Maica Domnului ajutorul nostru nemijlocit pe drumul Pocaintei !

[Yasmina]

În prealabil postat de glykys

Ajutorul Maicii Domnului intr-o poveste de dragoste

“Facă-se voia Ta”, mărturisim atunci când spunem rugăciunea “Tatăl nostru”, însă de multe ori ne gândim la voia noastră si, pentru ca realitatea nu se potriveşte-de cele mai multe ori- cu visele noastre, suferim cumplit si apar chiar gânduri de deznădejde...
Citind câteva marturii ale unor tineri care suferă pentru ca nu li s-au împlinit diferite vise de iubire, mi-am amintit de ceea ce spunea odată o prietenă. Mărturia ei, sper să fie de ajutor şi altora.
În adolescenţă vorbea cu un băiat, primul ei prieten. După un timp, acesta s-a despărţit de ea. Suferea sărăcuţa, căci îl iubise şi se gândise tot timpul că "el e alesul".
A început să se roage şi citea în fiecare zi Paraclisul Maicii Domnului. Este acolo o rugăciune care spune aşa: "necazul meu îl ştii, dezleagă-l precum voieşti". Chiar daca ea mai plângea şi se gândea că poate se vor împăca, se ruga în continuare Maicii Domnului si isi punea nădejdea in ajutorul ei. Aşa s-a uşurat suferinţa ei si treptat şi-a revenit. Nu s-au împăcat. A cunoscut in schimb alt băiat, care o respecta si cu care s-a şi căsătorit.
Au acum o căsnicie fericită, sănătoasă, merg împreună la biserică, mai au si greutăţi, tristeţi dar si bucurii...
După câţiva ani de la căsătorie, l-a întâlnit o dată, pe stradă, pe băiatul acela cu care vorbise ea in adolescentă. Era cu soţia lui. Nu a observat-o, in schimb ea s-a uitat cu atenţie la ei si a văzut că el era beat si soţia lui avea pe faţă câteva vânătăi!...

Să ne încredem mereu in purtarea de grija a lui Dumnezeu! Să nu cerem ce dorim noi, ci să se facă voia Domnului. Pentru asta avem nevoie de curaj. Dumnezeu ne vrea curajoşi.

Acatistul Maicii Domnului şi Paraclisul Maicii Domnului sunt printre cele mai puternice rugăciuni pentru vreme de întristare.


Ramona Pop



Acum am aflat ca exista patericul Maicii Domnului, http://egumenita.ro/home/385-patericul-maicii-domnului.

Extrase online gasiti aici - http://www.calauzaortodoxa.ro/maica-...ii-domnului-i/

Mie imi repugna aceste povesti"crestine" care par croite pe nefericirea altora!
Adica se face atata caz de rugaciune si credinta incat in mod misterios unii devin protejatii Lui Dumnezeu ca ai unui boss,in timp ce ceilalti care sunt zugraviti in antiteza sunt nenorocitii,ghinionistii in capul carora se sparg toate!
Cum sa nu-L iubesti pe Dumnezeu cand viata iti este una de huzur,de fericire,cu barbat bun,copiii frumosi? Toate sunt frumoase,il iubim pe Dumnezeu !
Vai ce milostiv a fost cu mine dar nu si cu altii!
Dar cine sunt altii? Nu sunt oameni ca si tine,colegi,prieteni,rude???

Scrie cineva povesti si despre cat de mult Il iubeste pe Dumnezeu pt ca nu are serviciu,nu are barbat bun,nu poate avea copiii,nu are unde locui sau are cancer??
Insa cum apare un miracolas in care ei sunt indreptatiti cu ceva iar altii palmuiti,sunt cei mai credinciosi din momentul acela!
Vai ce bine ca nu am fost eu,Doamne!

Observ de multa vreme fenomenul acesta printre oamenii"spiritualizati" si nu stiu cum sa-l manuies,ma depaseste.
Am fost cu o prietena la un voluntariat,am servit mancare saracilor. La sfarsit,ea mi-a spus ca a fost o activitate foarte placuta,deoarece vazandu-i pe altii cat sunt de saraci se simte mai bine,mai norocoasa,si-I multumea Domnului de zor!
M-a socat aceasta atitudine... Am intalnit-o si pe forum uneori... Ce se intampla?

