"Nu mancarurile sunt rele, ci lacomia pantecelui"

[cristiboss56]

FICATUL: este organul care ripostează la supărarile pe oamenii apropiaţi şi păstrează deseori mânie reprimată. Ficatul este sediul celor mai negative emoţii (ura, mânia, furia). Problemele de ficat vin dintr-o mânie îndreptată împotriva propriei persoane, ca rezultat al unui conflict între suflet şi mental.. Ficatul suferă la persoanele cărora le place să facă o apreciere dură a celor apropiaţi. Stresurile de orice natură au un efect negativ asupra ficatului.Ficatul este un instrument al sufletului şi, de aceea tratamentul depresiei nu poate fi despărţit de cel al ficatului. O mare putere o au emoţiile asupra ficatului şi a secreţiilor bilei. Emoţiile pozitive – bucuria, buna dispoziţie, voia bună – măresc secreţia bilei, iar supărările o opresc parţial sau complet. Ficatul este foarte sensibil la supărări. Să ne amintim de un proverb popular care spune de supărare i s-a vărsat fierea în sânge. Supărările agresive pe oamenii apropiaţi determină cancerul ficatului.
Problemele de vezică biliară arată îngustime de spirit. Icterul se poate declanşa la individul care suferă un prejudiciu pe care el nu-l va şti să-l îndrepte.
Hepatita reprezintă rezistenţă la schimbare. Refuzul de a vedea limpede, de a discerne.Ficatul este legat şi de credinţă. Credinţa în univers permite emoţiilor negative să curgă pentru a curăţa ficatul.

INIMA: reprezintă centrul iubirii. Dacă nu-şi exprimă deschis sentimentele individul îşi închide chakra inimii şi riscă să aibă probleme cardiace.Datorită reprimării emoţionale şi a sentimentelor multe persoane au probleme cardiace. Un om bolnav de inimă este depozitarul unei cantităţi enorme de gânduri de ură.. Problemele conflictuale îndelungate,insatisfacţiile, conflictele interpersonale generează hipertensiuni esenţiale şi boli de inimă. Bolile cardiace au drept cauze gelozia şi supărarea pe oamenii apropiaţi.Prin gânduri de iubire a semenilor şi a Lui Dumnezeu se vor putea anula gândurile de ură. Lipsa afecţiunii poate deregla inima. Dragostea şi compasiunea pot constitui forţa terapeutică care ajută la refacerea inimii.Persoanele care îşi reprimă sentimentele acumulează blocaje energetice la nivelul inimii. Ştim că verdele este culoarea predominantă a inimii. De aceea o plimbare într-o pădure îndepărtată de agitaţia oraşelor sau într-un lan înverzit va spori sănătatea şi vitalitatea inimii. Aceleaşi efecte se pot obţine prin folosirea în timpul meditaţiei a unor pietre sau cristale de culoare verde.
Reumatismul cardiovascular are două cauze: o lungă perioadă de supărare sau tristeţe precum şi din cauza unei
expuneri repetate la factorii climaterici nocivi, cum este frigul.Un atac cardiac arată că persoana nu transmite suficient energia iubirii. Ea va trebui să-şi manifeste iubirea în toate relaţiile sale.
INSOMNIA: provine din totala incapacitate a spiritului de a-şi concentra puterile pentru a-şi focaliza gândurile. Tratamentul pentru vindecarea insomniei trebuie să înceapă ziua. Este necesar să vă deprindeţi spiritul să-şi îndrepte toată forţa gândirii asupra actului pe care tocmai îl efectuaţi…Când împrăştiaţi forţa gîndurilor în mai multe locuri, slăbiţi capacitatea spiritului de a se concentra, din care cauză seara îi este din ce în ce mai greu să se detaşeze de trup şi să se reîntoarcă dimineaţa cu forţele refăcute. Nu putem avea un somn bun noaptea decât dacă spiritul se retrage din corp.Insomnia mai este generată de întreţinerea unor gânduri de culpabilitate. Oglinzile din dormitor sunt răspunzătoare de cazurile de insomnie.

