Harul nu se impartaseste doar prin Sacramente

[Decebal]

În prealabil postat de catalin2

E corect ce spui, dar nu ai inteles in totalitate ce vor sa spuna. Harul nu se primeste doar prin Sfintele Taine, pentru ca dupa aceea el poate creste sau poate fi pierdut in functie de ce face omul. Cresterea duhovniceasca duce si la cresterea harului in om, tocmai prin faptele sale (smerenie, rugaciune, milostenie, etc.)

Acum cred că de fapt tu eşti cel care nu înţelegi ceea ce acei sfinţi vor să spună, nici măcar nu ştiu dacă ai citit ceva dar este clar că nu ştii despre ce este vorba. Şi normal că Spiritul sau Duhul nu vine şi rămâne în viaţa oricui pentru că cere viaţă evanghelică, altfel se îndepărtează, dar eu avorbeam despre altceva decât ai reuşit să înţelegi. Sfântul Spirit se poate împărtăşi în viaţa liturgică şi de rugăciune şi altfel decât prin sacramente, adică nu în mod necesar prin intermediul a ceea ce îndeobşte este numit ca sacrament, ci în modul direct, neintermediat. Că tot se vorbea despre oxigenul sufletului, ei bine sufletul sau spiritul omului are nevoie de comunicare directă în cunoaşterea lui Dumnezeu şi relaţionarea cu El. Această relaţie nu este şi nici nu poate fi îngrădită exclusiv la sacramente, sau la ceea ce înţelegem de obicei ca sacramente; ea se sprijină pe sacramente, dar nu se reduce şi nu se îngrădeşte la ele, şi vorbesc aici chiar şi de harul sfinţitor şi îndumnezeitor, doar că este vorba despre o altă privire asupra harului. Sfinţirea, iluminarea şi desăvârşiirea, pe adevăratele trepte sau culmi ale vieţii spirituale, comportă o tot mai multă comunicare cu Dumnezeu neintermediată, fără ca să fie excluse slujbele Bisericii, iar aceste stări ale vieţii spirituale presupun la modul propriu o sfinţire, o iluminare, o desăvârşire a minţii şi a inimii, fapt care implică o relaţie misterică, mistică a credinciosului direct prin mintea şi inima lui cu Dumnezeu, mijlocitorul fiind tot Iisus Christos. Harul Sfântului Spirit care se comunică în mod direct duce la o sfinţire a minţii şi a inimii la modul simţit, trăit, la o sfinţire şi îndumnezeire prin cunoaştere, prin gnoză spirituală şi nu doar prin credinţă şi har sacramental. Asta este mărturia Sfintei Tradiţii a Bisericii lui Christos.