GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS

[iustin10]

Uite ,postarea ta imi pare mai de folos decat prefata postata anterior . Pentru ca imi da curaj.
A citi,au facut toti de aici ,fara exceptie ,macar odata. Dar multi nu au inteles. Asa ca ce sens ar avea sa repetam acele texte ,ca tot nu vor(vom) intelege ! Asa ca e bine sa imbini textele postate si cu comentarii personale,sau alte comentarii care le consideri de folos.
Caci scopul tau primar care ar trebui sa fie ? Unul singur . Ca sa faci cel putin cativa oameni sa inteleaga mai bine ,si cu ocazia asta si tu sa intelegei mai bine . Doar impreuna putem creste,nu separat .
Asa ca e bine sa pleci de la starea reala a unora , si nu de la o stare ideala.
Poate te vor seconda unu doi mai initiati .Dar puneti ambitia sa faci macar pe un om simplu sa guste si el din frumusetea gandirii patristice. Caci de abia atunci ai inteles cu adevarat frumusetea ei.

Iustin si eu sunt pe acelasi drum,poate mult mai in spate decat multi dintre voi sau dintre cei care citesc dar unde exista inima curata si dragoste pt Dumnezeu va exista mereu si dorinta ca fiecare sa-l sprijine pe cel de langa el,sa-l astepte ca sa urce impreuna spre Inviere,suportand neputintele celuilalt si uitand de ale sale.Asa sa ne ajute Dumnezeu si fie ca aceste articole,fie doar si printr-un singur rand din ele,sa foloseasca,acum sau in viitor tuturor credinciosilor din Sfanta Biserica.O seara placuta.

[iustin10]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Iustin si eu sunt pe acelasi drum,poate mult mai in spate decat multi dintre voi sau dintre cei care citesc dar unde exista inima curata si dragoste pt Dumnezeu va exista mereu si dorinta ca fiecare sa-l sprijine pe cel de langa el,sa-l astepte ca sa urce impreuna spre Inviere,suportand neputintele celuilalt si uitand de ale sale.Asa sa ne ajute Dumnezeu si fie ca aceste articole,fie doar si printr-un singur rand din ele,sa foloseasca,acum sau in viitor tuturor credinciosilor din Sfanta Biserica.O seara placuta.

Altii te vor invata fineturile filocalice ,cum este bine sa luptam contra patimilor ,si cum ele sunt prezente in tot ce facem, si doar prin supraveghere continua le putem birui.
De la mine sa ramai insa cu un singur lucru, : invata sa nu mai respingi pe cei ca adrianna mai ales cand vor sa afle , si pun intrebari. Caci Dumnezeu este atent la fiecare vorba ce o scoatem pe gura ,caci vorbele astea mici arata cel mai bine inima omului, si daca catre un frate mai mic nu iti deschizi inima ,nici El nu isi va deschide punga de intelepciune catre tine .

În prealabil postat de iustin10

Altii te vor invata fineturile filocalice ,cum este bine sa luptam contra patimilor ,si cum ele sunt prezente in tot ce facem, si doar prin supraveghere continua le putem birui.
De la mine sa ramai insa cu un singur lucru, : invata sa nu mai respingi pe cei ca adrianna mai ales cand vor sa afle , si pun intrebari. Caci Dumnezeu este atent la fiecare vorba ce o scoatem pe gura ,caci vorbele astea mici arata cel mai bine inima omului, si daca catre un frate mai mic nu iti deschizi inima ,nici El nu isi va deschide punga de intelepciune catre tine .

Iustin multumesc frumos pt bunavointa ta,am luat act de sugestia ta si sper ca urmatorul articol,despre Didahia,sa fie un bun prilej pt o lectura mai scurta de data asta,la fel de concentrata :) dar pe alte coordonate.Doamne ajuta!

Am recuperat cartea din care postasem cateva fragmente in primele pagini ale topicului.
Acum tin tin cont de evenimentele din ultimele zile, de aici de pe topic si ma abat un pic de la intentia initiala (de a prezenta sistematic, progresiv, replica Sfantului la demersurile rauvoitoare si neluminoase ale adversarilor sai, in cel mai autentic duh patristic). Intrucat micul extras de mai jos e, parca, scris sa ne lumineze nu numai in privinta celor duhovnicesti, legat de gandirea patristica, dar ne vorbeste si despre raporturile dintre cei evlaviosi si ceilalti, ponegritorii vietii Bisericii... Apoi e vorba despre rugaciune, miezul oricarui demers de despatimire, de sfintire.

"....... Lucrul acesta l-au patit si acestia, care ascultind cu urechi profanatoare
si lipsite de sfintenie
si judecind cu o cugetare ce nu stie sa creada si sa se acomodeze cuvintelor Parintilor
au interpretat necuviincios spusele celor evlaviosi;
de aceea au calcat in picioare aceste spuse, iar pe cei ce li le-au descoperit i-au sfasiat, nesocotind sau chiar neintelegind pe marele Macarie care zice: <Cele duhovnicesti sunt nepipaibile, pentru cei ce nu le pot experia;
dar sufletului credincios ii ajuta
ca sa inteleaga comuniunea ce-o are cu Duhul Sfant.
Comorile ceresti ale Duhului se descopera numai celui ce le primeste prin experienta;
cel neinitiat insa nu poate intelege nimic.
Asculta deci cu evlavie
ce se spune despre ele, pana ce te vei invrednici si tu care acum le crezi, sa le obtii;
atunci vei sti chiar din experienta ochilor sufletesti, de ce bunuri si taine se pot impartasi sufletele crestinilor si aici.>"