[cristiboss56]

ÎMBĂTRÂNIREA PRECOCE: De fapt, cauza îmbătrânirii precoce constă în otrăvirea cronică a organismului cu toxinele din intestinul gros. Iaurtul, laptele acru,derivate ale laptelui conţinând acid lactic, distrug bacteriile din intestinul gros şi reduc astfel toxinele.
LARINGITA: în acest caz ţi-e teamă să te exprimi şi nu eşti în stare să-ţi spui părerea. Dacă laringita ta ascunde supărare şi furie trebuie să o exprimi, altfel furia va creşte în tine.
LEUCEMIA: înseamnă mândrie necontrolată.
LIMFA: plăcerea exagerată pentru dulciuri,pentru mâncăruri acre şi sărate, alimente greu digerabile şi exces de produse lactate.
MÂINILE: mâinile şi picioarele oamenilor geloşi sunt prost irigate cu sânge. Deci, răcirea membrelor este o problemă de gelozie şi de ataşare de relaţii. Dacă palmele transpiră înseamnă că există o tendinţă mărită în subconştent de a controla situaţia. Adică există un ataşament crescut faţă de aptitudini şi un destin favorabil. Cu cât ne transpiră mai mult mâinile cu atât avem mai multe neplăceri şi insuccese.Îngrijirea,tăierea şi pilirea unghiilor de la mâini şi picioare să se facă numai în zilele de vineri, după apusul soarelui,pentru că devin mai tari. Traumatismele,fracturile, pierderea mâinilor şi picioarelor reprezintă un orgoliu exagerat.

OSTEOPOROZA: persoana afectată simte că nu mai are un suport în această viaţă. În majoritatea produselor de origine
animală există acid uric, care poate fi neutralizat numai cu calciu. În cazul în care corpul nu l-ar neutraliza cu calciu, noi am muri. De aceea corpul nostru este nevoit să extragă calciu din oase, ceea ce conduce la osteoporoză. De asemenea şi concentratele zaharoase,care sunt alimente acide, pot agrava fenomenul.Persoana în cauză să caute să consume peşte (heringi) la cuptor,care conţine vitamina D2, necesară metabolizării calciului în organism.
PANCREASUL: are rolul de a echilibra contribuţia de glucoză (zahăr) în sânge. Dacă individul consumă prea mult zahăr şi dulciuri concentrate acestea provoacă dezordini în organismul său şi o hipersecreţie de insulină, care conduce la hiperglicemie. Astfel insulina secretată în cantităţi mari favorizează sinteza crescută de grăsimi, conducând la obezitate, diabet zaharat, ateroscleroză.
Pancreatita,diabetul zaharat şi cancerul pancreatic sunt semne ale faptului că omul iubit şi iubirea pentru el au devenit o valoare absolută. De fapt,prioritara era în primul rând iubirea pentru Dumnezeu.Din cauza acestui sistem eronat al valorilor, a început să crească brusc agresivitatea subconştientă şi, în consecinţă, s-a format tumoarea. Când vei înţelege că fericirea supremă şi sensul vieţii înseamnă de fapt iubirea pentru Dumnezeu, dispare agresivitatea şi,astfel, tumoarea. De obicei problemele pancreasului apar la persoanele care cred că nu merită să se bucure de nimic în viaţă. De multe ori fac plăcerile altora, persoanele respective au în interiorul lor o mare tristeţe ascunsa foarte bine.

[cristiboss56]

PICIOARELE: reprezintă ancorarea, conexiunea cu Terra şi cu manifestarea. Problemele de la picioare simbolizează un refuz de a avansa, de a evolua, sau teama de a stagna în viaţă, teamă de viitor.Atunci când omul este nemulţumit de soarta sa îl dor adeseori picioarele. Atunci când omul este gata ca pentru o soartă mai bună să facă un rău unei persoane sau să se dispreţuiască pe sine, dacă prosperitatea se năruie, atunci toate acestea pot da şi dureri, traume ale picioarelor şi o dilatare varicoasă a venelor.Varicele vin din faptul că sunteţi supărat pe sine, pe soartă,că nu vreţi să trăiţi atunci când soţia iubită vă provoacă neplăceri. Aveţi grija să aveţi picioarele calde! Aceasta este valabil pentru toţi bolnavii, dar în special cei de rinichi. O încălţăminte proastă face rău nu numai la picioare ci întregului corp.Dacă ai bătături înseamnă că nu gândeşti şi acţionezi aşa cum ar trebui.