[anita]

În prealabil postat de Yasmina

Mie imi repugna aceste povesti"crestine" care par croite pe nefericirea altora!
Adica se face atata caz de rugaciune si credinta incat in mod misterios unii devin protejatii Lui Dumnezeu ca ai unui boss,in timp ce ceilalti care sunt zugraviti in antiteza sunt nenorocitii,ghinionistii in capul carora se sparg toate!

Preotul rosteste aceasta scurta rugaciune la sf.Liturghie :
"Doamne ,mantuieste pe cei binecredinciosi"
Deci asa vad eu rasplata lui Dumnezeu pt. dorinta noastra de a ne face placuti Lui.
Sa dorim cu totii sa devenim protejatii Lui.
Desi El ii protejeaza si pe cei care nu vor sa stie de El ,mila lui este foarte mare.

În prealabil postat de Yasmina

Mie imi repugna aceste povesti"crestine" care par croite pe nefericirea altora!
Adica se face atata caz de rugaciune si credinta incat in mod misterios unii devin protejatii Lui Dumnezeu ca ai unui boss,in timp ce ceilalti care sunt zugraviti in antiteza sunt nenorocitii,ghinionistii in capul carora se sparg toate!
Cum sa nu-L iubesti pe Dumnezeu cand viata iti este una de huzur,de fericire,cu barbat bun,copiii frumosi? Toate sunt frumoase,il iubim pe Dumnezeu !
Vai ce milostiv a fost cu mine dar nu si cu altii!
Dar cine sunt altii? Nu sunt oameni ca si tine,colegi,prieteni,rude???

Scrie cineva povesti si despre cat de mult Il iubeste pe Dumnezeu pt ca nu are serviciu,nu are barbat bun,nu poate avea copiii,nu are unde locui sau are cancer??
Insa cum apare un miracolas in care ei sunt indreptatiti cu ceva iar altii palmuiti,sunt cei mai credinciosi din momentul acela!
Vai ce bine ca nu am fost eu,Doamne!

Observ de multa vreme fenomenul acesta printre oamenii"spiritualizati" si nu stiu cum sa-l manuies,ma depaseste.
Am fost cu o prietena la un voluntariat,am servit mancare saracilor. La sfarsit,ea mi-a spus ca a fost o activitate foarte placuta,deoarece vazandu-i pe altii cat sunt de saraci se simte mai bine,mai norocoasa,si-I multumea Domnului de zor!
M-a socat aceasta atitudine... Am intalnit-o si pe forum uneori... Ce se intampla?

Tot e bine să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru lucrurile bune care ni se întâmplă în viaţă. E într-adevăr greu să mulţumeşti pentru o boală sau un eşec sau ceva "rău". Eu pot totuşi să-I mulţumesc că m-a ajutat să mă întorc către El, acum mai mulţi ani, în urma unor întâmplări total nefericite de care m-am făcut vinovată prin viaţa mea de atunci. A fost foarte greu timp de 2-3 ani, dar apoi lucrurile au început să se aşeze. Şi acum ar mai fi ceva dorinţe pe listă, dar nădăjduiesc, cu răbdare, că se vor îndeplini, cu voia Sa.
Atunci când a fost greu, m-am rugat să-mi dea şansa să mă reabilitez. Nu ştiu dacă I-am mulţumit din suflet pentru dificultăţile respective, însă nici nu m-am gândit că ar fi ceva nedrept.

Referitor la atitudinea faţă de semenii noştri mai puţin "norocoşi" - nu ştiu ce să zic... Unii dintre ei este posibil să fie atât de înţelepţi încât să-şi accepte soarta cu mulţumire, având credinţă în Dumnezeu. Alţii, care se victimizează pe drept sau pe nedrept, cred că sunt încercaţi în credinţa lor... Mai e şi varianta cu păcatele care se moştenesc din neam... Până la urmă suntem chemaţi să ne rugăm pentru ei şi să îi ajutăm în măsura posibilităţilor. În fond ce putem face dacă o ducem mai bine decât ei?

