Daca dati de lucruri urate care va macina sufletul, ce faceti?

[Ekaterina]

Din experienta am vazut ca oriunde ai merge, orice ai face, trebuie sa existe un ghimpe si asta nu pentru ca asa vrea Dumnezeu, ci pentru ca poti intalni foarte des oameni rai, care se hranesc din conflicte, gasesc placere in acest mod de a fi. Este extrem de greu cand ai parte de aceste stari zilnic. Citind postarea ta, ma gandeam ca este bine totusi ca este vorba de serviciu (in sensul ca situatia are o iesire, cand vei schimba locul de munca vei uita de existenta acelei persoane).

Dezicia de a schimba locul de munca este una grea, asa cum a spus si Glykys, vremurile sunt tulburi. Sunt in asentimentul Annytei, poti vorbi cu duhovnicul sa te ajute sa iei o hotarare, el este cel mai in masura. Am trecut si eu la locul de munca printr-o experienta asemanatoare si stiu cat de greu este, cu toate ca faceam totul cu mare bucurie si pasiune, aveam o colega mult mai in varsta fata de noi, care facea voluntariat si pentru asta era foarte apreciata de superiori, dar ne face ziua amara si multa suparare ne pricinuia. O colega cu totul deosebita din echipa, plangea zilnic din cauza ei si voia sa isi caute alt loc de munca, nu mai suporta. Cu toate ca nu este o solutie ideala ( asa cum este rugaciunea, care poate tot) poti incerca si tacerea. De multe ori cand ma simt provocata imi impun sa tac si imi zic in gand: Pune Doamne staja gurii mele.

[Demetrius]

Lăudat fie Isus!

[Yasmina]

Inainte de a pune mainile pe tastatura sa scriu ceva,mai intai citesc cu atentie aceste postari caci imi sunt de mare folos si mie!

Asa cum spunea si Ekaterina peste tot ai sansele sa intalnesti persoane mai rautacioase,rele de-a binelea sau chiar diabolice,depinde de situatie.
Demisia nu este o solutie,chiar daca pare foarte imbietoare pe moment,insa te lasa cu lectia neinvatata care se va perpetua la noul loc de munca(posibil).

Si eu ma confrunt cu o situatie similara la serviciu,cu o colega foarte rea care uneori chiar ma impinge fizic din calea ei,strigandu-mi un pardon printre dinti de parca ma injura!
Nu stie ce sa mai faca sa ma scoata din sarite,asa ca apeleaza la orice stratagema,doar doar voi claca.Nici pt mine nu este usor,caci oricat de puternica ma mentin la serviciu,dupa ce plec adevarata furtuna se dezlantuie in mine,sunt deprimata pt atatea nedreptati,ma intreb unde gresesc si mai ales de ce oamenii rai sunt atat de interesati de existenta mea in ultimii ani??

Trebuie sa fie un talc ascuns la acest aspect,dat fiind ca tot timpul am intalnit numai colegi prietenosi,cu care am legat relatii de lunga durata.
Cand m-am rugat pt ea,lucrurile au fost mai bune o perioada iar acum ca am incetat rugaciunea,au aparut.
Mi-a facut multe nedreptati,de aceea primul gand la adresa ei nu este prietenos,insa...ma fortez sa n-o urasc(desi pare floare la ureche este deosebit de greu pt o incepatoare ca mine in lectia smereniei.

De fapt exista o diferenta intre umilinta si smerenie?


Iti doresc sa ai puterea sa treci peste aceste rautati,fara ura si resentimente,doar cu naivitatea omului ce nu cunoaste rautatea,chiar daca te va durea renuntarea la orgolii.

Daca iti este de folos,sa stii ca nu esti singura :)

Doamne ajuta!

Tare mult ajuta cuvintele, mai ales acum cand sunt acasa. Cand sunt la servici ajung in stari sufletesti care ma descompun. Intr-adevar, precum spunea si Demetrius, este si de la mine exagerare multa a unor fapte care poate nu sunt chiar asa de negre in realitate si, totodata, sunt si pacate multe din moment ce simt ca trec prin iad, dar, toate aceste adevaruri nu micsoreaza durerea, mania, framantarile. Si, dupa ce se linistesc, cand ma uit inapoi la ce am simtit, greu ma recuperez ca optimism sau nadejde pentru ca acu 10 minute ma rugam la Dumnezeu sa nu urasc desi simteam puternic pornirea asta, deci eram cam urata in fata Lui, iar acum cum ma mai gandesc iar la bine si la pace cand inca nu pot renunta la gandul rau fata de ce s-a intamplat, fata de mine si fata de persoana cu care am avut supararea. Nu o data ma gandesc ca si ea sufera din moment ce nici macar nu realizeaza cata framantare poate face prin deciziile si faptele ei, deci si ea este in stramtorare sufleteasca. Se perpetueaza pacatele, greselile, uratul si eu sunt actor in jocul asta. Supararea ca se intampla atat de urat cum se intampla nu trece asa usor, uneori ca o mutilare a sufletului ca nu vezi cale de iesire. Drept este ca si eu, si cred ca si ea, dorim (ca suntem oameni doar) pace, bunaintelegere si armonie ca stari sufletesti. Pacat, pacat ca stam exact in cele mai urate manifestari omenesti in schimb si ca ne chinuim zilele si sufletul intr-un hal fara de hal.