ZONA ZOSTER: indică teama de viitor, antrenând gânduri negative.
Trufia se blochează prin boli canceroase, epilepsie, psoriazis.
Ura e tot ce poate fi mai distructiv pentru om. Trăirea urii declanşează boli foarte violente, de fapt ura îşi distruge stăpânul.Fiecare gând încărcat de ură e ca o înghiţitură de otravă.
Dispreţul faţă de oameni este tot o formă specială a urii. Ura ia naştere în conştiinţă şi de aceea ea se blochează prin boli ale capului, scăderea vederii şi a auzului.Dispreţul faţă de persoana iubită poate duce la scăderea vederii, dureri articulare în genunchi, la deformarea tălpii picioarelor etc.Fondul de ură şi de supărare se dezvoltă şi se transformă într-un program de autodistrugere. La început apariţia lui poate lua forma unor permanente dureri de cap, a slăbiciunii generale, a hemoragiilor nazale,probleme de vedere şi auz, inflamaţii rinofaringiene, a distrugerii dinţilor. Apoi totul se lasă în jos şi când ajunge la prima chakră programul se poate realiza într-o variantă mult mai dură. Perturbarea funcţiilor trece la deformări organice.
Părinţii sunt amabili şi buni la exterior, însă când ei dispreţuiesc, copiii lor devin ucigaşi şi nimeni nu poate înţelege ce se întâmplă. Părinţii care se dezic de iubire, o calcă în picioare, în ei şi în alţii, copiii lor se nasc cu tumori canceroase.
La omul credincios şi bun la suflet se va acumula iubire şi năzuinţa spre Dumnezeu. Urmaşii lui vor fi talentaţi. La omul supărăcios, ranchiunos şi descurajat copiii şi nepoţii pot fi grav bolnavi.Dacă gândurile, vorbele şi acţiunile tale te împiedică să progresezi în viaţă apar probleme la nivelul braţelor, picioarelor,ochilor, urechilor sau nasului. Gelozia de regulă provoacă scăderea vederii, auzului, scleroza în plăci, traumatismele capului, diabet, inflamaţii articulare. Dacă gelozia este grevată de trufie, atunci este de două ori mai periculoasă. Neînfrânarea dorinţelor, îndeosebi a celor sexuale, constituie o cale directă spre îmbolnăvire şi îmbătrânire.Dacă iubirea faţă de bărbaţi şi plăcerile sexuale sunt mai puternice decât iubirea pentru Dumnezeu aceasta se blochează prin viol, boli venerice, sterilitate.

Psihosomatica este o disciplina (ramura a psihiatriei, in mod clasic, iar acum inclusa in multe scoli ale psihologiei, cu tendinta de a deveni disciplina distincta) in care nu detin competente deosebite. Am studiat cate ceva la cursul de Psihopatologie si psihiatrie, in anii 3 si 4. Profesorul Ionescu, unul dintre cei mai renumiti psihiatri romani (printre altele, a organizat si condus doua congrese mondiale de psihiatrie si psihopatologie in Bucuresti!...), ne prezenta uneori diverse date corelative intre suferintele sau particularitatile vietii psihice si sanatatea trupeasca. Era convins ca viitorul va aduce mai multe date in privinta psihosomaticii insa credea ca raspunsul trebuie cautat mai degraba in dezvoltarea biochimiei si a geneticii. Cel putin in viitorul apropiat.

Din pacate, desi preocuparile pentru unitatea suflet-corp sunt vechi, iar in psihologie avem modele psihosomatice de la Galenus si Hipocrate, astazi consider ca mai degraba se speculeaza mult... Foarte mult... Si foarte rau pentru sanatatea noastra (mai ales psihica, intrucat se induc tot felul de idei delirante...).

