de ce a fost inventat divortul?

[DianaRoxana]

Buna dimineata. M-am gandit ca fiind dimineata sa recitesc toate postarile mai cu atentie si sa incerc sa raspund fiecaruia, in masura posibilitatilor. Inainte de toate insa mi-a ramas in minte solicitarea lui Alin de a da mai multe detalii legate de situatie: eu am 35 ani, sunt casatorita de 6 ani (relatia e de 7 ani jumatate), nu avem copii, iar relatia din exterior era descrisa ca fiind casnicia ideala pt. foarte multi. De fapt, din punct de vedere al sentimentelor si al legaturii emotionale si eu am simtit-o ca fiind ceea ce am visat intotdeauna si acest lucru mi-a dat puterea de a trece peste toate celelalte probleme care s-au ivit pe parcursul anilor (bani, locuinta, etc.). El a aparut in viata mea in urma rugaciunilor facute (cel putin asa vreau sa cred pt ca intalnirea a fost intr-un anumit moment si modul cum ne-am intalnit.... e greu de explicat toate acele stari si felul cum ne-au influentat dintr-o data). Cealalta persoana (amanta) locuieste in Spania si.... nu as putea spune exact cat de departe a ajuns dar va dati voi seama de lucrul acesta daca va spun ca deja a facut 2 drumuri in Spania, la ea, si in momentele in care vrea o relatie cu ea viseaza sa se mute acolo si isi cauta un loc de munca acolo. In momentele in care nu mai stie ce vrea plange pe umarul meu si nu mai poate de dorul meu si a anilor petrecuti impreuna si il macina remuscarile legat de ceea ce a facut si de faptul ca am ajuns intr-o astfel de situatie. Si lucrurile astea chiar se vad pe fata lui pt ca uneori am senzatia ca o sa pice in depresie.
Iolanda - iti multumesc pt. recomandari. Voi cauta cartea de care spuneai si voi incepe sa citesc acel acatist. Doar ca, recomandarea parintelui la care merg eu a fost de a nu cere ceva anume prin rugaciunile mele si a nu avea anumite asteptari in afara de voia lui Dumnezeu. Si ma lupt din rasputeri sa nu imi las gandurile sa zburde intr-o directie sau alta.
Apophis - poate ca va veni momentul cand sfatul tau chiar il voi lua in serios dar acum chiar nu pot.... Iubirea nu e o pereche de sosete care o schimbi atunci cand ti se rupe sau nu o mai vrei. E mai mult si, considerand ca Dumnezeu a vrut sa ne unim destinele, cred ca am datoria de a incerca posibilul si imposibilul de a-mi salva casnicia. Poate gresesc si poate persoanele care inseala o vor face la nesfarsit, inca nu stiu. Doar Dumnezeu stie ce va vrea sa se intample.
Zaharia 2009 - nu am un duhovnic permanent si sunt vinovata pt ca nu am cautat cu insistente acest lucru si am crezut ca nu am nevoie atata timp cat merg la biserica, ma spovedesc, citesc.... etc. Am gresit si mi-am dat seama de lucrul acesta cand l-am intalnit pe preotul acesta la care merg in prezent. Abia atunci mi-am dat seama cata nevoie am de cineva care sa ma indrume si sper sa ma ajute Dumnezeu sa pot merge la el cat de des (e la vreo 60 km departare). Si... nu am vrut sa il fac responsabil pe Dumnezeu pt. raul din viata mea dar se spune ca nici un fir din capul omului nu se misca fara voia Lui. In conditiile acestea, tot ceea ce mi se intampla e cu voia lui Dumnezeu. Pana acum Dumnezeu mi-a ascultat de fiecare data rugaciunile spuse din inima iar acum... nu stiu ce sa ma rog in afara de sa ma ierte pt pacatele mele care probabil sunt cauza tuturor suferintelor.
Stefan Florin - m-am gandit si eu la un psiholog.... am pus in balanta daca sa merg la preot sau la psiholog dar vazand faptul ca vizitele la preot imi fac bine am renuntat la psihologul care oricum ar avea cam aceleasi texte gasite in numeroasele articole de dezvoltare personala si psihologie aplicata care le gasesti chiar si pe net. In fond si la urma urmei greul e pe umerii mei pt ca daca eu nu lucrez cu mine, nu sunt sanse sa apara rezultate.
Demetrius - stiu ca el este confuz in privinta a ce simte el pt mine nu in privinta mea propriu-zis si mai stiu ca pe masura ce trece timpul sentimentele mele tind sa se schimbe. Si mi-e teama de faptul ca pot sa am rabdare si sa ma rog in continuare dar daca Dumnezeu va vrea sa salveze casnicia noastra cand e prea tarziu? Ce ma fac atunci? Daca nu o sa mai simt dragostea aceea care ne-a tinut uniti pana acum? Poate ca trebuie sa am incredere ca si daca se va intampla asta va fi pt ca si el sa lupte pt relatie nu doar eu. Cu siguranta Dumnezeu o sa imi arate calea dar.... Doamne da sa am rabdare....
Mihnea Dragomir si Ioan Cezar - cred ca in parte se regasesc mai sus raspunsuri la postarile voastre. Mai vroiam sa adaug faptul ca sotul meu nu este ortodox, este evanghelic (etnie germana) si am fost o data impreuna la acel preot la care merg dar... nu a simtit nimic din ce i-a spus. A crezut ca primeste raspunsuri clare de genul alb/negru si ca el nu mai trebuie sa depuna nici un efort pt a rezolva situatia in care se afla. Nu e genul care sa mearga la biserica sau sa se roage si faptul ca acum are starile acestea ma duce cu gandul ca poate e si vina mea: m-am rugat lui Dumnezeu sa il cheme la el, sa il faca sa isi doreasca si el o relatie cu Dumnezeu. Nu neaparat ca ortodox dar, crestin fiind, sa vad ca are o preocupare in acest sens.
Lucian008 - din citatul pe marginea caruia aproape v-ati certat inteleg faptul ca, intr-adevar, daca divortez imi este sortita o viata singura desi nu este vina mea pt acest lucru. Lamureste-ma daca nu am inteles bine.
Vreau sa va multumesc tuturor pentru interesul de care dati dovada si bunatatea cu care mi-ati sarit in ajutor cu sfaturi. Nu cred ca am reusit sa raspund chiar tuturor dar cred ca printre raspunsuri se regasesc si aspecte mentionate de cei carora nu le-am raspuns. Va multumesc din suflet. Sper ca Dumnezeu sa fie alaturi de mine, sa simt asta si sa nu uit niciodata cat de mult ma iubeste. Si sper sa fie si alaturi de voi si sa va daruiasca insutit si inmiit rasplata pt grija pe care o purtati pt altii.
Doamne ajuta.