GANDIREA PATRISTICA sau VIATA IN HRISTOS

[Adrianna]

Domnisorule Pelerin spre Rasarit,

Pasajul pe care l-ati citat l-am citit, am citit toata postarea de la link, de aceea v-am spus ca exact limitarea la acel conducator spiritual era folosita si la evrei in timpul Domnului.

In fine, nu mai are rost, vad bine ca nu aveti raspunsul si oricum nici nu va intereseaza.
Dar aveti dreptate ca in cazul asta nu am ce cauta pe acest topic iar topicul are alt scop decat cel de a afla adevarul in toate.

Domnule Ioan Cezar,
Raspunsul este la "da" la intrebarile dvs. iar faptul ca biserica nu respecta intru totul invatatura Domnului imi pune probleme de constiinta atata timp cat nu am raspunsuri, pentru ca mesajul este limpede si este adresat apostolilor pentru a sti cum sa faca ei insisi:

"8. Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.
9. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.
10. Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.
11. Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.
12. Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa."

Este clar ca apostolilor le cere toate acestea, sa nu se numeasca nicicum, nici rabi, nici tata, nici invatatori, si le explica de ce: toti sunt frati.
Cuvantul este limpede, si totusi nu este aplicat. Pentru mine va ramane un mister modul in care este ignorat/schimbat, dar pana una alta, conform acestui cuvant eu nu am dreptul sa numesc pe nimeni parinte si invatator religios, ceea ce face dificila orice abordare patristica din punctul meu de vedere.

Imi cer iertare de deranj. Si dvs. si tuturor celor ce au fost deranjati de intrebari incomode.

Multa pace.

În prealabil postat de Adrianna

Domnisorule Pelerin spre Rasarit,

Pasajul pe care l-ati citat l-am citit, am citit toata postarea de la link, de aceea v-am spus ca exact limitarea la acel conducator spiritual era folosita si la evrei in timpul Domnului.

In fine, nu mai are rost, vad bine ca nu aveti raspunsul si oricum nici nu va intereseaza.
Dar aveti dreptate ca in cazul asta nu am ce cauta pe acest topic iar topicul are alt scop decat cel de a afla adevarul in toate.

Domnule Ioan Cezar,
Raspunsul este la "da" la intrebarile dvs. iar faptul ca biserica nu respecta intru totul invatatura Domnului imi pune probleme de constiinta atata timp cat nu am raspunsuri, pentru ca mesajul este limpede si este adresat apostolilor pentru a sti cum sa faca ei insisi:

"8. Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi.
9. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.
10. Nici învăţători să nu vă numiţi, că Învăţătorul vostru este unul: Hristos.
11. Şi care este mai mare între voi să fie slujitorul vostru.
12. Cine se va înălţa pe sine se va smeri, şi cine se va smeri pe sine se va înălţa."

Este clar ca apostolilor le cere toate acestea, sa nu se numeasca nicicum, nici rabi, nici tata, nici invatatori, si le explica de ce: toti sunt frati.
Cuvantul este limpede, si totusi nu este aplicat. Pentru mine va ramane un mister modul in care este ignorat/schimbat, dar pana una alta, conform acestui cuvant eu nu am dreptul sa numesc pe nimeni parinte si invatator religios, ceea ce face dificila orice abordare patristica din punctul meu de vedere.

Imi cer iertare de deranj. Si dvs. si tuturor celor ce au fost deranjati de intrebari incomode.

Multa pace.

Sunt aici probleme elementare de exegeza, Adrianna! Iar exegeza este o stiinta foarte complexa si nu se reduce la interpretari inguste, de-a dreptul infantile, copilaresti, ca acestea pe care le propuneti.
Sincer de tot, o adevarata marturisire: incepeti sa invatati, daca sunteti cumva pasionata cu adevart de Teologie, incepeti sa invatati cum se face o exegeza. Sunt cateva conditii si criterii care se aplica simultan unui text, unui verset, uneori unui simplu cuvant. Dar astea nu sunt lucruri usurele ci se insusesc in ani lungi de studiu, de post si rugaciune etc.