[Yasmina]

În prealabil postat de Annyta

Tot e bine să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru lucrurile bune care ni se întâmplă în viaţă. E într-adevăr greu să mulţumeşti pentru o boală sau un eşec sau ceva "rău". Eu pot totuşi să-I mulţumesc că m-a ajutat să mă întorc către El, acum mai mulţi ani, în urma unor întâmplări total nefericite de care m-am făcut vinovată prin viaţa mea de atunci. A fost foartre greu timp de 2-3 ani, dar apoi lucrurile au început să se aşeze. Şi acum ar mai fi ceva dorinţe pe listă, dar nădăjduiesc, cu răbdare, că se vor îndeplini, cu voia Sa.
Atunci când a fost greu, m-am rugat să-mi dea şansa să mă reabilitez. Nu ştiu dacă I-am mulţumit din suflet pentru dificultăţile respective, însă nici nu m-am gândit că ar fi ceva nedrept.

Referitor la atitudinea faţă de semenii noştri mai puţin "norocoşi" - nu ştiu ce să zic... Unii dintre ei este posibil să fie atât de înţelepţi încât să-şi accepte soarta cu mulţumire, având credinţă în Dumnezeu. Alţii, care se victimizează pe drept sau pe nedrept, cred că sunt încercaţi în credinţa lor... Mai e şi varianta cu păcatele care se moştenesc din neam... Până la urmă suntem chemaţi să ne rugăm pentru ei şi să îi ajutăm în măsura posibilităţilor. În fond ce putem face dacă o ducem mai bine decât ei?

Stiu,eu nu vorbesc despre atitudinea si resemnarea celor mai putini norocosi,ei poate ca se descurca sa iasa din incercari cu ajutorul Domnului;pe mine ma deranjeaza atitudinea"fericitilor" din traiul oamenilor loviti isi gasesc ei resursele de pozitivism in viata si din comparatiile cu altii care traiesc la marginea subzistentei.
Este bine sa-I multumim Lui Dumnezeu pt tot ceea ce a pus bun in viata noastra,pt calitatile noastre pe care le-am primit fara niciun merit: prosperitate in familie,sanatate,frumusete fizica,sa-i multumim dar fara sa nastem antiteze luandu-i pe cei sarmani drept etalon.

Iubirea pt Dumnezeu se face cu bune si rele ; orice crestin are si momente mai putin fericite,nu se stie niciodata ce aduce ziua de maine ,Il vom iubi pe Domnul si la necaz sau vom tipa isterici"De ce eu Doamne?"

Nota: din respect pt subiectul de fata care trateaza Rugaciunea catre Sf.Fecioara,am sa fac un topic separat pt aceasta problema!

[cristiboss56]

În prealabil postat de Yasmina

Iubirea pt Dumnezeu se face cu bune si rele ; orice crestin are si momente mai putin fericite,nu se stie niciodata ce aduce ziua de maine ,Il vom iubi pe Domnul si la necaz sau vom tipa isterici"De ce eu Doamne?"

Nota: din respect pt subiectul de fata care trateaza Rugaciunea catre Sf.Fecioara,am sa fac un topic separat pt aceasta problema!

Ai acest drept , si nu-l consider ratacire , si nici rea vointa !
Aceste intrebari ne framanta pe toti deopotriva , numai ca foarte putini avem curajul sa ne exprimam framantarile noastre . Iti multumesc pentru sinceritatea si "curajul " tau , si sa fi sigura ca Dumnezeu nu ne va urgisi pentru aceste framantari , ci dinpotriva ne va lumina intr un fel sau altul !
Doamne ajuta !

[cristiboss56]

"Portărita"

In paraclisul de la poartă Manastirii Iviron pe Muntele Athos se află Icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, numită "Portărita" care a venit pe mare de la Bizant.

