nici o clipa problema s-o las acolo, iar cine spune asa ceva pur si simplu se lauda. Mi-am continuat drumul si ii tineam la vedere, dar tot n-am gasit pe cineva care sa lase impresia ca i-ar fi pierdut. Intors acasa, nu i-am spus nimic sotiei, si i-am asezat frumos intre paginile bibliei, promitand in sufletul meu sa-i dau cuiva care are mult mai mare nevoie de ei. La scurt timp, (cred ca intr-o joi) am vazut pe tvr 1 la o emisiune cam trista ("Iesirea din cerc") cazul unei fetite de vreo 12-13 ani care isi pierdea vederea, iar fratele ei mai mic ajunsese sa-i citeasca si lectiile ei din cand in cand, pentru a se pregati pe cat era posibil, la scoala. Acel caz m-a impresionat foarte mult si i-am scris o scrisoare de imbarbatare, rugand-o sa citeasca cu ajutorul fratelui ei Paraclisul Maicii Domnului, apoi i-am pus si acea bancnota de 10 lei. In scurt timp am primit si raspuns in care mi se multumea, dar ca ii era imposibil sa citeasca, fiindca fratele se plictiseste si adoarme citind. Atunci am inregistrat pe o caseta "Paraclisul" pe un fond adecvat, am facut 40 de copii, una i-am trimis ei, iar pe celelalte 39 le-am lasat la pangarul bisericii sa fie inmanate oricui are trebuinta. Si atunci s-au intamplat doua lucruri care pe mine m-au uimit: fetita nu doar ca si-a recapatat vederea, dar am vazut-o la o alta emisiune a Mihaelei Radulescu, unde putea "vedea" si distinge culorile, legata la ochi. Iar al doilea lucru uimitor, noi, desi nu aveam nici o perspectiva cu ceva timp inainte, ne-am mutat in casa noastra, pe care-am achitat-o integral in cativa ani. Si toate de la o bancnota de 10 lei. Eu cred ca aproape din orice putem sa facem o fapta ziditoare. Depinde cum privim lucrurile...

Frumoasa povestea...
Ar trebui sa ne gandim ca toate actiunile noastre au urmari.Daca vrei sa primesti bine,atunci fa Binele.
Sa nu te mire cand esti impresurat de rele,daca faci rele!

Inainte ca eu sa gasesc acel portofel,cineva apropiat mie a pierdut un portofel.Nimeni nu l-a inapoiat,desi cineva l-a gasit.
Avea toate actele acolo si ceva bani.Daca l-ar fi gasit numai cu acte probabil ca l-ar fi inapoiat,insa asa din cauza banilor ,cel care l-a gasit a ales sa pastreze banii si sa distruga actele.
Cata tragedie pt persoana care l-a pierdut,il pierduse chiar in aeroport,a fost chemat la un interogatoriu ale serviciilor speciale,nu cumva sa lucreze pt teroristi.A suferit 24 de ore de foame si sete fara a putea cumpara ceva-lipsa de bani si carduri.

A fost cumplit,si toate acestea deoarece cineva a ales sa beneficieze de pe urma unui accident

[Ekaterina]

De foarte mult timp n-am mai gasit bani pe jos, insa cand eram mica mi s-a intamplat de mai multe ori. Ma bucuram tare mult atunci cand gaseam bani, insa la scurt timp mi se intampla sa pierd o suma dubla. Am patit lucrul acesta de fiecare data, incat daca mai gaseam bani nu mai aveam bucurie, ma duceam cu gandul la o viitoare paguba.

Am vazut ca de cate ori sunt corecta, ba chiar imi asum si o paguba materiala (in sensul ca prefer sa las de la mine) Dumnezeu inmulteste si am parte de tot ce imi trebuie.

În prealabil postat de Ekaterina

De foarte mult timp n-am mai gasit bani pe jos, insa cand eram mica mi s-a intamplat de mai multe ori. Ma bucuram tare mult atunci cand gaseam bani, insa la scurt timp mi se intampla sa pierd o suma dubla. Am patit lucrul acesta de fiecare data, incat daca mai gaseam bani nu mai aveam bucurie, ma duceam cu gandul la o viitoare paguba.

Am vazut ca de cate ori sunt corecta, ba chiar imi asum si o paguba materiala (in sensul ca prefer sa las de la mine) Dumnezeu inmulteste si am parte de tot ce imi trebuie.

