De ce trebuie sa iertam

[AlinB]

În prealabil postat de cristiboss56

Aline, trebuie să înţelegi că nu există jumătăţi de măsură nici în căinţă şi mai ales în pocăinţă !

1. In teorie nu, dar in practica da, pentru ca nu toti oamenii sunt facuti dupa acelasi sablon si nu toate constiintele sunt la fel!

Nu ştiu de ce filozofezi atât de mult , şi mai ales pe lături . Căinţa pe jumătate, moderată precum spui, e o căinţă falsă, controlată, teatrală , forţată!

2. Nu neaparat, poate ca atat pricepe/simte omul la momentul respectiv.
Daca pune inceput bun si peste el adauga alte si alte lucruri bune nu desarta sacul la spovedanie doar ca sa aiba iar ce umple, s-ar putea ca simtul lui duhovnicesc sa sporeasca si masura pocaintei la fel.

Căinţa , regretul faptelor tale , sunt revărsate în lacrimi adevărate , într un strigăt de disperare , unic în felul lui. Am trăit aşa ceva , aşa că ştiu ce vorbesc!

Punctul 1.

Ca exemplificare pot enunta si scenariul urmator: individul A, mai cerebral, constanta ca a gresit, regreta, toata viata se straduieste sa nu mai greseasca si culmea, chiar ii reuseste.

Individul B, mai emotiv, constanta ca a gresit, isi smulge parul din cap, plange, bate 1000 matanii pe zi, dupa ce se racoreste, peste 3 luni - un an, face aceeasi greseala din nou.

Care crezi ca se afla pe o pozitie morala mai buna in fata lui Dumnezeu?

Mai am o întrebare : cine poate să-ţi mai dezlege păcatele aici în astă lume , în afară de preot în cadrul Sfintei Spovedanii ?

Cunosti povestea Sf. Maria Egipteanca?
S-a spovedit inainte de a pleca din pustiu?

Era sau nu iertatata inainte de a se marturisi lui Zosima (impropriu a spune spovedanie)?
Zosima spune ca atunci cand se ruga se ridica de la pamant. Sa fie asta roadele unui om pacatos?

Ce spune Zosima la a doua intalnire cu ea, inainte de a o impartasi?

"Şi o a văzut pre ea însemnând Iordanul cu semnul Crucii, şi o dată cu acea însemnare s’a suit sfânta pre apă, şi umblând pre deasupra apei, venea la dânsul. Iar acela a vrut să se închine ei, ci aceea l-a oprit când călătoria încă pre apă, zicându-i: Ce faci, Avva, Preot fiind, şi purtând dumnezeeştile Taine? Iar el a ascultat-o, şi pogorându-se ea de pre apă, a zis către bătrânul: Blagosloveşte, părinte, blagosloveşte! Iar el răspunzând cu cutremur, a zis: Cu adevărat, Dumnezeu nemincinos este, Cel ce au făgăduit ca să asemeneze Lui pre aceia carii se curăţesc pre sineşi dupre putere. Slavă ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce mi-ai arătat prin roaba ta aceasta, cât sânt de departe dela măsura desăvârşirii!"

Ce pocainta a facut Maria Egipteanca?

"Pâinile acelea (trei) sfârşindu-le în şaptesprezece ani, dupre aceea mă hrăneam cu verdeţurile ce se află în pustia aceasta; iar îmbrăcămintea pre carea o am avut trecând Iordanul, învechindu-se s’a stricat, şi multă nevoie de ger şi de arşiţă am răbdat, cu arşiţa arzându-mă, şi cu gerul îngheţându-mă şi tremurând, cât de multe ori căzând la pământ, zăceam cu totul nemişcată, cu multe şi de multe feluri de nevoi, şi cu ispite fără de număr luptându-mă"

Nu a facut si Zosima pocainta la viata lui? Dar ce zice el: "Slavă ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce mi-ai arătat prin roaba ta aceasta, cât sânt de departe dela măsura desăvârşirii"

Deci feluri de pocainta sunt multe, iertarea insa este aceeasi, desavarsirea insa difera - si asta e un concept mai greu de inteles de legalismul catolic si (neo)protestantismul derivat din el.

Acum, sa inteleaga si Adriana corect, daca e dispusa cu ajutorul Maicii Domnului sa faca ce a facut Sf. Maria Egipteanca fara doar si poate va capata iertare si mai mult decat iertare si fara ajutorul preotului (dar nu si Sf. Taine).

Insa daca are impresia ca un "blabla" in forul ei interior unde chipurile l-ar fi invitat si pe Dumnezeu, urmate de niste gesturi emotive cvasi-derizorii ii garanteaza iertarea - nu face decat sa-si fure singura caciula.

Mai ales daca e o pocainta partiala - se pocaieste de cutare sau cutare fapta dar altele ii scapa pentru ca nu-i asa, omul mandru la modul profund patologic nu va recunoaste niciodata ca sufera de mandrie.

Ar fi in stare de orice: sa inventeze o noua religie, sa creeze un nou sistem teologic, sa strabata mii de km cautand "adevarul", atat timp cat este un "adevar" convenabil care iii gandira orgoliul si nu ii expune adevaratele lipsuri spirituale profunde.