O femeie credincioasa pe timpul prigoanei icoanelor a ascuns aceasta icoana in casa, dar soldatii au aflat , atunci aceasta le-a dat bani multi sa-i dea un ragaz pana a doua zi. Atunci noaptea pe ascuns femeia a scos icoana din casa si s-a dus cu ea la malul marii si i-a spus "Maica Domnului eu nu mai pot sa te apar.." si a pus-o pe apa. Iar icoana a venit dreapta pe apa pana la muntele Athos. Calugarii de la Iviron au vazut-o si au incercat sa o scoata din apa dar nu au reusit . Cel care a scos-o din mare a fost monahul Gavriil care era de fapt fiul femeii din Constantinopol.

Apoi nu puteau introduce icoana in biserica , nu au putut-o urni de la poarta manastirii si le era frica sa nu vina sa o ia cineva , atunci s-a auzit glas din icoana "Nu voi ma aparati pe mine, eu va apar pe voi!" apoi au putut-o muta.

S-a prorocit ca la sfarsitul lumii aceasta icoana va pleca pe mare asa cum a venit.

O alta minune la aceasta icoana : un tanar n-a primit paine de la bucatar , atunci Maica Domnului i-a dat un galben sa-l duca bucatarului - bucatarul si-a dat seama de unde era galbenul respectiv si s-a cait.

Uleiul de la candela acestei icoane este leac pentru otrava.

Pe vremea venirii Arabilor în Sf. M-te un soldat arab a lovit cu cutitul în chipul icoanei acesteia, si îndată a început a curge sânge.

Arabul văzând minunea, s-a înfricosat si căzând la pământ s-a pocăit, s-a botezat în legea crestinească si s-a îmbrăcat în haina monahicească, rămânând acolo până la moarte.

[glykys]

Cum a vindecat Maica Domnului pe monahul Ilarion

Arhimandritul Cleopa Ilie, părintele nostru duhovnicesc, ne povesteşte cum a vindecat Maica Domnului piciorul cangrenat al smeritului monah Ilarion Ionică din mănăstirea Sihăstria şi cum i-a vestit sfârşitul cu un an înainte.
În primăvara anului 1933, bătrânul călugăr Ilarion a fost trimis la pădure să aducă lemne de foc pentru obşte. Acolo a fost lovit la un picior şi rana s-a cangrenat, încât suferea mult şi era îngrijit la chilie de fratele Constantin, devenit mai târziu Arhimandritul Cleopa.
Într-o noapte plângea de durere în patul său şi se ruga cu lacrimi, zicând: „Maica Domnului, miluieşte-mă şi-mi uşurează boala, că nu mai pot răbda durerea piciorului !“. După puţin timp a văzut că intră în chilia lui o femeie foarte cuviincioasă, în chipul unei doctoriţe din Târgu Neamţ şi îl întreabă:
- De ce plângi, părinte Ilarion?
- Doamnă doctoriţă, mi-am rupt piciorul şi mă doare greu. Simt că voi muri curând şi plâng că nu m-am pocăit.
După ce doctoriţa aceea minunată s-a atins cu mâna de piciorul lui, l-a mângâiat cu aceste cuvinte:
- Nu mai plânge, părinte Ilarion. De acum te vindeci la picior şi vei mai trăi încă un an de zile. După aceea te vei odihni…
Apoi a plecat acea sfântă femeie şi bătrânul a adormit liniştit. Era Maica Domnului. Dimineaţă, bătrânul s-a sculat sănătos din pat, s-a dus la biserică şi a spus tuturor minunea Maicii Domnului. Mai trăind exact un an de zile, la „Duminica izgonirii lui Adam din Rai“, părintele Ilarion şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost petrecut de obştea mănăstirii pe ultimul drum până la cimitir [6; 31-32].

http://www.danionvasile.ro/capitol.php?cap=14

[cristiboss56]