Ce sa spun... Miroase a orientalism, new-age si alte amestecuri. Eclectism pagubos, cu doze mari de amatorism. Iata opinia mea.

Multe date sunt cu totul eronate. De pilda afirmatiile citate de Cristian in legatura cu alcoolismul sunt departe de adevarata conditie a alcoolicului, asa cum o cunosc medicii, psihologii, preotii, AA-ul si alcoolicii insisi. In acea prezentare este un surogat de psihanaliza (relatia cu tatal...) pe care nici un psihanalist serios nu o baga in seama. Lucrurile se abordeaza cu totul altfel. Ar fi multe de spus, nu e loc aici pentru a pune cateva idei de baza, considerate astazi axiome in privinta alcoolismului. Ceea ce se stie cert cu privire la alcool, este ca intervine simultan un sistem de factori printre care: predispozitia ereditara, modelele culturale (de pilda in Romania, Rusia si Finlanda exista traditii, obiceiuri si apucaturi intregi legate de consumul de alcool...) si anumite particularitati ale personalitatii (anumite tulburari de personalitate predispun si mentin consumul de alcool mai mult decat altele). Insa terapiile cele mai eficiente ale alcoolismului se fac in lume prin AA, care are la baza un program religios, aproape in totalitate crestin. Asadar alcoolismul este in primul rand o boala a sufletului in sensul pe care il dam noi in lumina Sfintilor Parinti. Si cel mai bine se abordeaza duhovniceste, desi sunt implicate, cu rol secundar, si alte mecanisme si conditii.

Se cunosc cat de cat, in psihosomatica, etiologia si mecanismele patogene precum si tratamentul pentru: ulcer si alte afectiuni ale tubului digestiv si glandelor anexe; tulburari cardiovasculare/circulatorii; astmul bronsic si alte afectiuni respiratorii; tulburari legate de functia sexuala; reumatism. Se fac progrese si in ceea ce priveste bolile pielii.
Insa aceste tulburari sunt explicate tinind cont de buna cunoastere a fiziologiei corpului, de mecanismele de reglare (nervoasa si hormonala, factori locali tisulari etc.) ale functiilor organismului.

Personal sunt foarte rezervat in a gasi "semne" (implicit si "minuni") ale organizarii mintale pe teritoriul corpului. E drept ca exista o unitate corp-suflet, insa dincolo de unitate si influente reciproce eu cred ca pierdem din vedere specificitatea legilor de organizare si functionare ale fiecarui nivel de existenta a omului.

Abordarea duhovniceasca nu face parte nici din medicina nici din psihologie. E cu totul altceva. Din pacate avem tendinta (si o au si unii dintre sfintitii nostri pastori duhovnicesti) sa amestecam lucrurile... Eu cred ca e necesara mai intai o buna pregatire specifica pe un domeniu sau altul, abia apoi o incerccare de dialog si corelare.

Holismul contemporan, tendinta spre eclectism, sufera cred mai degraba de amatorism decat de vreo virtute. E posibil insa sa fim intr-un proces de dezvoltare fara precedent pe Terra. Viitorul va dezvalui roadele acestor ipoteze si tatonari actuale.

Categoric, e prea devreme sa ne pronuntam.
Iar eu sunt un adversar declarat al eclectismului, cel putin asa cum am vazut ca se practica azi. Adica, pripit, dupa ureche si mai degraba din interese joase, care nu fac cinste menirii omului de stiinta si omului, in general...

Am credinta ferma ca terapia duhovniceasca este de capatai si totodata ca, in echipa de oameni cu capul pe umeri, se poate colabora si cu medicina si psihologia stiintifica consacrata (nu cu cea amatorista si speculativa). Dar conducatorul trebuie sa fie omul induhovnicit. In definitiv, Insusi Domnul.

Aceasta este pozitia mea.
Post si rugaciune, asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu! AMIN+

[cristiboss56]

Mulţumesc pentru răspunsul tău, frate Ioane, un răspuns echilibrat şi de bun simţ. Doamne ajută !

[Marius22]

Pentru a ne feri de patima imbuibarii stomacului, Sfantul Ioan Casian ne indeamna: "numai atata hrana sa-si ingaduie fiecare, cata, cu chibzuinta rece a infranarii, va fi gasit ca-i este de ajuns pentru a trai, nu cata ii cere pofta".

