Copiii,un dar de la Dumnezeu

[lore86]

În prealabil postat de Dianami

Lore, ai incredere ca va fi totul bine si vei ajunge la termen. Sa-ti dea Domnul o sarcina fara probleme pana la final, un bebe sanatos, sa va bucurati de toti 4. Nimic nu se compara cu asta si, chiar daca e greu singura cu ei (si eu sunt in aceeasi situatie ca tine), rasplata e imensa cand le vezi zambetul pe fetisoarele lor mici .

Nadejdea nu m-a parasit niciodata. Am simtit, acum mai mult ca niciodata purtarea lui de grija, in tot ce fac. Chiar de va fi la termen sau nu, am incredintarea ca Domnul ii va purta de grija. Asa cum le poarta de grija de grija si fratiorilor lui.

M-am ingrijorat ca un om putin credincios gandindu-ma la perioada de lauzie, cele 2 saptamani de dupa nastere stiind ca sotul e mai tot timpul plecat, eu sunt singura ....dureri mari, bebe mic care va trebui sa se acomodeze intr-o lume noua, alti trei copii mici in grija, mancare, curatenie. .. Acum am nadejdea ca Domnul nu ma va lasa, nu stiu cum va face dar cu siguranta voi simti din plin purtarea lui de grija.

Sa iti dea Dumnezeu si tie putere multa, rabdare sa iti creasca sanatosi cele patru daruri minunate, sa va bucurati de ei.

[Ekaterina]

În prealabil postat de lore86

M-am ingrijorat ca un om putin credincios gandindu-ma la perioada de lauzie, cele 2 saptamani de dupa nastere stiind ca sotul e mai tot timpul plecat, eu sunt singura ....dureri mari, bebe mic care va trebui sa se acomodeze intr-o lume noua, alti trei copii mici in grija, mancare, curatenie. .. Acum am nadejdea ca Domnul nu ma va lasa, nu stiu cum va face dar cu siguranta voi simti din plin purtarea lui de grija.

O sa ajute Dumnezeu si o sa trimita persoane potrivite la timpul potrivit. Ca una ce am trecut prin perioada lauziei te inteleg perfect, nu exista perioada mai grea pentru o femeie (din experienta mea) ca lauzia. Daca ar cunoaste cineva ce fapta mare este sa ajuti o lauza, ar fi pe lista faptelor bune, dar pana nu treci prin asa ceva nu intelegi. Daca ai la cine sa apelezi sa nu eziti, chiar si in schimbul unei sume de bani, sa ii scoata pe cei mici afara, sa faca o mancarica, macar pentru o luna pana te pui cat de cat pe picioare. Ma ierti Lore, nu vreau sa dau sfaturi, dar stiu cat de greu este si poate te gandesti si la posibilitatea asta.

[sophia]

Marturisesc ca nu prea inteleg.
Am citit acest fir si altele si sunt cutremurata.
Am unele intrebari la cele cu povesti din astea speciale:

1. De ce nu tineti totusi seama de sfatul medicului?

La ce mai este nevoie de ei, daca preferam sa ne bagam singuri in pericol de moarte?

2. Povestile astea speciale si copii astia facuti in ciuda unor probleme medicale si a pericolului asupra voastra si a copiilor, va face mai bune ortodoxe? Aveti credinta ca va cere Dumnezeu asta?

Sau ce anume ganditi voi cand luati astfel de decizii (eu vreau un copil, indiferent ce se intampla)?

3. Va ganditi cum le este celorlalti copii daca se intampla ceva?

4. Va considerati martire intru credinta, cand luati astfel de decizii de viata si moarte?

Intreb pentru ca incerc sa inteleg ce ganditi voi cand va hazardati in astfel de riscuri. Mi se pare cam egoist vis-a-vis de familiile voastre, de medici, de toti.

Dumnezeu va da 1-2 copii. Bucurati-va de ei si ingrijiti-va sanatatea si viata si pe ei. De ce cereti atat de mult de la Dumnezeu (mereu mai multi copii si sa va scape pe urma de probleme de sanatate si greutati)?

Lore tu spui ca ti-e teama si ti-e greu singura cu atatia copii. Mai doresti si altii?
Tu cum gandesti? Ii ceri tu, sau ei sunt dar de la Dumnezeu?

Incerc sa pricep.
Eu m-as fi bucurat si macar de unul singur. Si as ajuta pe cineva cu copii.
Imi sunt dragi bebelusii.

Sanatate si nasteri usoare. O fi stiind Dumnezeu ce face...

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de sophia

Incerc sa pricep.
Eu m-as fi bucurat si macar de unul singur. Si as ajuta pe cineva cu copii.
Imi sunt dragi bebelusii.

Sanatate si nasteri usoare. O fi stiind Dumnezeu ce face...

Imi cer iertare... Ma bag si eu, ca nea Ion...
Sophia, poate tocmai de aceia "nu pricepi". Ti-s dragi copii si nu neg acest fapt. Nu i-ai putut avea, dar ai incercat. Mereu.
Viata de cuplu, in voia lui Dumnezeu comporta anumite aspecte. Daca te folosesti de "gaselnite" ca sa "nu faci" copii, esti inafara "legii". Tu vorbesti despre celelalte, pentru ca nu stii cum e cu "taierea voii", cel putin din punctul acesta de vedere. Tu tot "incerci" si "e bine" dintr-un anumit punct de vedere. De ce n-ar fi bine si pentru altii din aceleasi punct de vedere? Iar daca "e bine", sunt foarte multe sanse sa apara un copil. Chiar daca mai ai. Si-atunci ce faci? Oare nu-i cel mai bine sa-L lasi pe Dumnezeu sa decida? Stiu, si tu ai dreptate, fiindca pe undeva parem ca "fortam" pe Dumnezeu sa faca dupa placul nostru, dar lucrurile astea sunt atat de subtile incat mintea omului nu poate discerne ce-i bine si ce nu.
Si-apoi... am vazut familii cu copii mai multi; am vazut si cu un singur copil, desi nu se punea problema resurselor... Am crescut la randul meu intr-o familie cu multi frati si surori. Sentimentul pe care-l au fratii cand se intalnesc, este ceva unic si cu totul binecuvantat de Dumnezeu. Ca sa nu mai vorbesc de bucuria parintilor. Si nu vorbesc de parinti ipocriti care raman pe "foc automat" de la o betie la alta si nici de casatorii "ciudate" cu descantece (vezi "Morometii"), sau nu-mai-stiu ce clanuri de tigani sau secte, ci de acea voie a lui Dumnezeu care nu mai poate fi pusa la indoiala. In aceste cazuri, cred eu ca daca te increzi in "sfaturi" mai mult decat in Dumnezeu, nu te mai poti numi un "crestin" adevarat. Asta nu inseamna ca eu m-as considera un astfel de crestin, dar nu pot sa nu admir pe cei care sunt capabili de atata credinta...