În prealabil postat de glykys

Cum a vindecat Maica Domnului pe monahul Ilarion

Arhimandritul Cleopa Ilie, părintele nostru duhovnicesc, ne povesteşte cum a vindecat Maica Domnului piciorul cangrenat al smeritului monah Ilarion Ionică din mănăstirea Sihăstria şi cum i-a vestit sfârşitul cu un an înainte.
În primăvara anului 1933, bătrânul călugăr Ilarion a fost trimis la pădure să aducă lemne de foc pentru obşte. Acolo a fost lovit la un picior şi rana s-a cangrenat, încât suferea mult şi era îngrijit la chilie de fratele Constantin, devenit mai târziu Arhimandritul Cleopa.
Într-o noapte plângea de durere în patul său şi se ruga cu lacrimi, zicând: „Maica Domnului, miluieşte-mă şi-mi uşurează boala, că nu mai pot răbda durerea piciorului !“. După puţin timp a văzut că intră în chilia lui o femeie foarte cuviincioasă, în chipul unei doctoriţe din Târgu Neamţ şi îl întreabă:
- De ce plângi, părinte Ilarion?
- Doamnă doctoriţă, mi-am rupt piciorul şi mă doare greu. Simt că voi muri curând şi plâng că nu m-am pocăit.
După ce doctoriţa aceea minunată s-a atins cu mâna de piciorul lui, l-a mângâiat cu aceste cuvinte:
- Nu mai plânge, părinte Ilarion. De acum te vindeci la picior şi vei mai trăi încă un an de zile. După aceea te vei odihni…
Apoi a plecat acea sfântă femeie şi bătrânul a adormit liniştit. Era Maica Domnului. Dimineaţă, bătrânul s-a sculat sănătos din pat, s-a dus la biserică şi a spus tuturor minunea Maicii Domnului. Mai trăind exact un an de zile, la „Duminica izgonirii lui Adam din Rai“, părintele Ilarion şi-a dat sufletul în mâinile Domnului şi a fost petrecut de obştea mănăstirii pe ultimul drum până la cimitir [6; 31-32].

http://www.danionvasile.ro/capitol.php?cap=14

Minunate sunt povestirile Parintelui Cleopa , si parca au un farmec deosebit cand le ascultam in inregistrarile audio-video !
Post binecuvantat !

[fallen]

În prealabil postat de Yasmina

Mie imi repugna aceste povesti"crestine" care par croite pe nefericirea altora!
Adica se face atata caz de rugaciune si credinta incat in mod misterios unii devin protejatii Lui Dumnezeu ca ai unui boss,in timp ce ceilalti care sunt zugraviti in antiteza sunt nenorocitii,ghinionistii in capul carora se sparg toate!
Cum sa nu-L iubesti pe Dumnezeu cand viata iti este una de huzur,de fericire,cu barbat bun,copiii frumosi? Toate sunt frumoase,il iubim pe Dumnezeu !
Vai ce milostiv a fost cu mine dar nu si cu altii!
Dar cine sunt altii? Nu sunt oameni ca si tine,colegi,prieteni,rude???

Scrie cineva povesti si despre cat de mult Il iubeste pe Dumnezeu pt ca nu are serviciu,nu are barbat bun,nu poate avea copiii,nu are unde locui sau are cancer??
Insa cum apare un miracolas in care ei sunt indreptatiti cu ceva iar altii palmuiti,sunt cei mai credinciosi din momentul acela!
Vai ce bine ca nu am fost eu,Doamne!



Observ de multa vreme fenomenul acesta printre oamenii"spiritualizati" si nu stiu cum sa-l manuies,ma depaseste.
Am fost cu o prietena la un voluntariat,am servit mancare saracilor. La sfarsit,ea mi-a spus ca a fost o activitate foarte placuta,deoarece vazandu-i pe altii cat sunt de saraci se simte mai bine,mai norocoasa,si-I multumea Domnului de zor!
M-a socat aceasta atitudine... Am intalnit-o si pe forum uneori... Ce se intampla?