Alimentele rafinate sunt foarte nocive pentru organism. Dintre ele vreau sa evidentiez zaharul.
care din punctul meu de vedere este cel mai nociv. eu nu mai mananc zahar de 4 ani de zile.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Marius22

Pentru a ne feri de patima imbuibarii stomacului, Sfantul Ioan Casian ne indeamna: "numai atata hrana sa-si ingaduie fiecare, cata, cu chibzuinta rece a infranarii, va fi gasit ca-i este de ajuns pentru a trai, nu cata ii cere pofta".

"Nimic nu provoacă atâta mulţumire şi atâta sănătate, ca atunci când cineva mănâncă şi bea după măsura adevăratei nevoi a trupului său, astfel încât să nu aibă o greutate mai mare decât cea normală. Şi pentru a te convinge, observă-i mai întâi pe cei care mănâncă cu măsură şi apoi pe cei care mănâncă exagerat. Trupurile primilor sunt de obicei puternice, sănătoase, cu organe care funcţionează armonios, pe când ale celorlalţi sunt molâi, greoaie, anevoioase şi bolnăvicioase.
E acesta un lucru plăcut? Şi putem spune că cel ce-şi îmbuibează pântecele simte plăcere adevărată, îngurgitând mâncăruri multe şi variate? Dar când există plăcere adevărată? Când mai întâi există dorinţa şi apoi urmează satisfacerea ei. Dacă, însă, este urmărită o desfătare fără să existe dorinţă sau dincolo de hotarele dorinţei, atunci mulţumirea pricinuită de plăcere dispare.
Aşa cum o corabie, când este încărcată cu mai multe mărfuri decât poate rezista, se scufundă, la fel şi trupul nostru, atunci când primeşte mai multă hrană decât are nevoie, se scufundă în nenorocire. Corabia împovărată nu este ajutată nici de buna construcţie, nici de vremea favorabilă, nici de îndemânarea căpitanului, nici de mulţimea marinarilor. Şi celor ce se dedau desfătărilor materiale şi sunt lacomi la mâncare şi băutură, nu le sunt de folos sfaturile şi poveţele, nici prevestirile şi ameninţările, nici frica de moarte şi de iad. Ai zice că nu mănâncă pentru a trăi, ci trăiesc pentru a mânca.
Aşadar, după ce-şi îmbuibează pântecele şi îşi îngraşă trupul, pleacă din viaţa aceasta, nereuşind altceva decât să-şi pregătească trupul pentru un ospăţ mai bogat al viermilor. Căci îngrăşarea, de vreme ce provoacă multe boli, duce deseori la o moarte timpurie. Am putea spune că mesele bogate sunt mai rele decât otrăvurile. Deoarece otrăvurile îi omoară iute şi fără dureri pe cei care le iau, pe când mesele bogate dau naştere unei vieţi mai rele decât o mie de morţi, pentru că ele îl omoară lent pe om. Şi cei care suferă de alte boli sunt compătimiţi de mulţi, pe când cei ce suferă de boli provocate de multa mâncare şi băutură nu pot fi compătimiţi de oameni, chiar dacă ei ar vrea. Întrucât ei singuri îşi provoacă bolile, se îndreaptă cu voia lor spre prăpastia relelor.
O fiară sălbatică nu ne poate vătăma atât de mult precum dorinţa desfătărilor materiale. Căci fiara ne poate sfâşia doar trupul, pe când dorinţa desfătărilor materiale, când se sălăşluieşte în inima noastră, împreună cu trupul ne nimiceşte şi sufletul.
Nu spun să vă dedaţi nevoinţelor aspre, dacă nu vreţi. Dar să ne ferim de cele de prisos, să îndepărtăm ceea ce nu este absolut necesar. Adevărat, ce iertare vom primi, când alţii nu le au nici pe cele necesare, deşi sunt îndreptăţiţi să le aibă, iar noi ne bucurăm de mai mult decât ne este necesar? Dar ne-am putea întreba şi cine se bucură mai mult, cel ce se hrăneşte cu ierburi şi este sănătos sau cel care mănâncă din belşug şi suferă de diferite patimi? Fireşte că primul se bucură mai mult, pentru că-şi păstrează sănătatea.