Aveti un model in Raspunsuri catre Talasie, ale Sfantului Maxim Marturisitorul.
Daca minimalizati acest text (si inca e doar o parte din ce inseamna astazi exegeza biblica) ... ce mai pot spune, decat ca nu sunteti un om serios. Pe bune!
As mai sugera, pentru deprinderea exegezei si hermeneuticii biblice, un autor foarte important, american contemporan cu noi: John Breck.
Of, si mai sunt multe de studiat... Din acest motiv, aici pe forum eu m-am ferit sa fac vreun demers exegetic propriuzis desi ocaziile au fost multe, chiar cu nemiluita. Aceasta deoarece SUNT CONSTIENT de dificultatea unui astfel de demers.
Nu poti sa te apuci la discutii contradictorii (de tip sueta, taifas ori joc de contraziceri si amuzamente) pe textul biblic (text sfant si sfintitor dealtfel!)
dupa ce ai citit Epistolele, Filocalia, pe Sfantul Maxim in Raspunsuri catre Talasie, iar mai aproape de noi pe John Breck sau pe Larchet etc. ... Ar insemna ca pur si simplu ti-ai pierdut toate mintile. Or eu, prin Mila Domnului, emit inca ipoteza ca mai am un ultim ciob nealterat, acolo... si astfel ma abtin de la excursuri care ma depasesc deocamdata.
Dar sa zaresc dintr-o ochire un amalgam de rataciri si naivitati, asta deocamdata cred ca pot sa fac. Pe cuvant de pionier!

Asadar, nu te mai incapatina, de dragul unei simpatii obtinute prin intermediul bizareriilor, sa atragi atentia prin lucruri strambe. Mai bine ia ce ti se da gratis si retine, asadar: talcuirea textului biblic nu e joaca de scolari sau scolarite, nu e subiect de minciunele sau sporovaieli, nici de-amoru artei nu e vorba,
ci e un pariu-cheie cu insasi soarta vietii noastre. Nu cred ca exagerez deloc cand spun aceste vorbe.

Intoarce-te Acasa, surioara si pune mana pe carte! Lasa-i pe ageamii, ca astia e smecheri si atat. Nu ti-a spus mama, vorba cantecului, cum e treaba pe la oras?...:)

[Adrianna]

Multumesc de bunavointa.