"Auzind de ochii sufletului, care cunosc prin experienta comorile ceresti, sa nu crezi ca e vorba de cugetare.
Desi aceasta cugeta prin sine atat la cele sensibile, cat si la cele tainice. Insa,
precum o cetate pe care n-ai vazut-o inca, de cugeti la ea nu inseamna ca ai si experiat-o,
tot asa e si cu Dumnezeu si cu cele dumnezeiesti: nu cugetindu-L si stiindu-L teologic, Il experiezi.
Sau precum aurul, daca nu-l posezi sensibil, nu-l ai in maini si nu-l vezi - chiar daca ai avea in cugetare de zeci de mii de ori notiunea lui,
de fapt tot nu-l ai, nu-l vezi si nu-l posezi
asa si cu comorile divine: de le-ai cugeta de zeci de mii de ori, daca nu le experiezi si nu le vezi cu ochii mintali si mai presus de cugetare,
nu vezi, nu ai si nu posezi cu adevarat nimic din cele dumnezeiesti."

(Afirmatia aceasta cred ca se refera inclusiv la citirea si talcuirea Scripturii. Una rece si formala, bazata pe jocuri intelectuale si fantezii alimentate nevrotic de emotii provenite din frustrari si alte resorturi psihologice, alta de cu totul alta natura si obarsie, despre care Sfantul Maxim spunea ca se obtine cu mult post si rugaciune... Intrucat simtul duhovnicesc doar asa intra in functiune. Este un simt aparte, prin care omul percepe acea putere de cunoastere experientiala a dumnezeirii, singura putere apta sa primeasca Duhul si lumina harului.
Si imi amintesc ca precizam undeva, nu mai retin unde, aici pe forum, o distinctie intre cunoasterea de tip "mathon" si cunoasterea numita "pathon", aceasta din urma fiind cunoasterea la care ne cheama Sfintii Parinti, experierea vie a Dumnezeirii; prima este cea in care ne luam cu totii la tranta, vorbind teologie despre Dumnezeu... despre....mereu despre.... din cap, din pareri, din prejudecati si entuziasme facile... Pe scurt, din religiozitatea noastra spalacita si din vietuirea noastra de caldicei, iar nu din roadele de foc ale credintei si ale Duhului.)

[glykys]

În prealabil postat de ioan cezar

"Auzind de ochii sufletului, care cunosc prin experienta comorile ceresti, sa nu crezi ca e vorba de cugetare.
Desi aceasta cugeta prin sine atat la cele sensibile, cat si la cele tainice. Insa,
precum o cetate pe care n-ai vazut-o inca, de cugeti la ea nu inseamna ca ai si experiat-o,
tot asa e si cu Dumnezeu si cu cele dumnezeiesti: nu cugetindu-L si stiindu-L teologic, Il experiezi.
Sau precum aurul, daca nu-l posezi sensibil, nu-l ai in maini si nu-l vezi - chiar daca ai avea in cugetare de zeci de mii de ori notiunea lui,
de fapt tot nu-l ai, nu-l vezi si nu-l posezi
asa si cu comorile divine: de le-ai cugeta de zeci de mii de ori, daca nu le experiezi si nu le vezi cu ochii mintali si mai presus de cugetare,
nu vezi, nu ai si nu posezi cu adevarat nimic din cele dumnezeiesti."

(Afirmatia aceasta cred ca se refera inclusiv la citirea si talcuirea Scripturii. Una rece si formala, bazata pe jocuri intelectuale si fantezii alimentate nevrotic de emotii provenite din frustrari si alte resorturi psihologice, alta de cu totul alta natura si obarsie, despre care Sfantul Maxim spunea ca se obtine cu mult post si rugaciune... Intrucat simtul duhovnicesc doar asa intra in functiune. Este un simt aparte, prin care omul percepe acea putere de cunoastere experientiala a dumnezeirii, singura putere apta sa primeasca Duhul si lumina harului.
Si imi amintesc ca precizam undeva, nu mai retin unde, aici pe forum, o distinctie intre cunoasterea de tip "mathon" si cunoasterea numita "pathon", aceasta din urma fiind cunoasterea la care ne cheama Sfintii Parinti, experierea vie a Dumnezeirii; prima este cea in care ne luam cu totii la tranta, vorbind teologie despre Dumnezeu... despre....mereu despre.... din cap, din pareri, din prejudecati si entuziasme facile... Pe scurt, din religiozitatea noastra spalacita si din vietuirea noastra de caldicei, iar nu din roadele de foc ale credintei si ale Duhului.)

:)
Nu stiu cine ce zicea despre to mathos si to pathos, dar in tragedia Agamemon a lui Eschil are corul o replica foarte frumoasa: To pathei mathos - " A suferi spre a-ntelege" ca fiind legea divina suprema. Cunoasterea adevarata nu vine pe calea rationala, intelectuala, marile adevaruri se invata inevitabil prin suferinta:

„A_suferi spre a-nţelege".
Chiar şi-n adîncul somnului,
cînd în faţa inimii musteşte chinul amintitor de-atîtea nevoinţe,
îi năpădeşte fără voia lor înţelepciunea.
Şi acesta-i harul cu sila revărsat de zeii aşezaţi la cîrma sfîntă". (Eschil, Agamemnon). - http://www.scribd.com/doc/24825912/Eschil-Agamemnon

Si sa ne intelegem, nimeni nu patimeste degeaba in tragedii, toti cate au o hybris, rezultata mai ales din proasta asezare a fiintei umane in raport cu divinitatea sau ispasesc pacatele antecesorilor scelerati, la care se adauga si greselile lor personale...