Nu cred ca se bucura nimeni de nefericirea altuia, iar ca crestin normal ca nu trebuie sa te mandresti cu cat ai fost tu norocos, cat te iubeste pe tine Dumnezeu si cat ai fost ajutat. ( Poti insa sa-L lauzi pe El si sa-I multumesti). Nu trebuie sa te mandresti nici cu bogatia nici cu saracia. Dar nu trebuie nici sa pui la indoiala dreptatea lui Dumnezeu. Ori omul a ajuns la ananghie pentru ca s-a departat de Dumnezeu, ori pentru ca asa a socotit El. Nu poti decat sa te rogi pentru el si daca esti capabil sa il ajuti cu un sfat, eventual. Dar n-am auzit pe nimeni sa nu se intristeze, dar sa nu iI multumeasca Domnului totodata, daca aude autobuzul pe care tocmai l-a pierdut s-a rasturnat. O situatie aparte e ste cand cei apropiati patesc ceva rau, si tu se intampla sa nu fii acolo, sau sa scapi nevatamat in timp ce ceilalti nu sunt asa norocosi. Multi se intreaba "de ce Doamne nu m-ai luat si m-ai lasat sa sufar". Dar nici atunci nu trebuie sa pui la indoiala judecata Lui. Ti-a dat o sansa pentru ca tu sa faci ceva cu ea. Nu neaparat sa faci ceva maret, sa cladesti o biserica sau sa te calugaresti, dar macar sa iti indrepti viata daca esti pe cai gresite, sau daca nu sa mergi pana la capat pe calea cea buna.

Cat despre cei saraci si in suferinta, sunt unii dintre ei care Ii sunt mai recunoscatori lui Dumnezeu decat altii care au de toate (" Mai lesne intra camila prin urechile acului decat bogatul in Imparatia Cerurilor"). Prietena ta face bine ca Ii multumeste, asta trebuie sa facem toti. Pe unii dintre noi, o suferinta sau neputinta ne-ar indeparta de Dumnezeu, pe cand pe altii ii apropie. Pentru toate trebuie sa Ii multumim. Daca ne punem toata nedejdea in El (sincer si dezinteresat - necesita mult antrenament) ne va da ce avem nevoie mai mult. Astea sunt aspecte pe care le-am descoperit frunzarind "Cararea Imparatiei" (sa-I Domnului multumim si pentru parintele Boca).

[cristiboss56]

Maica Domnului - parintele Arsenie Boca!


Iubirea de mama intoarce asprimea dreptatii lui Dumnezeu din nou in iubire.
Moise se ruga stramtorand pe Dumnezeu (Iesirea, cap. 32):
-Inceteaza ,Doamne, urgia Ta si potoleste -Ti mania si socoteste cu blandete gresalele poporului Tau. Adu-Ti aminte de robii Tai: Avraam, Isaac, si Iacov!
-Nu! a raspuns Dumnezeu. Lasa-ma sa-i zdrobesc caci cu urgie M-am maniat asupra lor si vreau sa-i prapadesc!
-Daca nu-i ierti, sterge-ma si pe mine din cartea Vietii!
Si a incetat urgia lui Dumnezeu si pentru rugaciunea lui Moise i-a iertat pe ei.
Cine-i Moise, si cine-i Maica Domnului?
Cand te-a lepadat Dumnezeu si nici Sfintii nu se mai roaga pentru tine, a mai ramas cineva care nu te-a parasit: e Maica Domnului, iar Maica Domnului e ascultata.



Stapana de Dumnezeu Nascatoare, imparateasa cerului si a pamantului, cinstea si slava crestinilor, ceea ce esti mai inalta decat cerurile si mai curata decat soarele, Fecioara prealaudata, nadejdea celor pacatosi si linistea celor loviti de valurile vietii, cauta asupra poporului tau, vezi mostenirea ta, nu ne lasa pe noi, pacatosii, ci ne pazeste si ne scapa de viclesugurile diavolului, ca ne-au impresurat intristarile, nevoile si rautatile. Da-ne mana de ajutor, Fecioara, ca pierim. Indura-te de noi, ca pe tine te avem ajutatoare si la tine nadajduim sa-L imblanzesti pe Fiul tau cu rugaciunile tale preaputernice si nebiruite, ca sa-Si intoarca spre noi mila Sa cea bogata. Si pe toti sa ne invredniceasca a ne pastra viata cinstita si fara de prihana, pentru ca noi cu o gura si cu o inima pe El pururea sa-L marim, iar tie sa-ti zicem: „Bucura-te, ceea ce esti plina de har,
Domnul este cu tine!“.AMIN!