Să nu cerem, aşadar, nimic mai mult decât necesarul. Îţi este de ajuns fasolea pentru ca să trăieşti sănătos? Mănâncă fasole. Eşti bolnăvicios şi ai nevoie de fructe şi legume? Nu te împiedică nimeni să le mănânci. Eşti chiar şi mai neputincios şi ai nevoie de carne? Nu te vom lipsi de ea. Scopul nostru nu este vătămarea oamenilor, ci tăierea celor prisositoare; şi prisositor este ceea ce depăşeşte necesarul, ceea ce este mai mult decât ne trebuie ca să trăim în sănătate şi cumpătare.
Nu vedeţi că luptaţi împotriva unor puteri netrupeşti? Cum le vom birui, aşadar, de vreme ce suntem în trup? Dacă cel care se luptă cu oamenii trebuie să aibă grijă cum se hrăneşte, cu atât mai mult trebuie s-o facă atunci când are de luptat cu diavolii. Ce se întâmplă când cineva se străduieşte să cânte la o liră ale cărei corzi nu sunt bine întinse? Oricâtă iscusinţă ar avea el, nimic nu izbuteşte. Corzile slabe nu-i vor lăsa degetele să-şi arate îndemânarea. La fel se întâmplă şi cu trupul. Când este slăbit şi moleşit de desfătările materiale, nu lasă sufletul să sporească duhovniceşte. De aceea, să mâncăm şi să bem atât cât să ne mulţumim, dar şi cât să ne menţinem trupul într-o asemenea stare naturală, încât să nu vatăme sufletul.
Adevărat, nimic nu este mai îndrăgit de diavol ca îmbuibarea pântecelui cu multă mâncare şi băutură şi, în general, ca desfătările materiale, care-l preschimbă pe om în porc sau în ceva şi mai rău. Căci porcul, măgarul, câinele şi toate animalele necuvântătoare nu mănâncă şi nu beau niciodată mai mult decât au nevoie, iar omul cuvântător, cel cinstit cu chipul lui Dumnezeu, devine necuvântător, depăşind măsura. Tot el, desigur, dacă are animale, nu le sileşte niciodată să mănânce ori să bea mai mult decât vor. Şi dacă-l întrebi de ce, îţi va răspunde: „Ca să nu păţească vreun rău şi să sufere”. Pentru sine însuşi, însă, nu ia această măsură. Astfel, suferă mereu. Căci urmările îmbuibării pântecelui şi beţiei – mai ales ale beţiei – durează mult. Aşa cum, după ce trece febra, slăbiciunea rămâne, la fel şi după ce trece beţia, ameţeala rămâne atât în trup cât şi în suflet. Trupul chinuit este ca paralizat, ca o corabie naufragiată; iar sufletul, şi mai rău chinuit, de vreme ce trupul se află în această stare, iscă o nouă furtună şi aprinde şi mai viu dorinţa. Câte rele sunt provocate omului de beţie, mi-e ruşine să spun.
Las conştiinţa voastră, care le cunoaşte mai bine, să judece.
Adevărat, ce este mai rău decât un beţiv care umblă împletecindu-se de colo până colo şi devine pentru cei neînţelepţi pricină de hulire a darurilor lui Dumnezeu? Căci îi aud pe mulţi dintre cei care văd ciudăţeniile beţivilor, zicând: „Mai bine n-ar fi existat vinul”. Ce prostie! Alţii sunt de vină, şi tu osândeşti darurile lui Dumnezeu? Nu cumva vinul săvârşeşte răul, omule al lui Dumnezeu? Nu vinul, ci necugetarea celor care-l folosesc în chip rău. Să zici, aşadar, „să nu fi existat beţia”, nu „să nu fi existat vinul”. Pentru că aşa, dacă înaintezi încă puţin, vei spune: „Să nu fi existat cuţite, pentru ca ucigaşii să nu mai omoare. Să nu fi existat noapte, pentru ca hoţii să nu mai fure. Să nu fi existat femeia, ca să nu mai cădem în desfrâu”. Şi pe scurt, vei cere să nu fi existat nimic.