Mi-ar fi fost mai util un raspuns concret la intrebare care sa arate ca ceea ce propuneti dvs., exegeza biblica, da roade si la intrebarea mea.
Sa va spun insa altceva: m-am inscris cu intarziere (in semestru II anul acesta) la un curs de Teologie Ortodoxa la distanta. Am avut de doua ori intalnirea cu profesorii (ca sa ne spuna cum sa pregatim examenele din fiecare semestru). Asa ca am pus aceasta intrebare si celui ce prezida intalnirea cu profesorii. Stiti ce mi-a raspuns? Ca el a cerut tuturor sa nu il mai numeasca parinte pentru ca doar Tatal ceresc trebuie numit asa si la fel ceruse si nu am inteles care evec. M-a surprins raspunsul sau, ma asteptam sa ma ia la rost ca pe aici deci eram pregatita sufleteste sa-mi primesc un sut asa cum sunt obisnuita de la ortodocsi. Vazand eu raspunsul sau, l-am intrebat cum se impaca atunci cu cuvintele Ap. Pavel care se autointituleaza parinte? Habar nu avea despre ce vorbesc, i-am aratat in Biblia pe care o aveam cu mine (una dintre cele doua versiuni acceptate de ei). A privit in Biblie, a vazut ca am dreptate si a tacut, nu stia ce sa zica. Si bine-nteles ca trebuie sa studiem si Patristica, am cumparat un teanc de manuale scrise de ei pe care trebuie sa le studiez. Insa cu profesori care nu au explicatii va spun sincer ca motivatia mea a devenit zero. Pentru ca asta este doar una din intrebarile incomode ce le-am pus acestor profesori, mai sunt si altele. Am intrebat si aici pe site cum sta treaba cu icoana sfintei Treimi pentru ca profesorul de iconografie mi-a dat dreptate, este necanonica si acum este numita Ospitalitatea lui Avram. Asta nu impiedica faptul ca la sora mea in manastire au doua reprezentari ale acestei icoane, una sub forma de icoana si alta pe bolta, unde scrie clar Sfanta Treime. Iar cand i-am spus staretei ca nu-i canonica, stiti ce mi-a raspuns? Ca episcopul a sfintit-o asa ca nu poate sa se apuce ea sa se arate mai desteapta ca episcopul. De ce nu? am intrebat-o. Nu a mai raspuns.
Sau inchinarea la icoane, cand i-am spus profesorului de iconografie ca nu-i permisa conform Bibliei, stiti ce mi-a raspuns? S-a apucat sa imi tina un discurs patimas despre dubla natura umana si divina a Domnului din care nu era chip sa-l opresti pentru a-i spune ca nu asta era intrebarea, asa ca nu s-a lasat pana nu a terminat discursul care avea morala ca avand in vedere ca Domnul a avut si fire umana deci il putem picta, si fiind Dumnezeu ne putem inchina lui. Cu asta eram perfect de acord. In acest punct al discutiei i-am arata icoana trinitara ce era pe perete spunandu-i ca pe Domnul Iisus avem voie sa-l pictam dar pe Tatal nu, si mi-a dat dreptate spunandu-mi ca acum icoana se numeste ospitalitatea lui Avram, si i-am mai spus ca eu nu la inchinarea catre Domnul m-am referit care este permisa fiind Dumnezeu ci la inchinarea catre toti ceilalti. Stiti ce mi-a raspuns? Absolut nimic, a tacut putin stanjenit. Si ati vazut ce mi s-a raspuns pe acest forum legat de faptul ca nimeni nu il vede pe Dumnezeu si ramane in viata? Ca exagerau evreii cu aceasta idee spunand ca oriunde scrie ca omul l-a vazut pe Dumnezeu era de fapt un inger. Nu i-am mai raspuns ca de fapt aceasta fraza ii apartine evanghelistului Ioan si nu oricarui evreu.
Si ati vazut cum nu am primit nici un raspuns coerent la capitolul iertare pe postarea cu pricina? Pe asta inca nu am pus-o profesorilor mei dar urmeaza. Le-am spus doar, la partea legata de canoane, ca aceste canoane sunt dovada clara de cata lipsa de iubire s-a aratat omului, total contrar invataturii Domnului. Iar mi-au bagat texte din acestea prefabricate si au facut greseala sa imi spuna ca asa ar lucra si medicii. Mare greseala pentru ca aveau de a face chiar cu un medic. Si apropos de asta, stiti ce mi-ar veni sa le spun unora de aici daca Doamne fereste ar fi bolnavi? Sa le raspund cu aceeasi lipsa de mila pe care o au ei fata de bolnavi atunci cand am pus o intrebare simpla: vindecarea prin credinta. Sa le spuna si lor medicii in acelasi fel sa stea acasa si sa-si suporte boala ca doar spre mantuire le-a fost data, ce se obosesc pe la medici dupa tratamente? Vindecarea prin credinta-i rea si mandrie, cea la medic insa nu?
Si revenind la topic, exact din aceste scrieri patristice si-au facut oamenii toate aceste pareri total in contradictie cu cuvantul Domnului iar dvs. imi vorbiti de exegeza biblica in conditiile in care profesorii de teologie nu stiu raspunde la nici o intrebare care iese din aceste carti. Toata lumea repeta ca un papagal, ma iertati de expresie, tot felul de fraze care suna frumos si le incanta simtul artistic religios dar cand se pun intrebari concrete dau din colt in colt.
Eu continui oricum sa ii bat la cap pe profesori, de asta nu scapa.
Ah, si ne-au pus si ei o intrebare: ce ne incanta la catolici. Iar o colega a raspuns: comuniunea euharistica din fiecare duminica si la care participa toti credinciosii. Si a tinut un discurs despre importanta Impartasaniei. Bun raspuns, ca sa merg apoi la Liturghie (ortodoxa) si sa il aud pe preot certandu-i pe cei care se Impartasesc in fiecare duminica motivand ca Domnul a postit 40 de zile si deci Impartasania nu trebuie luata mai des de atat. Absurd! Dar iata inca o intrebare pentru profesorii mei.