.................................................. .................................................. .........................

În prealabil postat de AlinB

Pai tu o tii sus si tare ca este, dar nu vad nici un argument in favoarea acestei idei.

Inca o data, sa nu confundam banii cu portmonee cu acte, telefoane mobile, haine cu bani, obiecte personalizate in general.

.................................................. .................................................. .........

[AlinB]

În prealabil postat de TunsDiana

Nu am vazut argumente din parte oricui, cum ca nu ar fi pacat.

Cand lucrurile stau in felul asta cred ca putem spune ca nu e.

Si acei bani ca si telefoanele, hainele sunt o proprietate pentru care cineva a muncit, nu sunt flori sau fructe, desi daca stau bine sa ma gandesc si daca luam din curtea vecinului prune sau trandafiri se cheama tot furt. La fel si cu cerealele de pe pamatul altuia sau florile de pe spatiul public din fata primariei.

Gresit - banii sunt proprietatea ta atat timp cat sunt in mana ta sau sunt legati de un obiect care il poti identifica indubitabil ca fiind al tau.

Ce v-ar spune un preot daca ati lua bani care nu va apartin de pe jos? V-ar da canon pentru asta?

Nu cred. Ar fi absurd.

În prealabil postat de AlinB

Cand lucrurile stau in felul asta cred ca putem spune ca nu e.



Gresit - banii sunt proprietatea ta atat timp cat sunt in mana ta sau sunt legati de un obiect care il poti identifica indubitabil ca fiind al tau.



Nu cred. Ar fi absurd.

.................................................. ...............................................

Cred ca deja se exagereaza si se face din tantar armasar, va respect si accept ideea cum ca nu trebuie sa iei de pe jos ce nu este de al tau, dar de aici si pana la asta:

Ce v-ar spune un preot daca ati lua bani care nu va apartin de pe jos si i-ati pastra? V-ar da canon pentru asta?

deja este prea mult, se exagereaza, iertati-ma daca gresesc dar asta este parerea mea, cand eram mica am gasit niste bani pe jos, i-am luat dar m-am uitat sa vad daca se vede cineva ca sa-i inapoiez, negasind pe nimeni...i-am luat , si acum am patit sa gasesc 5 euro dar niciodata nu m-am gandit ca e pacat. Asa cum am mai spus o sa-mi intreb duhovnicul si o sa fac asa cum ma invata.

Eu zic ca conteaza scopul cu care faci un lucru, fie ca iei banu de pe jos, fie ca nu iei, daca scopul este rau......normal ca nu e bine, sunt situatii si situatii.

Si mai zic ceva sa nu judecam, e mai bine asa, sa ne vedem de pacatele noastre si de slabiciunile noastre pentru ca nimeni nu este perfect.
Daca v-am suparat cu ceva iertati-ma.

În prealabil postat de Simply_me

Cred ca deja se exagereaza si se face din tantar armasar, va respect si accept ideea cum ca nu trebuie sa iei de pe jos ce nu este de al tau, dar de aici si pana la asta:



deja este prea mult, se exagereaza, iertati-ma daca gresesc dar asta este parerea mea, cand eram mica am gasit niste bani pe jos, i-am luat dar m-am uitat sa vad daca se vede cineva ca sa-i inapoiez, negasind pe nimeni...i-am luat , si acum am patit sa gasesc 5 euro dar niciodata nu m-am gandit ca e pacat. Asa cum am mai spus o sa-mi intreb duhovnicul si o sa fac asa cum ma invata.

Eu zic ca conteaza scopul cu care faci un lucru, fie ca iei banu de pe jos, fie ca nu iei, daca scopul este rau......normal ca nu e bine, sunt situatii si situatii.

Si mai zic ceva sa nu judecam, e mai bine asa, sa ne vedem de pacatele noastre si de slabiciunile noastre pentru ca nimeni nu este perfect.
Daca v-am suparat cu ceva iertati-ma.

Eu va rog sa ma iertati daca v-am suparat, bine, am exagerat eu, pentru mine cel 10 porunci nu sunt exagerari, asta e.

Ma retrag ca discutia nu mai are sens.
.Mi-am sters si postarile ca sa nu va mai deranjez cu postarile mele