Va multumesc tuturor si Doamne da sa avem rabdare si putere!
Va multumesc pentru ganduri si impartasiri alte unor intamplari de viata prin care treceti si voi.

Doamne ajuta!

[Ekaterina]

Un frate a intrebat: Daca aud ca cineva vorbeste rau de mine, ce sa fac?

Raspuns:
Ridica-te indata si fa o rugaciune, intai pentru el, apoi pentru tine, zicand: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste pe acest frate si pe mine, sluga nevrednica. Si ne acopera pe noi de cel rau, cu rugaciunile sfintilor. Amin.(Sfintii Varsanufie si Ioan, Filocalia XI).

[Yasmina]

În prealabil postat de Ekaterina

Un frate a intrebat: Daca aud ca cineva vorbeste rau de mine, ce sa fac?

Raspuns:
Ridica-te indata si fa o rugaciune, intai pentru el, apoi pentru tine, zicand: Doamne Iisuse Hristoase, miluieste pe acest frate si pe mine, sluga nevrednica. Si ne acopera pe noi de cel rau, cu rugaciunile sfintilor. Amin.(Sfintii Varsanufie si Ioan, Filocalia XI).

De ce oare,de ce oare nu ne amintim asta cand lumea ne cearta,ne ocareste sau ii auzim punand la cale lucruri marsave pt noi?
De ce nu ne amintim de rugaciune?
Eu una imi amintesc mai tarziu,prima data ma supar si ma mahnesc in sinea mea.

[philalex]

a...eu ma inchid in mine....de multe ori ma izolez.....e multa lume rea in jur, fitoasa, orgolioasa, snoaba....in special la noi...rari mai gasesti oameni adevarati...de fapt sa nu ne mai mire nimic....suntem ceea ce producem.......o lume submediocra.....care vrea sa para mai puternica decat este.....si de fapt e una foarte mediocra...

Şi eu am avut probleme mari cu o colegă de serviciu, care mai târziu mi-a fost şi şefă... Cred că vina era de ambele părţi, ea încerca să mă domine, mie nu îmi convenea... Plus alte aspecte concrete pe care nu le mai detaliez. Trebuie să recunosc că m-a şi ajutat într-o anumită perioadă şi aş spune că ne-am despărţit în termeni cordiali. În rest nu am avut şi nu am probleme cu colegii, cel puţin nu din cele care să mă afecteze prea mult.
Se pare că sunt o privilegiată :-)

Daca dau de lucruri care imi macina sufletul, studiez problema pe toate partile: lumeste si duhovniceste. Daca se poate rezolva lumeste, o rezolv lumeste. Cu blandete ori cu o mustrare mai aspra. Daca problema e foarte grava, atunci incerc o oarecare detasare, incerc sa gasesc explicatii duhovnicesti ale situatiei, incerc sa iert si sa-L rog pe Dumnezeu sa-mi dea putere sa suport situatia sau sa ma ajute cum stie si cum poate.

Cand eram mica, eram extrem de zgarcita, iar pierderea sau furtul unui obiect era pentru mine un prilej de suparare foarte mare. Pana cand am inceput sa fac milostenii pentru bunicii pe care nu i-am cunoscut, am avut numeroase pagube unele cauzate de furturi, altele din alte cauze. Acum, cu ajutorul lui Dumnezeu, trec mai usor peste astfel de probleme si, cand vad ca nu gasesc un obiect, incerc sa-mi inchipui ca l-am dat de pomana. Uneori il gasesc, alteori nu e si pace! Totusi, pana ajung aici, ma consum mai mult sau mai putin, in functie de starea mea duhovniceasca.

Daca dau de lucruri urate care imi macina sufletul plang. Trebuie sa gasesc un remediu la asta. Plang prea mult. Prea mult ....