Si deja am vorbit prea multe offtopic desi raman la ideea ca exact aceste scrieri patristice anuleaza capacitatea de gandire a celor ce se ataseaza prea mult unor astfel de texte.

Multa pace!

[DragosP]

Unii se ataşează de texte, altele se ataşează de infailibilitatea (sanchi) logicii lor...
Nimeni nu-i perfect!

Scuze,merge greu netul si postez pe episoade.Daca cumva printre credinciosii ortodocsi,in urma citirii acestor articole despre invatatura patrsitica,sunt si credinciosi care doresc sa aprofundeze dar nu au posibilitati financiare pt a-si cumpara carti,in limita la ceea ce am,le transmit cartile mele,fara nici o obligatie, cu singura rugaminte ca dupa ce le citesc sa le dea si altor credinciosi ortodocsi doritori pt ca lumina lor patristica sa nu fie ascunsa sub obroc ci sa lumineze viata si trairea la cat mai multi dintre noi.Doamne ajuta+

[costel]

Cand vorbesti de viata in Hristos trebuie sa ai in vedere toate zilele si nu anumite zile din saptamana. Multi dintre noi au redus Ortodoxia la slujba de duminica. Nu dorim sa intelegem ca cel care este ortodox este tot timpul, in fiecare moment al vietii.

Pana va fi gata materialul despre Didahia,si inspirat de postarea pertinenta a lui Costel m-am gandit sa postez un articol intermediar dar in legatura cu intentia noastra,in completare,articol extras din arhiva acestui site.In plus acest articol trateaza o tema extrem de actuala,pe care am remarcat-o ca si abordare in diferite discutii de pe forum.Lectura placuta si spor duhovnicesc tuturor celor care se vor apleca asupra lui.

„SFINTENIA SI FERICIREA IN ANTROPOLOGIA TEOLOGICA A PARINTILOR APOSTOLICI”(Preot drd. Ovidiu Vintila)

PARTEA I

,,Din invatatura Parintilor Apostolici, intelegem modul in care jertfa Mantuitorului Iisus Hristos a schimbat conditiile ontologice ale intregii existente create. Intemeiata de Hristos, Biserica a devenit toposul mantuirii noastre, iar prin incadrarea liturgic-sacramentala a creatiei, constiinta primilor crestini, a dobandit in sine imperativul cladirii existentei pe temelia cea noua ,"organizata dupa planul divin”.Viata cea noua, inaugurata de actele mantuitoare savarsite de Hristos, revendica orientarea crestinilor pe fagasul trasat de Apostoli. Ca ai lui Dumnezeu in har, acestia isi petrec viata intr-o inalta curatie religios-morala, ca pentru Dumnezeu.