Nu osândi aşadar vinul, ci beţia şi pe cei care mânuiesc binele în chip rău. Apropie-te de omul acesta când îl vei afla treaz şi spune-i: „Vinul ne-a fost dat de Dumnezeu ca să ne veselească, nu pentru a ne purta necuviincios; pentru a râde, nu ca să ne facem de râs; pentru a ne menţine sănătatea, nu ca să ne îmbolnăvim; pentru a ne întări trupul, nu ca să ne slăbim sufletul.
Într-adevăr, puţin vin dăruieşte veselie – cum spune psalmistul, „Vinul veseleşte inima omului” (Psalmi 103, 15) – dar şi sănătate, după cum spune şi apostolul Pavel, sfătuindu-l pe ucenicul său, Timotei: „Foloseşte puţin vin, din pricina stomacului tău şi a deselor tale slăbiciuni” (I Timotei 5, 23). Fiecăruia dintre noi, desigur, Apostolul ne-ar fi spus: „Să foloseşti doar puţin vin, din pricina primejdiei desfrâului, a vorbelor necuviincioase şi a dorinţelor viclene, care de obicei sunt provocate de beţie”.
Câţi dintre voi vă îmbătaţi, distrugeţi foloasele vinului. Şi sănătatea v-o zdruncinaţi, şi de veselie vă lipsiţi. Adevărat, ce există mai rău decât să ne pierdem echilibrul şi să simţim o neplăcere negrăită, să credem că toate se învârt în jurul nostru, să ne cufundăm în întuneric adânc, să avem nevoie de ajutor şi îngrijire, precum bolnavii, să fim chinuiţi de atâtea şi atâtea rele?
Cei care se dedau beţiei, cu cât beau mai mult vin, cu atât le e sete mai mult. Băutura le stârneşte din ce în ce mai mult setea. Iar plăcerea pe care o provoacă vinul, dispare, setea însă, deoarece devine nestăpânită, îi trage în prăpastia beţiei pe cei pe care îi înrobeşte.
Nu cumva credem că gâtlejul îl avem ca să turnăm în el necontenit mâncăruri şi băuturi? Nu-l avem pentru asta, ci pentru a face rugăciuni la Dumnezeu, pentru a-i învăţa pe alţii legile dumnezeieşti, pentru a-i povăţui pe semenii noştri tot ceea ce le e de folos sufletelor lor.
Râurile înfuriate nu sapă şi nu distrug malurile lor aşa de uşor precum ne distruge sănătatea desfrâul şi desfătarea, îmbuibarea pântecelui şi beţia. Căci acestea fac trupul moale, slab, bolnăvicios; iar pe suflet îl fac trândav, laş, molâu.
Aşadar nu este rău să mâncăm. Nicidecum. Îmbuibarea este rea. Nu este, de asemenea, rău să bem vin. Vinul fără măsură, care duce la beţie, este rău. Domnul ne-a dat trup material, care nu se poate întreţine altfel, decât cu hrană. Dar când ne hrănim, trebuie s-o facem cu măsură, ca să rămânem sănătoşi şi ageri.
Prin urmare, să avem grijă să mâncăm şi să bem doar atât cât şi plăcere adevărată să simţim, şi trupul să ni-l hrănim, încât să fie în stare să împlinească poruncile lui Hristos. Astfel, cu harul Său, şi viaţa de aici o vom petrece bine, şi pe cea de dincolo o vom câştiga."

[cristiboss56]

În prealabil postat de Marius22

Pentru a ne feri de patima imbuibarii stomacului, Sfantul Ioan Casian ne indeamna: "numai atata hrana sa-si ingaduie fiecare, cata, cu chibzuinta rece a infranarii, va fi gasit ca-i este de ajuns pentru a trai, nu cata ii cere pofta".

Mai este o vorba ca niciodata sa nu te scoli de la masa satul , sa mai existe "loc" si pentru alta data ( masa ) !