Scrierile Parintilor Apostolici pun in lumina intreita lucrare a Bisericii: sfintitoare, invatatoare si conducatoare care imbraca un aspect dublu, divino-uman. Pentru lepadarea omului vechi, supus pacatului, si imbracarea in omul cel nou, Parintii Apostolici ,,pun accentul pe tinuta morala a crestinilor ,voind sa sublinieze frumusetea ravnei dupa desavarsire si sa promoveze virtutile in sanul comunitatilor carora se adresau”. Problemele morale intalnite in scrierile lor sunt rezolvate in spiritul Sfintei Scripturi si mai ales al Epistolelor pauline. Asa se explica faptul ca invataturile Didahiei sau ale Epistolelor Sfantului Ignatie Teoforul sunt in deplina armonie cu Sfintele Evanghelii sau cu teologia Sf. Apostol Pavel.Invatatura despre cultivarea virtutii,descrisa in Didahie si in Pastorul lui Herma drept ,,calea vietii”, este redata antitetic, folosindu-se paralelismul dintre viata-moarte (in Didahie), lumina-intuneric (in Epistola lui Barnaba), dreptate-nedreptate si bine-rau (in Pastorul lui Herma), sau expus direct prin antiteza dintre virtuti si pacate cum intalnim in celelalte scrieri ale Parintilor Apostolici. Acest paralelism il intalnim si in Vechiul Testament dar in scrierile de care ne ocupam „are un caracter intern, duhovnicesc si se desfasoara mai ales pe plan moral, cu scop moralizator”, constituindu-se intr-o incercare de sistematizare a invataturii morale dupa modelul Decalogului.

Rostul expunerii celor doua cai este realizarea virtutilor ca elemente necesare vietii duhovnicesti si evitarea pacatelor aducatoare de moarte spirituala. Cuvantul viata are, fara indoiala, sensul duhovnicesc dat de Sf. Apostol Pavel care vorbeste despre viata in Hristos, hranita si desavarsita de virtuti, prin care intelege orientarea conduitei crestine dupa modelul Hristos. In conceptia autorului Didahiei viata inseamna libertate morala sau descatusare de robia pacatului. Sf. Apostol Pavel remarcase inainte, in Epistola catre Romani 8:9 ca ,,legea Duhului vietii in Hristos m-a izbavit de legea pacatului si a mortii”. Viata si virtutea sunt opuse mortii, patimilor si pacatului. Problema vietii si a mortii din Didahie se incadreaza in problema mantuirii si a desavarsirii in Hristos. Acelasi sens il gasim si in Deuteronom: ,,Ti-am pus inainte viata si moarte, binecuvantare si blestem! Alege viata ca sa traiesti..., iubeste pe Domnul Dumnezeul tau, asculta de glasul lui si lipeste-te de El. Acesta este viata ta [...] Cugeta deci: astazi ti-am pus inainte viata si fericirea, moartea si nemurirea” (XXX,19-20;15). Observam ca in gandirea autorului Didahiei e prezenta libera alegere ,,conturarea personalitatii crestine fiind scopul principal al mantuirii in Hristos”.

Caracterul antitetic al paralelismului celor doua expresii sta in faptul ca ele se exclud reciproc prin continuturile lor. Viata nu poate sta alaturi de moarte, nici virtutea de pacat. Crestinul primeste viata in masura in care persevereaza pe calea virtutii si a luminii. Sensul virtutii are o intreita directie: catre Dumnezeu, catre sine insusi si catre oameni. La baza virtutii crestine sta iubirea, cu afirmarea careia isi incepe Didahia calea vietii. E accentuat aspectul practic al iubirii asa cum e descris in Predica de pe Munte de Sf. Apostol si Evanghelist Matei. Starea de desavarsire este asezata in raport direct cu implinirea poruncilor care sunt complementare fericirilor: ,,fericit este cel ce da potrivit poruncii, ca este nevinovat”. Prin iubire, faptele noastre capata valoare si ne ridica pe culmile sfinteniei. Autorul Didahiei accentueaza in raportul dintre oameni valoarea vietii, ca dar al lui Dumnezeu. Sunt pe rand combatute uciderea, pruncuciderea, avortul, desfranarea, minciuna, lacomia, furtul, gandurile rele de tot felul care conduc la ura fata de semeni. Solutia este prezentata imediat, prin indemnul la aducerea aminte neincetata a cuvantului lui Dumnezeu cu specificarea de a cerceta zilnic ,"chipurile sfintilor, ca sa afli odihna in cuvintele lor”.

Dobandirea virtutilor fericitoare este urmarea implinirii faptelor milei trupesti, urmata de pastrarea in inima a poruncilor Domnului si a ceea ce ,,ai primit, fara sa adaugi si fara sa scoti”. Modul acesta de vietuire trebuie impletit cu marturisirea pacatelor in Biserica ,,pentru a nu merge la rugaciune cu constiinta rea”. Urmatorul capitol cuprinde expunerea caii intunecate a mortii si a pacatului, pe care umbla cei care ,,iubesc cele desarte” si ,,ucigasii de copii, stricatori ai fapturii lui Dumnezeu”. In finalul acestuia autorul avertizeaza: ,,izbavitiva, fiilor, de toate acestea” (cap. V, 2). Sfantul Clement Romanul dezvolta si el invatatura despre virtute si pacat, in Epistola I catre Corinteni pe care o alcatuieste pe fondul unei revolte ,,necurate si nelegiuite, straina si nemaiauzita intre alesii lui Dumnezeu”, cu scopul de a aplana conflictul provocat de ,,cateva persoane obraznice si indraznete”. Cuvantul sau incepe prin a lauda ,,virtutea si credinta tare” (cap. I, 2) ca si evlavia in Hristos, inteleapta si plina de bunatate, pentru care Biserica din Corint era binecunoscuta in trecutul apropiat. Ei umblau in poruncile lui Dumnezeu, supunandu-se conducatorilor lor si dand cinstea cuvenita preotilor, sfatuindu-si tinerii sa traiasca cumpatat si curat iar femeile lor aveau o constiinta nepatata, curata si sfanta, iubindu-si dupa cuviinta barbatii lor. Viata lor era smerita si fara mandrie, primind cu ravna in inimile lor cuvintele lui Hristos iar patimile Lui erau inaintea ochilor lor. In acest fel ei traiau in pace adanca, avand ,,un dor nemasurat pentru facerea de bine”, iar revarsarea Duhului Sfant era deplina peste ei, fiind gata pentru orice lucru bun. Impodobiti ,,cu aceasta vietuire virtuoasa si sfanta” si ,,plini de o sfanta hotarare si cu buna ravna”, ei savarseau totul in frica de Dumnezeu, iar poruncile si indreptarile Domnului erau scrise pe ,,latul inimilor” lor .

Cu acest prilej, Sfantul Clement dezvolta invatatura crestina despre om. El spune ca ,,Creatorul si Stapanul lumii [...] peste toate a plasmuit, cu sfintele si neprihanitele Sale maini, pe om, fiinta cea mai aleasa si mai mareata, chip al icoanei Lui”. Toate virtutile omului sunt darurile lui Dumnezeu : ,,Viata in nemurire, stralucire in dreptate, adevar in indraznire, credinta in incredere, infranare in sfintenie”. Inaintarea crestinului pe calea virtutilor se face doar cu ajutorul lui Iisus Hristos deoarece el este ,,calea in care am gasit mantuirea noastra, arhiereul jertfelor noastre, ocrotitorul si ajutorul slabiciunii noastre [...] prin El s-au deschis ochii inimii noastre, prin El nepriceputa si intunecata noastra minte infloreste la lumina lui, prin El a voit Stapanul sa gustam cunostinta cea nemuritoare”. Miscat de marea iubire pe care Dumnezeu o arata fata de intreaga Sa creatura, Sfantul Clement alcatuieste o rugaciune de slava si de multumire in care arata importanta esentiala a Domnului Hristos in viata credinciosilor: ,,pe Tine te rugam Stapane, [...] Cel ce inmultesti neamurile pe pamant si din toate ai ales pe cei ce te iubesc pe Tine, prin Iisus Hristos, Fiul Tau cel iubit, prin care ne-ai invatat, ne-ai sfintit si ne-ai cinstit”, ,,ca sa mergem in sfintenia inimii si sa facem cele bune si placute inaintea ta [...]”.